Directorul Institutului “Elie Wiesel” este un fost propagandist al PCR

Am primit la redacţie un „Drept la replică” foarte ciudat din partea d-lui Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, în care autorul ne solicită pur şi simplu să-i cerem scuze pentru două articole publicate sub semnătura mea în zilele de 21 şi 24 august 2015! N-am avea nici o rezervă să-i dăm satisfacţie, dar…

Înainte de a analiza dacă este cazul să procedăm cum ne cere Alexandru Florian, să vedem care sînt solicitările dumnealui:

1. Să rectificăm faptul că Alexandru Florian, directorul Institutului „elie Wiesel”, este aceeaşi persoană cu autorul cărţii„Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975.

2. Să rectificăm faptul că ar obţine anual un venit de 176.249 RON pe an, întrucît în această sumă ar fi inclus şi venitul soţiei.
Cele două articole de referinţă publicate în cotidianul.ro sînt:

1. „Marx de-aici, domnule Alexandru Florian! Directorul Institutului „Elie Wiesel” a fost propagandist al comunismului şi al PCR”, apărut în 21 august 2015

2. „Pentru a denigra sistematic marile personalităţi culturale ale României, Alexandru Florian are un salariu de81.614 RON pe an de la Guvernul Ponta”, publicat în 24 august 2015.

ALEXANDRU FLORIAN NU ESTE ALEXANDRU FLORIAN

După cum se vede chiar din titlul articolului nostru din 21 august 2015, în centrul atenţiei este faptul că Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, „a fost propagandist al comunismului şi al PCR”, exemplificînd cu broşura „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, scrisă de Alexandru Florian.

Scriam în comentariul nostru: „La loc de cinste se află şi lucrările părinţilor spirituali ai comunismului: K. Marx, Fr. Engels, V.I. Lenin, menţionaţi cu 10 lucrări. Aceasta este, aşadar, baza teoretică a formării personalităţii lui Alexandru Florian (dacă el a scris, cu adevărat, cartea), pe care acum încearcă s-o ascundă de ochii lumii, căci, între timp, a devenit profesor de sociologie şi ştiinţe politice la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative, dar şi la Universitatea „Dimitrie Cantemir”, trecînd şi pe la Institutul Social-Democrat (!!!), dar şi la Institutul de Teorie Socială din cadrul Academiei Române”!

Şi am repetat ceva mai jos, în acelaşi articol: „Ca să nu fie pus la zid pentru aceşti ani în care a fost ideolog al comunismului, aducîndu-şi din plin contribuţia, alături de tatăl său, la genocidul produs de comunism, Alexandru Florian are o singură şansă: să nu fie el autorul acelei cărţi! Va avea, oare, amabilitatea să lămurească această chestiune?”

N-a avut această amabilitate de a ne spune că autorul cărţii este alt Alexandru Florian decît după 7 luni, cînd vrea să-i cerem scuze. Întrucît cartea nu conţine alte precizări pentru identificarea autorului, iar Editura ştiinţifică şi enciclopedică nu mai există azi, sîntem nevoiţi să-l credem pe Alexandru Florian de la Institutul „Elie Wiesel” şi, în consecinţă, ÎI CEREM SCUZE PENTRU EROAREA NOASTRĂ, chiar dacă, pentru îndreptarea greşelii era de ajuns un „Drept la replică” sau o simplă „Precizare” venită la timp!

Dar, aceste scuze nu rezolvă chestiunea în discuţie, căci, chiar în CV-ul său, Alexandru Florian menţionează cîteva dintre lucrările sale, între care şi acestea două:

– „PROCESUL INTEGRĂRII SOCIALE”, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983

– „Cunoaştere şi acţiune socială”, Ed. politică, Bucureşti, 1987.

Fondul articolului incriminat nu era însă dacă Alexandru Florian este aceeaşi persoană cu Alexandru Florian care a scris cartea „Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul zeilor”, ci dacă directorul Institutului „Elie Wiesel” a fost înainte de Revoluţie un propagandist al comunismului şi al PCR, cum rezultă chiar din titlul articolului nostru.

