C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Discreditarea institutiilor, o ecuatie cu (ne)cunoscute politice

Subordonarea institutiilor statului. Uriasa miza a 20 de ani de neintrerupta lupta pentru Putere. Numirea, pe criterii care au exclus din start competenta, in fruntea acestora a unor oameni de casa ai partidelor aflate la guvernare este de notorietate si prezinta, in modul cel mai jalnic, decredibilizarea accentuata a Administratiei, a tuturor celor responsabili sa aplice legea pe plaiurile dambovitene. Dupa ce le-au supus celor mai groaznice perversiuni politice, decidentii zilei incep sa-si afiseze neobrazata si mimetica ingrijorare fata de tentativa discreditarii institutiilor statului.
De fapt, atragerea institutiilor statului in lupta murdara, plina de interese, orgolii si compromisuri a liderilor, face parte din peisajul grotesc al unei Romanii afectate tot mai grav de o criza economica, ce nu pare dispusa sa ne paraseasca prea curand.

Administratia Prezidentiala, in speta Traian Basescu, se transforma (dupa ce a fost avocatul Educatiei, al Justitiei, al Internelor, al Cercetarii, al Culturii, al tuturor domeniilor care se confrunta cu grave neajunsuri financiare) si in avocatul neconditionat al institutiilor statului, folosite – in opinia sa – in razboaiele electorale. “Scandalul Basescu” nu face parte dintre prioritatile sefului statului, care se da convins ca toti cei abilitati vor reusi sa dezlege musuroiul intereselor financiare si politice care il au in prim-plan pe fratele cel mic al domniei sale. Poate cel mult un copil de clasa primara mai crede ca autoritatile isi conduc si finalizeaza anchetele indiferent de numele persoanei cercetate.

Cat timp toti cei indrituiti sa duca pana la capat acest caz stiu ca orice pas gresit poate conduce la mazilirea lor, cat timp sefii lor sunt numiti pe considerentele pe care le-am mentionat, nu se va schimba nimic. Cazul Basescu va ramane unul tabu, ca multe altele care au gravitat pe scena politica de dupa 1990. Una dintre dramele Romaniei ramane subordonarea politica a institutiilor statului, a celor datori sa nu faca rabat de la aplicarea legii. Din acest punct, totul se reduce la vorbe goale. Iar “convingerile” sefului statului in privinta eficientei si impartialitatii unei anchete , ca si ale celorlalti actori politici, nu fac decat sa deformeze inca o data o realitate, din pacate, dramatica. Partidele care ajung la guvernare nu fac altceva decat sa imparta in parcele tara. Zona asta este a mea, cealalta este a ta, si asa mai departe. La fel si in cazul ministerelor. Cat timp ministerul X este condus de unul dintre liderii partidului Y, este evident ca o ipotetica cercetare in cazul unei persoane (Z), se pliaza exclusiv pe influenta politica. Se cunosc, si nu putine, cazuri de procurori care au instrumentat dosare grele, pentru ca mai apoi sefii de directie din Parchete si DNA sa blocheze totul printr-o rezolutie cel putin bizara. Si cum avansarile in sistemul judiciar se fac in functie de criteriile cunoscute, nimeni nu pare dispus sa isi compromita cariera pentru ca a deranjat pe cineva foarte important. De altfel, anchetele de la noi sunt pline de ridicol. Ca si comisiile de ancheta. Comisia Udrea, Ridzi sau Nemirschi nu au reprezentat decat jocuri politice, in conditiile in care nici acuzatorii si nici acuzatul nu au dat impresia ca dau vreun ban pe aplicarea legii si aflarea adevarului in unul sau altul dintre cazurile in speta. La nivelul politic, aliantele se fac doar in functie de interesele de moment sau viitoare. Liberalii pot fi pe aceeasi lungime de unda si cu PSD, dar si cu PD-L, intr-un scandal, pentru ca in altul, partenerii de guvernare sa formeze tabere diferite. Tot ce conteaza este obtinerea cat mai multor voturi. Iar pentru atingerea acestui obiectiv, nimic nu este prea mult. Diversiuni, acuze, lovituri sub centura, aruncarea Romaniei in haul crizei… Coalitia si-a demonstrat in doar opt luni incapacitatea de a intelege ceva din situatia economica grava in care ne aflam. Ba mai mult, am avut de-a face cu un refuz categoric din partea celor aflati la Putere in privinta asezarii de comun acord, la aceeasi masa a intereselor Romaniei. Cat timp si Opozitia ofera doar mostre de demagogie, viitorul suna sumbru. Tot mai sumbru. Iar recitalul cu “discreditarea institutiilor statului” este cel mult o glumita electorala de doi bani…

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss