Sloganul celor de la TED- the Technology Entertainment and Design non-profit este “idei care merită promovate”. Cu toate astea, este evident că cei din spatele evenimentului consideră că ar fi mai bine ca unele dintre idei să rămână necunoscute, cel puțin atunci când ideile în discuție contrazic aserțiunea foarte populară printre economiști conform căreia bogații creează cele mai multe locuri de muncă.
În luna martie a anului trecut, investitorul milionar și antreprenorul Nick Hanauer- unul dintre primii susținători ai Amazon.com- a ținut un discurs în cadrul conferinței TED în care, printre altele, a sugerat că cei care aparțin clasei de mijloc, și nu oamenii bogați sunt de fapt cei care creează cele mai multe locuri de muncă, motiv pentru care acești oameni bogați ar trebui să plătească impozite mai mari. Deși discursul a stârnit aplauze din partea audienței prezente la conferință, Chris Anderson, curator în cadrul TED Talk a decis că nu “merită” să fie împărtășit cu întreaga lume și a refuzat să-l posteze pe pagina de Internet TED Talks.
Acesta a explicat că discursul era “prea politic” pentru a putea fi postat în timpul unui an electoral și că „o mulțime de directori de firme și antreprenori s-ar simți insultați” de câteva remarci din cadrul discursului. Explicațiile par oarecum nesincere și neconforme cu realitatea, având în vedere că de-a lungul timpului, TED nu a ocolit ideile controversate și este de-a dreptul politizată, având în vedere că politicienii sunt invitați să țină discursuri.
În epoca Internetului, discursul lui Hanauer nu avea cum să rămână interzis prea multă vreme. The Atlantic a publicat integral textul discursului cu pricina, chiar și Anderson a lăsat să scape o înregistrare pe Youtube, însă nu și pe pagina de Internet a TED, recunoscând ulterior că, procedând în acest mod, discursul a beneficiat de mult mai multe vizualizări decât dacă ar fi fost postat doar pe pagina de Internet a conferinței.
Urmărind discursul, primul lucru pe care îl observă toată lumea este că nu este nimic incendiar în el- teza principală a lui Hanauer este aceea că dezvoltarea economică este determinată în mare măsură de cererea existentă pe piață- ori acest lucru este cunoscut de toată lumea care deține minime cunoștințe de economie sau urmărește știrile economice. Iată discursul lui Hanauer și ideile pe care își construiește teza:
Este uimitor cum poate o singură idee să modeleze în mod semnificativ o societate și politicile sale. Luați în considerare această idee, de exemplu: dacă mărim impozitele pentru cei bogați, automat va scădea numărul locurilor de muncă.
Această idee care reprezintă un model de gândire pentru Republicani, care a fost de multe ori abordată și de către Democrați, a modelat o mare parte din spectrul economic actual.
Însă, uneori, ideile pe care le credem a fi adevărate sunt fundamental greșite. Timp de mii de ani, oamenii erau convinși de faptul că Pământul se află în centrul universului. Ei bine, nu e așa, iar orice astronom care ar continua să creadă la fel, ar greși în toate calculele sale de astronom.
În același mod va greși orice creator de politici publice care crede că bogații și afaceriștii sunt cei cărora li se datorează locurile de muncă și nu ar trebui impozitați pe acest motiv.
Am inițiat sau am ajutat la inițierea a mai multor afaceri și am angajat la început foarte mulți oameni, însă, dacă nimeni nu-și permitea să cumpere ceea ce vindeam, toate aceste afaceri ar fi eșuat și toate acele locuri de muncă s-ar fi evaporat.
Iată de ce pot afirma cu încredere că nu bogații creează locuri de muncă. Nici afaceriștii, indiferent de mărimea afacerii pe care o conduc. De fapt, ceea ce influențează numărul locurilor de muncă este un “cerc al vieții”, un gen de conexiune inversă între clienți și afaceri. Doar consumatorii pot pune în mișcare acest ciclu de creștere a cererii pe piață și o mărire a numărului locurilor de muncă. În acest mod, un consumator obișnuit care face parte din clasa de mijloc este de departe mai important în crearea locurilor de muncă față de un capitalist ca mine.
Așadar, atunci când oamenii de afaceri își asumă rolul de creatori de locuri de muncă este ca și cum micuța veveriță crede că este responsabilă pentru declanșarea evoluției. De fapt, lucurile stau exact pe dos.