În consecinţă, am citit şi aceste 2 cărţi semnate Alexandru R. Florian, asupra cărora nu mai există nici un dubiu, ele aparţinîndu-i cu certitudine directorului de la Institutul „Elie Wiesel”, fiind menţionate în CV-ul său.

De la început, precizăm că şi aceste două volume se constituie într-o propagandă deşănţată a comunismului, urmărind cu precizie de ceasornic tezele Partidului Comunist Român, precum şi cuvîntările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, din care autorul citează copios!

Iată cîteva pagini din broşura „PROCESUL INTEGRĂRII SOCIALE”, 103 pagini în format mic, apărută – culmea! – tot la Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică şi – din nou, culmea! – în aceeaşi colecţie „Ştiinţa pentru toţi”!

Chiar de la primele pagini (5-6), în „Cuvîntul înainte”, Alexandru Florian îşi precizează cu exactitate mentorul pe care-l urmează pe parcursul broşurii, Nicolae Ceauşescu, dar şi direcţia pe care merge alături de acesta: „edificarea socialismului în ţara noastră”, cu toate subramurile acestui proiect. Alexandru Florian nu uită să menţioneze că proiectul acesta „se desprinde din trăsătura definitorie a dinamicii realităţii noastre sociale stabilită la Congresul al XII-lea al PCR”:

Limbajul folosit de Alexandru Florian în această broşură este din cel mai autentic lemn al discursului epocii de aur. Astfel, la p. 42, întîlnim un lung citat chiar din „Programul PCR de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism”, publicat în 1974 la Editura politică, pe care-l reproducem în vederea aducerii aminte: „… oamenii muncii să poată beneficia cu adevărat de roadele muncii lor, de cuceririle progresului şi civilizaţiei şi totodată să se poată manifesta liber în interesul lor şi al societăţii, să se bucure de libertăţi şi drepturi garantate material. Democraţia socialistă asigură în fapt posibilităţile poporului de a participa la conducerea societăţii, de a-şi hotărî în mod suveran destinele, de a-şi făuri viitorul aşa cum doreşte”.

În acest pasaj spumos, alături din citatul din Programul PCR, pe care cu greu îl pot descifra tinerii de azi care n-au trăit acele vremuri, Alexandru Florian scrie despre sindicate, care trebuiau să se transforme din „simple curele de transmisie”în organisme politice, să fie „un exemplu al politicii partidului de redefinire a rolului organizaţiilor sociale şi politice şi eliminarea elementelor care frînează reproducerea societăţii socialiste”! După cum se vede, încă de atunci, Alexandru Florian exersa „eliminarea elementelor care frînează reproducerea societăţii socialiste”, operaţiune pe care, cu ajutorul Legii 217/2015, o pune acum în practică! Dar, iată în facsimil această pagină ca să nu avem alte discuţii cu autorul:

După cum am văzut, broşura lui Alexandru Florian a început cu un citat din tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cărticica sa se încheie, în mod firesc, cu un citat din Programul PCR. Vă prezentăm fără comentarii acest final de la p. 101:

A doua carte a lui Alexandru R. Florian pe care am luat-o în vizor este „Cunoaştere şi acţiune socială”, al cărei titlu seamănă izbitor cu acela al cărţii celuilalt Alexandru Florian! Apărută în 1987, cu doar doi ani înainte de Revoluţie, şi această broşură urmează aceeaşi linie: Nicolae Ceauşescu şi Programul PCR, fiind presărată cu nenumărate citate din Marx, Engels şi Lenin, precum şi din alţi autori care au proslăvit socialismul şi comunismul. Exemple:

V-am prezentat aceste pagini fără comentarii, considerînd că ar fi inutil să mai subliniem ce este atît de evident:Alexandru Florian a fost un ideolog al comunismului şi al PCR ambele broşuri citate nefiind altceva decît popularizarea principiilor societăţii comuniste care dorea crearea omului nou, înregimentat prin manipulare şi teamă la o ideologie care s-a dovedit a fi falimentară.

