Haosul domneşte în pieţele financiare europene şi americane. Zvonurile despre insolvenţa Société Générale au fost suficiente pentru ca acţiunile acestei bănci să se prăbuşească cu peste 23%. Nimeni nu mai crede în declaraţiileoptimiste ale reprezentanţilor guvernelor sau ale directorilor băncilor europene şi americane. Nimeni nu mai crede în bilanţurile “măsluite” ale grupurilor bancare internaţionale. Dorinţa guvernelor de a proteja băncile de la insolvenţă prin permisiunea de a “desena” profituri şi a “şterge pierderile” din bilanţurile contabile devine astăzi unul dintre factorii care contribuie la sporirea neîncrederii investitorilor. Analiştii economici se tem că Europa se apropie de repetarea “momentului Lehman Brothers”, adică de un moment în care câteva bănci importante din punct de vedere sistemic vor ajunge în insolvenţă, provocând o reacţie în lanţ. Spre deosebire de anul 2008, nu mai există niciun fel de încredere în abilitatea guvernelor de a rezolva problemele economice care au condus la declanşarea crizei. Aproape toate guvernele lumii au demonstrat că nu au alte soluţii în afară de sprijinirea băncilor insolvente cu banii contribuabililor. Tot ce s-a obţinut prin aplicarea acestor măsuri a fost menţinerea în viaţă a băncilor, care ar fi trebuit demult să dea faliment, cu preţul îndatorării excesive a statelor, care nu pot să se împrumute la nesfârşit pentru a amâna ziua în care bancherii vor trebui să plătească pentru erorile făcute.
În fiecare zi, Banca Centrală Europeană cumpără în piaţa secundară obligaţiuni italiene şi spaniole, în speranţa că astfel va menţine preţul acestora la un nivel acceptabil şi va “inspira încredere” în rândul investitorilor, care sunt foarte reticenţi să crediteze guvernele de la Roma sau Madrid. Vorbind obiectiv, acţiunile BCE sunt absolut ilegale din perspectiva mandatului în baza căruia activează banca centrală a UE. Mandatul BCE este cât se poate de clar: asigurarea stabilităţii preţurilor de consum prin măsuri de politică monetară. Numai un eurocrat disperat poate să interpreteze achiziţia de obligaţiuni ale unor state aflate în pragul falimentului drept “o măsură de politică monetară” care ar putea asigura “stabilitatea preţurilor de consum”. Situaţia pare a fi atât de disperată, încât nu mai există niciun fel de respect pentru reguli, legalitate şi bun simţ. Bursa de la Milano aplică în mod creativ propriile reguli de funcţionare şi suspendă periodic de la tranzacţionare acţiunile băncilor italiene ca să nu ofere vânzătorilor prea multe oportunităţi să scape de ele, iar când aceste trucuri nu ajută, recurg la deconectarea sistemului de tranzacţionare şi opresc tranzacţiile, invocând “probleme tehnice”. Atunci când nu mai ajută nici invocarea de probleme tehnice, reglementatorul pieţei italiene lansează zvonuri despre interzicerea “vânzării în lipsă”, adică a procedeului prin care speculatorii pot obţine profit de pe urma scăderii preţurilor acţiunilor. Partea comică a situaţiei constă în faptul că toate aceste măsuri nu fac altceva decât să înrăutăţească situaţia. Franţa merge pe urmele Italiei şi încearcă să “proptească” piaţa cu suspendări, interziceri şi alte măsuri administrative. Este foarte interesant de observat cum susţinătorii de odinioară ai pieţelor “libere şi dereglementate” au devenit peste noapte intervenţionişti convinşi, dispuşi să facă orice pentru a menţine în viaţă băncile internaţionale.
În SUA, situaţia nu este mai bună. Bank of America (BofA), o bancă gigantică care a fost salvată de la faliment cu ajutorul banilor contribuabililor, se apropie din nou de pragul prăpastiei. Surse din cadrul băncilor chineze şi al fondurilor de investiţii care administrează banii guvernelor din zona Golfului Persic au confirmat faptul că reprezentanţii BofA au încercat să iniţieze negocieri pentru a obţine o injecţie de capital. Pentru prelungirea temporară a activităţii, va fi nevoie de câteva sute de miliarde de dolari, dar se pare că nimeni dintre potenţialii investitori nu s-a arătat interesat de această propunere. Desigur, există soluţia de a obţine bani de la Rezerva Federală care întotdeauna susţine băncile, dar în condiţiile reducerii ratingului investiţional al SUA, investitorii s-ar putea să reacţioneze foarte negativ la un nou jaf al contribuabilului american.
În pieţele financiare globale pare să nu existe active care să nu fie afectate de criză. Unicele excepţii sunt metalele preţioase şi francul elveţian. În rest, perspectivele sunt catastrofale.
Revista TIME este cunoscută pentru abilitatea de a reflecta perfect starea de spirit a societăţii vestice. Coperta celei mai recente ediţii are următorul text: “Declinul şi căderea Europei (şi posibil a Vestului)”, ceea ce arată faptul că pentru sistemul socio-politic curent nu mai există vreun motiv de optimism. Chiar şi cei mai zeloşi apărători ai sistemului nu mai cred într-un viitor luminos al capitalismului financiar-speculativ.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu