Mulţi sînt aceia care cred că plagiatul ţine musai de o teză de doctorat, motiv pentru care e nevoie de o comisie care să-l certifice! Nimic mai fals. Plagiatul este denumirea unui furt ceva mai special decît fapta comisă de un hoţ care fură găina vecinului. Cu alte cuvinte, plagiatorul este un hoţ sadea, adică un borfaş cu ifose de intelectual!
O simplă trecere în revistă a acestor cazuri de furt prin plagiat lămureşte lucrurile, astfel încît oricine să înţeleagă că e de ajuns ca textele cuiva să fie puse faţă în faţă cu cele de unde au fost copiate pentru a se constata PLAGIATUL. Nu e e nevoie de nici o comisie pentru a constata acest furt, ci numai pentru a se retrage titlul de doctor printr-un act normativ! Este, dacă vreţi, la fel ca în celebra poezie a copilăriei: „Căţeluş cu părul creţ / Fură raţa din coteţ / El se jură că nu fură / Dar l-am prins cu raţa-n gură”! Că hoţul este apoi dus la tribunal – este o chestiune juridică, însă fapta ruşinoasă a tîlharului îl face să suporte oprobriul public prin simplul fapt că „l-am prins cu raţa-n gură”, nu pentru că a ajuns la puşcărie! La fel este şi cu PLAGIATUL.
Recentele dezvăluiri ale deputatului Sebastian Ghiţă sînt extrem de importante pentru că devoalează un întreg mecanism prin care, pe de o parte, anumiţi plagiatori sînt protejaţi de consecinţele legale şi morale ale unui furt evident, iar, pe de altă parte, transformarea plagiatului într-o armă politică. Faptul că informaţiile au fost aruncate în spaţiul public de către Sebastian Ghiţă şi confirmate de Traian Băsescu, doi controversaţi politicieni, nu ar trebui să aibă nici o importanţă, căci Ghiţă declară că a participat la muşamalizarea plagiatului comis de Laura Codruţa Kovesi, iar Băsescu spune că a fost informat încă de atunci despre acţiunea acelei comisii de etică! Sînt informaţii care trebuie să fie analizate fără prejudecăţi.
Decorată, premiată şi susţinută de organisme internaţionale sau ambasade ale unor ţări importante din lume, Laura Codruţa Kovesi ar fi trebuit să ştie că, mai devreme sau mai tîrziu, acuzaţia de „plagiat” îi va face pulbere toată imaginea, mai ales după ce s-a aflat că şefa instituţiei care pune cătuşe oricui are în sertar atît dosarul fratelui său, Sergiu Lascu, implicat pînă-n gît în „Afacerea Transgaz”, cît şi dosarul „Mitică Dragomir vs. RCS-RDS”, ştiindu-se că la firma de cablu lucrează actualul ei prieten oficial, iar fostul ei soţ a făcut parte chiar din conducerea acestei societăţi! Astfel,„incoruptibila” şi „imaculata” s-a transformat încet-încet într-o bombă cu ceas care putea fi activată în orice moment.
Bomboana pe colivă, cea care devoalează adevărata personalitate a Laurei Codruţa Kovesi o reprezintă însă „Cazul Rarinca”, în care şefa DNA a demonstrat de ce este în stare o putere care nu ţine cont de nimic, considerîndu-se protejată de orice consecinţe, indiferent ce va face!
Pe acest fond, era doar o chestiune de timp ca Laura Codruţa Kovesi să fie dezbrăcată de toate platoşele care-i asigurau un fel ciudat de imunitate: nu pe baza unor normative constituţionale, ci doar pe baza susţinerii sale publice de către diverşi ambasadori străini acreditaţi la Bucureşti! În acest sens, „Operaţiunea Black Cube” nu era decît un avertisment care trebuia s-o pună în gardă pe şefa DNA. În fond, Codruţei Kovesi nu i se întîmplă acum decît ceea ce ea a făcut altora: o vînătoare care nu ţine cont de nici o regulă!
Revenind la acuzaţia de plagiat, prezentată pe larg şi în repetate rînduri de Cotidianul, putem spune că „Magna cum laude”, calificativul cu care Kovesi a obţinut titlul de doctor, devine din ce în ce mai clar „MAGNA CUM FRAUDE”!
Indiferent ce vor spune comisiile sau comitetele constituite pentru spălarea de păcatul plagiatului, nimeni nu poate nega evidenţa care arată că LAURA CODRUŢA KOVESI A PLAGIAT MASIV ÎN TEZA SA DE DOCTORAT! Pentru a constata adevărul acestei afirmaţii nu este nevoie de o decizie administrativă a vreunui organism al statului, ci de simpla punere faţă în faţă a textelor cu pricina. Arhiva Cotidianul conţine dovezile plagiatului, aşa cum au fost scoase la iveală de GIP şi „Miliţia spirituală”, aşa încît vă prezentăm mai jos doar un singur exemplu care ar trebui să închidă subiectul cu concluzia evidentă că sîntem în faţa unui plagiat clasic:
LAURA CODRUŢA KOVESI: „Profitând de beneficiile globalizării, crima organizată a evoluat, distincția tradițională între activitățile licite şi cele ilicite devenind tot mai neclară, în acel modus operandi al grupurilor criminale, fapt ce face detectarea şi controlarea fenomenului mult mai dificilă” (Teza de doctorat „Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal”, Timişoara, 2011, p. 8).