În paginile de mai sus, totuşi, am găsit cîteva pasaje care justifică atitudinea de acum a lui Alexandru Florian, cînd, din postura de director al Institutului „Elie Wiesel”, aflat în subordinea Guvernului României, a pornit o nouă vînătoare a marilor scriitori din perioada interbelică, ridicînd în slăvi sentinţele date de Tribunalele Poporului sau instanţele staliniste, dirijate din umbră de Gheorghe Pintilie (Pantiuşa Bondarenko), Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Ana Pauker (Hanna Rabinsohn), aşa cum se precizează în „Raportul final al comisiei prezidenţiale de condamnarea comunismului”!

Astfel, la p. 123, Alexandru Florian scrie: „Procesul revoluţionar din România, iniţiat la 23 August 1944, reprezintă, aşa cum se arată pe larg în documentele partidului nostru, adecvarea teoriei marxiste la situaţia economică şi politică a ţării în deceniile patru şi cinci, ceea ce a condus la formularea de către PCR a unei strategii şi tactici originale asupra construcţiei socialismului”! Exact „în deceniile patru şi cinci” au avut loc cele mai odioase procese împotriva a sute de mii de oameni (intelectuali, preoţi, muncitori sau ţărani), adunaţi de-a valma sub acuzaţia de „fascism” sau „crime de război”, deşi, în majoritatea cazurilor era vorba doar de orientările lor politice, altele decît cele comuniste!

Alexandru Florian este şi mai explicit la p. 146, unde scrie că PCR „a urmărit schimbarea raportului de forţe dintre grupările politice reacţionare şi cele progresiste, s-au sincronizat cu activitatea ideologică şi culturală desfăşurată de partid prin care se urmărea sublinierea pericolului fascist asupra independenţei naţionale, a caracterului xenofob, nedemocratic, agresivşi rasist al ideologiei şi politicii elementelor burgheziei române concentrate în jurul guvernului militar antonescian”. Demonstraţia este făcută, desigur, cu un citat din Nicolae Ceauşescu: „Insurecţia din August 1944 a marcat începutul revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antimperialistă”! De aici, probabil, vine şi faptul că astăzi Alexandru Florian mai vede încă fascişti la tot pasul!

Nu întîmplător, cartea aceasta a lui Alexandru Florian se încheie cu un citat din acelaşi Nicolae Ceauşescu, în care dictatorul face trimitere la „Conferinţa PCR din noiembrie 1945, care a dus la elaborarea unei orientări politice clare cu privire la obiectivele partidului în noua etapă de dezvoltare”! O etapă care a însemnat sute de mii de procese politice, condamnări la moarte sau la închisoare pe viaţă ori la ani grei de închisoare! Una care a însemnat distrugerea intelectualităţii din România, inclusiv a celor care făcuseră Marea Unire din 1918 pe care ne pregătim acum s-o sărbătorim la împlinirea centenarului!

Cu aceste pagini în faţă, considerăm că este mai potrivit SĂ NE RETRAGEM SCUZELE, căci aceste două cărţi ce aparţin cu certitudine lui Alexandru Florian, cel care este directorul Institutului „Elie Wiesel”, arată şi mai clar căDOMNUL ALEXANDRU FLORIAN A FOST UN IDEOLOG AL COMUNISMULUI ŞI AL PCR, adică exact ipoteza şi concluzia articolului incriminat!

RECTIFICĂM: FAMILIA LUI ALEXANDRU FLORIAN ARE UN VENIT ANUAL DE 176.249 RON

Al doilea motiv pentru care Alexandru Florian ne somează să-i cerem scuze este faptul că în cel de-al doilea articol am precizat că venitul său anual este de 176.249 RON. Titlul articolului este însă „Pentru a denigra sistematic marile personalităţi culturale ale României, Alexandru Florian are un salariu de 81.614 RON pe an de la Guvernul Ponta”, ceea ce este absolut adevărat, conform propriei sale Declaraţii de avere! Iată pe ce ne-am bazat:

Este drept, în textul articolului, am consemnat că:

