Dineu cu prosti

De câteva zile asistăm la declaraţiile sterile ale piticilor din guvern cu privire la preţul carburanţilor. Neputinţa guvernului cred că nu poate avea decât două cauze: prostia sau ticăloşia.

Statul are membri în Consiliul de Administraţie al Petrom. Aţi auzit până acum ceva despre activitatea lor acolo? Au avut ceva de spus reprezentanţii statului despre transferul de active şi pasive către OMV Petrom Marketing SRL? S-a opus cineva “realţiilor comerciale” dintre Petrom şi partenerii elveţieni? Evident că răspunsul la toate aceste întrebări este nu. În aceste condiţii este justificat să ne punem întrebări despre despre activitatea aşa zişilor reprezentanţi ai statului în Consiliul de Administraţie al Petrom şi despre veniturile acestora.

Puţini mai ştiu că statul român deţine acţiunea de aur la Petrom care-i permite să se opună oricărei decizii pe care ar lua-o actualul proprietar. Desigur, aceasta nu a fost folosită niciodată, cu toate că multe din deciziile luate până acum de către OMV sunt cel puţin discutabile. Oare nu e dubios faptul că, în ciuda acestor elemente prevăzute în contractul de privatizare statul nu mişcă nimic?

În toată ecuaţia prezentată nu este vorba numai despre preţul carburantului ci despre cât ia statul din preţurile umflate. În condiţiile în care OMV ne vorbeşte despre cotaţiile internaţinale la petrol, statul român marchează pierderi usturătoare din cauza celei mai mari imbecilităţi din istoria României: fixarea prin contractul de privatizare a unei redevenţe fixe pentru petrolul extras. Desigur, pentru această prevedere ar trebui începute cercetările penale asupra celor responsabili. Şi, ajunşi în acest punct, vă recomand să vă păstraţi departe de pasiunile politice deoarece realitatea îngrijorătoare e alta: contractul de privatizare a SC Petrom SA a fost votat în unanimitate în Parlament. Nu vi se pare dubios acest lucru? Având în vedere că am avut de-a face de un contract total păgubos este de neînţeles cum de nu s-a făcut până acum o anchetă în acest sens. Este desigur extrem de greu de demarat aşa ceva deoarece ar trebui anchetaţi, pe lângă cei din guvernul de atunci, reprezentanţi din toate partidele politice, un lucru imposibil de realizat în condiţiile în care justiţia este sufocată de politic.

Chestiunea redevenţelor fixe pe care statul român le încasează din extragerea petrolului poate fi însă lesne compensată prin alte măsuri. Aşa cum am mai spus, nimic nu-ţi interzice introducerea unei taxe pe transportul petrolului din producţia internă sau, pur şi simplu, a unor taxe ecologice pentru extracţie. Măsuri ca acestea nu ar avea niciun efect asupra preţurilor carburanţilor, dar ar creşte încasările statului. Numai că, pentru a lua asemenea decizii e nevoie de mult mai mult creier decât e disponibil acum prin straturile de sus ale puterii. Privind retrospectiv putem spune că în cei 20 de ani care au trecut de la Revoluţie prostia factorilor de decizie a fost cel mai bun aliat al celor care au vrut să profite de statul român. Desigur, această stare de fapt nu cred că se va schimba foarte curând şi probabil vom fi condamnaţi să asistăm la un perpetuu decor cu proşti.

sursa: hotnews.ro