Ana-Maria PAPUC: „Profitând de beneficiile globalizării, crima organizată a evoluat, distincţia tradiţională între activităţile licite şi cele ilicite devenind tot mai neclară în acel modus operandi al grupurilor criminale, fapt ce face detectarea şi controlarea fenomenului mult mai dificilă”. („Combaterea crimei organizate – viziunea ONU – Impact Strategic”, nr. 1[14]/2005, p. 132).
Mai este nevoie de decizia vreunei comisii pentru a vedea că aceste texte sînt identice? Nu este clar că Ana Maria Papuc a publicat textul în anul 2005, iar Codruţa Kovesi l-a preluat integral în 2011? Este de-a dreptul jignitor faptul că există cineva care ne spune că Laura Codruţa Kovesi este plagiatoare numai dacă CNATDCU confirmă plagiatul! Dar ce, noi sîntem handicapaţi şi nu sîntem în stare să constatăm singuri că textele de mai sus sînt absolut identice?
Cu alte cuvinte, Plagiatul lui Kovesi este dovedit cu vîrf şi îndesat. Ceea ce trebuie să facă acele comisii nu este decît să decidă anularea sau păstrarea titlului de „doctor” al şefei DNA. Dacă tot vrea să se facă de rîs, înfundînd-o şi mai rău pe Kovesi, CNATDCU poate să-i păstreze acest titlu! Însă, cu sau fără titlul de „dottoressa”, Kovesi rămîne pe vecie o plagiatoare! Nimic nu poate schimba aceste „verdict” public pe care-l dă evidenţa faptelor.
De altfel, autodenunţul lui Sebastian Ghiţă nu este o dovadă a plagiatului, ci doar dovada că s-a muşamalizat deciziaComisiei de etică, adică o cu totul şi cu totul altă fraudă, în care „plagiatul” era doar obiectul infracţiunii, nu subiectul ei! Faptul că şi preşedintele de atunci al României a primit informaţii despre felul în care s-a redactat acea decizie aComisiei de etică şi despre implicarea generalului SRI Florian Coldea în acea decizie nu are legătură cu plagiatul decît tangenţial. Este ca şi cum în anchetarea unui furt se constată că procurorul a fost mituit de către hoţ: furtul rămîne furt şi se va ancheta ca atare, iar mituirea procurorului este un dosar separat!
Pentru a înţelege exact de unde vin aroganţa şi superioritatea Laurei Codruţa Kovesi, priviţi cu atenţie această fotografie realizată cu ocazia acordării şefei DNA a titlului de cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare de către ambasadorul Franţei, Francois Saint Paul:
Oricît de realist ar fi cineva, mintea lui o poate lua uşor razna cînd vede că i se acordă o astfel de distincţie instituită de Napoleon Bonaparte! Ca o ironie a istoriei, iată ce spunea fostul împărat al Franţei în Consiliul Statului, în acea şedinţă din 1804, cînd a decis instituirea acestui ordin: „Voi le numiți nimicuri, dar cu aceste nimicuri se conduc oamenii”!
Sigur că orice om cu mintea întreagă se poate întreba: de ce avea nevoie Laura Codruţa Kovesi de titlul de „doctor în drept”? În fond, dintr-o baschetbalistă oarecare a ajuns Procuror General la o vîrstă la care colegii săi, care nu aveau ca tată un fost procuror comunist, abia dacă se gîndeau la o avansare pe plan local, este acum şefa DNA care-l poate ancheta şi pe Preşedintele ţării! Ce-i mai trebuia acest titlul de „doctor în drept”? Ei, bine, aici este marea problemă care deschide cazul doctoratului Codruţei Kovesi spre domeniul medical. Dar la acest domeniu nu ne pricepem.
Nu avem nici o îndoială că şi Laura Codruţa Kovesi va beneficia de protecţie, aşa cum s-a întîmplat şi cu Monica Macovei după ce, în urma unei moţiuni simple, a fost nevoită să plece din fruntea Ministerului Justiţiei. Dacă buboiul de acum se va sparge, Kovesi va fi „extrasă” din sistem şi i se va găsi un job în străinătate, bine plătit, care să-i asigure o minimă satisfacţie pentru întreaga sa activitate de „stăpîn al cătuşelor”!
Plagiatul? Cine să-l mai ia în seamă?
Autor: Ion Spanu
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu