Disprețul și umilința…

Zilele acestea am văzut încă o dată, dacă mai era nevoie, dispreţul şi umilinţa la care suntem supuşi, zilnic, de către oligarhii politici. Partidele se întrec în demagogie şi prostie, înşelând pe fata acest popor, această naţiune. Se fac şi se desfac alianţe, fuziuni de găşti şi grupuri de partide şi de interese, se atacă reciproc unii lideri, oferind un spectacol de circ, demn de toată milă… Aceleaşi personaje sinistre care bântuie politica românească de un sfert de veac, se dau în spectacol, într-o reprezentaţie gratuită şi jalnică, în faţa unui public adept al acestor spectacole, fani şi fanatici ai acestor impostori publici. Figuri de tristă amintire, nici nu se gândesc să părăsească scena circului, ci dau show-uri după show-uri, tulburând apele şi mintea năucă şi apatică a omului de rând, făcându-i pe unii contestatari iar pe alţii adepţii acestor torţionari ai României de azi.

Dezastrul apocaliptic este şi mai mare când ne gândim cu stupoare că nimeni şi nimic nu-i mai poate împiedica pe aceşti monştri sacrii ai jafului naţional…. Că este Blaga, Videanu, Macovei, Antonescu, Voiculescu, Tăriceanu, Băsescu, Ponta, sau Dragnea, Negoiță, Boc, Flutur, Hunor, Predoiu, Stolojan sau alte personaje ale dezastrului naţional, care prezidează şi poluează politica românească de ani şi ani încât ai convingerea că avem marele noroc că aceşti „oameni” sunt în fruntea politicii! Că doar aceştia, bine înfipţi în scaunele lor, reprezintă crema intelectualităţii româneşti fără de care statul ar dispărea definitiv de pe harta Europei…

Care este marele avantaj şi marele merit că aceşti „oameni” se află la cârma politicii româneşti? Pentru ce sunt promovate an de an, candidatură de candidatură, aceste personaje? Poate pentru vânzările resurselor energetice? Poate pentru vânzarea petrolului şi a gazelor naturale? Pentru vânzarea aurului? Pentru vânzarea economiei naţionale la fier vechi? A flotei maritime? A CFR-ului? Pentru desfiinţarea a milioane de locuri de muncă? Pentru desfiinţarea culturii naţionale? Pentru desfiinţarea agriculturii româneşti? Sau pentru devalorizarea şi ţinerea monedei naţionale sub control? A preţurilor la nivel european? A salariilor de mizerie şi a taxelor şi impozitelor exorbitante? Pentru alungarea românilor din propria țară în căutarea unui loc de muncă decent plătit? Or, pentru ce să-i mai votăm pe aceiaşi!?

Pentru ce? Pentru ce aceiaşi omniprezenţi şi omnipotenţi la toate candidaturile electorale? Nu am văzut la aceştia decentă, bun simţ, moderaţie şi cumpătare. Nu am văzut, o propunere şi o promulgare pentru reducerea numărului de candidaturi per candidat. Una, cel mult două, în cazuri speciale şi excepţionale! Nu am văzut o propunere şi o promulgare pentru interzicerea migraţiei politice de la un partid la altul! Nu am văzut măcar o propunere de interzicere a numirilor în funcţii pe criterii de partid (sau de clientelă de partid), ci doar prin „evaluarea” politică a candidaţilor.

Am văzut în schimb doar o Ligă a Partidelor care îşi dispută „campionatul” întocmai ca în fotbal, cu blaturi peste blaturi şi aranjamente la masă verde şi de culise. Am văzut şi spectatori înghesuiţi în tribune asistând la acest spectacol jalnic şi plătind preţul asistentei lor la acest joc unde noi toţi suntem perdanţi, fie că asistăm impasibili, fie că suntem suporterii unora sau altora dintre echipe (găşti). Rezultatul este acelaşi, decontarea facturilor o facem noi prostimea cască-gură la acest spectacol grotesc…

Acum, cârcotaşii şi suporterii oligarhilor mă vor contesta spunând că nu toţi au devalizat şi jefuit tara, că mă las manipulat şi eu… Dar răspunsul meu este clar, dragi Tovarăşi, şi se bazează pe faptele celor care au dat cu oistea-n gard de mii de ori, spunând doar „Pardon, aşa-i în politică!”.

Nu merge aşa! Cei care au fost la putere, ajung în opoziţie, iar cei din opoziţie ajung la putere! Apoi, se acuză reciproc în bâlciul politic de pe la TV, în fata prostimii, iar după spectacol se întâlnesc la o șuietă şi împart cozonacul! Din păcate, sunt unul dintre milioanele de fraieri care a simţit şi simte pe propria-i piele, şi în propriul buzunar, ce înseamnă dezmăţul oligarhilor de partid în cei 25 de ani fatidici pentru ţară!

Unde este opoziţia reală, palpabilă, faţă de aceşti oligarhi? Există, dar lipseşte cu desăvârşire! Şi atunci de ce ne mai mirăm că sunt astfel de anomalii şi absurdităţi în Statul Oligarhic Roman?! Să ne mulţumim cu ce primim, atunci… Cu sistemul actual de educaţie, cu lipsa locurilor de muncă în ţară şi prost plătite, cu economia subterană înfloritoare, cu drumurile pline de gropi, cu sistemul de sănătate publică muribund, cu asistența socială jalnică, cu o justiţie ineficientă, cu o administraţie publică haotică şi păguboasa, cu un viitor incert şi sumbru pentru noi toţi.

Trăiască, atunci, oligarhia de partid!

Autor: Viorel Sandu

Sursa: Ziarul Natiunea