Oricine a condus vreodată o afacere știe că angajarea unui număr mare de oameni este ultima soluție la care apelează un capitalist, este ceva ce facem doar atunci când crește cererea pe piață. Iată de ce nu numai că este greșit să credem că suntem creatori de locuri de muncă, este și neadevărat.
Acesta este motivul pentru care politicile noastre publice sunt cu susul în jos. Atunci când ai un sistem de impozitare de a cărui scutiri și deduceri beneficiază numai bogații și totul în numele creării de locuri de muncă, tot ce se întâmplă mai departe este că cei bogați se îmbogățesc și mai mult.
Din 1980, veniturile celor mai bogați oameni din America s-au triplat, în timp ce bugetul provenit din taxe și impozite a scăzut până aproape de 50%.
Dacă ar fi fost adevărată teza că impozitele mai mici aplicate celor bogați și îmbogățirea bogaților ar duce la crearea de mai multe slujbe, atunci ne-am scălda în locuri de muncă. În plus, șomajul este la cote alarmante.
Un alt motiv pentru care această idee este greșită este faptul că nu ar putea exista destui super-bogați în America pentru a fortifica o super economie. Veniturile anuale a celor ca mine și a altora sunt de sute, poate de mii de ori mai mari decât cele ale americanilor de rând, dar noi nu cumpărăm lucruri de toți banii noștri. Familia mea deține trei mașini, nu 3.000, cumpăr o pereche de pantaloni și câteva cămăși de câteva ori pe an, la fel ca orice bărbat american de rând. La fel ca oricare altcineva, ieșim să luăm masa în oraș cu prietenii sau familia doar ocazional.
Nu pot să cheltui destul pentru a compensa faptul că milioane de șomeri americani nu își permit să-și cumpere haine noi sau mașini, nici nu-și permit să ia masa în oraș. Nu pot compensa micșorarea nivelului de consum a unei majorități covârșitoare de familii americane, familii care de-abia se descurcă, îngropate în datorii și prinse în capcana unor venituri care stagnează sau se micșorează.
Iată o informație incredibilă: dacă familia americană obișnuită ar avea același venit pe care îl câștiga în 1980, ar însemna să câștige cu 25% mai mult decât în prezent și ar avea cu 13.000 de dolari mai mult în fiecare an. Oare cum ar ar arăta economia noastră dacă acest lucru ar fi posibil?
Capitaliștilor ca mine li s-au acordat privilegii semnificative prin prisma faptului că au fost percepuți ca fiind centrul universului economic prin crearea de locuri de muncă, iar limbajul folosit pentru a justifica actualele aranjamente sociale și economice este sugestiv. De exemplu, de la “creator de locuri de muncă” nu mai este decât un pas până la “Creatorul”. Nu am ales acest limbaj în mod accidental, este doar corect să recunoaștem că dacă ne auto-numim creatori de locuri de muncă este pentru că afirmarea acestui mod de funcționare al economiei este de asemenea o revendicare a statutului și a privilegiilor.
Diferența extraordinară care apare între o impozitare de 15% pe capital și dividende pentru capitaliști și o impozitare de 35% pentru veniturile americanilor de rând este un privilegiu greu de justificat fără a se lua în considerare măcar o anumita deificare.
Economia a funcționat în acest mod greșit în ultimii 30 de ani. Oamenii de afaceri bogați nu creează locuri de muncă, mai degrabă acestea sunt o consecință a unei conexiuni inverse eco-sistemice, pusă în mișcare de consumatorii aparținători ai clasei de mijloc, iar atunci când aceștia prosperă, afacerile se dezvoltă și se fac angajări, iar proprietarii acestor afaceri fac profit. Iată de ce impozitarea celor bogați este benefică și pentru clasa de mijloc și pentru cei bogați.
Iată deci o idee care merită promovată.
Într-o economie capitalistă, adevărații creatori de locuri de muncă sunt consumatorii, cei din clasa de mijloc. Impozitarea bogaților pentru a se investi în dezvoltarea acestei clase de mijloc este singura mișcare inteligentă pe care o putem face atât pentru clasa de mijloc, cât și pentru cei săraci și bogați.
Multumesc!
Traducerea: Alina Stredie
Sursa: Time Magazine
Adauga comentariu