„Alexandru Florian are 7 surse de venit, dintre care doar una se referă la închirierea unui imobil cu 6.000 lei anual, celelalte fiind: Universitatea „Dimitrie Cantemir”, de unde primeşte anual 29.838 RON ca profesor, Institutul de Economie Agrară, de unde încasează 37.851 RON pe an fiind cercetător ştiinţific II, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, de unde ia încă 7.398 RON ca profesor asociat, Institutul de Antropologie, de unde mai ia 8.520 RON ca expert, Asociaţia Rom. „V. Madgearu”, de unde încasează 5.028 RON ca expert. Adunînd aceste cifre, rezultă un venit anual total de 170.249 RON, la care se adaugă şi cele 6.000 RON din chirie! Acestea sînt veniturile declarate de Alexandru Florian la data de 8 iunie 2015 pentru anul fiscal 2014: 176.249 RON”.

După cum se vede în facsimilul de mai sus, la rubrica „Cine a realizat venitul” este tăiat cuvîntul „soţ” şi este lăsat cuvîntul „soţie”, chestiune care poate deruta, întrucît nu este necesară tăierea, fiind subînţeles faptul că este vorba despre partenerul de viaţă al titularului-bărbat care, conform legislaţiei româneşti, nu putea fi un soţ, ci soţia!

Şi în acest caz, dacă directorul Institutului „Elie Wiesel” se simte mai bine, rectificăm, cu scuzele de rigoare, şi spunem căFAMILIA LUI ALEXANDRU FLORIAN ÎNCASEAZĂ ANUAL SUMA DE 176.249 RON!

Dar, la fel ca şi în discuţia despre cărţile lui Florian, adevărata problemă rămîne: salariul de 81.614 RON pe an al lui Alexandru Florian, încasat de la bugetul ţării în calitate de director al Institutului „Elie Wiesel”, se dovedeşte a firecompensa „Pentru a denigra sistematic marile personalităţi culturale ale României”, aşa cum titram articolul!

Şi, dacă Alexandru Florian insistă pe astfel de amănunte, extindem şi noi întrebările, mirîndu-ne că soţia lui are 4 surse de venit: Institutul de Economie Agrară, de unde încasează 37.851 RON pe an fiind cercetător ştiinţific II, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, de unde ia încă 7.398 RON ca profesor asociat, Institutul de Antropologie, de unde mai ia 8.520 RON ca expert, Asociaţia Rom. „V. Madgearu”, de unde încasează 5.028 RON ca expert! Ce legătură o fi între „economia agrară” şi „antropologie”, aceasta din urmă fiind definită ca „ştiința care studiază originea, evoluția și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale”?

Chiar aşa? S-a vărsat toată inteligenţa în curtea familiei lui Alexandru Florian, din moment ce dumnealui este director la Institutul „Elie Wiesel”, dar şi profesor la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, iar soţia este profesor, dar şi cercetător, fiind, în acelaşi timp, şi dublu expert?

În ceea ce ne priveşte, cred că am făcut tot ce era necesar pentru exactitatea datelor referitoare la familia lui Alexandru Florian. I-am dat chiar satisfacţia unor scuze, deşi, după cum se vede, afirmaţia că dumnealui a fost, ca şi tatăl său, un ideolog comunist al PCR rămîne valabilă cu vîrf şi îndesat.

Îi propunem, însă, la schimb, ca şi Alexandru Florian să-şi prezinte scuze public în faţa poporului român pentru felul excesiv în care îi taxează pe marii scriitori din perioada interbelică, acuzaţi de crime de război de nişte tribunale staliniste, ale căror sentinţe sînt catalogate drept abuzive de către „Raportul de condamanrea comunismului”, aprobat de Parlament!

Dumnealui, ca vechi propagandist al Partidului Comunist Român, nu are calitatea de a emite judecăţi de valoare faţă de intelectualii pe care-i acuză de simpatii legionare, căci Revoluţia din1989 afost făcută împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi a ideologiei pe care Alexandru Florian a proslăvit-o în cărţile lui, nu împotriva lui Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Horia Vintilă, Mircea Eliade sau Constantin Noica!

Autor: Ion Spanu

Sursa: Cotidianul