Democratizarea luxului s-a dovedit a fi in fond doar o iluzie, niciodata implinita, care ne-a lasat insa cu o mare frustrate. Si anume ideea ca am gresit cu ceva de ne-am prabusit intr-atat.
Nu am gresit cu nimic, iar criza a venit doar ca sa ne repuna in limitele pe care le-am avut dintotdeauna. Istoria nu se repeta niciodata, iar oamenii probabil de asta nici nu invata nimic din excesele si derapajele trecutului. Am gresit gandindu-ne ca putem sa ne extindem imperiul confortului pana acolo incat sa-l mostenim fara munca? Posibil.
Ne-am mai inselat inca o data. Nu-i nimic, o luam de la capat.
Aflam ca Statele Unite ale Americii sunt la un pas de colaps, Italia e practic in faliment, iar daca Grecia inca mai supravietuieste e doar multumita slabiciunii si intereselor Germaniei in zona. Spania, Irlanda si Portugalia sunt si ele sugrumate de povara datoriilor si de somajul tot mai ridicat.
Problema cea mai mare a Europei este ca nici Franta si Marea Britanie nu danseaza de bucurie pe o crestere sanatoasa. Ambele economii rasfula cand mai greu, cand mai usor, in valuri si cu sacrificii enorme din partea populatiei.
Germania singura ce trage ca un elefant urias dupa ea scheletul a ceea ce a fost candva Uniunea Europena. O idee mareata, tinuta in viata de o ambitie care ii costa pe toti mai mult decat face.
Dar sa revenim. Se prabuseste America. Si? E ceva impotriva naturii in asta? Imperii au existat dintotdeauna si, fara nicio exceptie, toate au cazut intr-un final. Orgoliul visului american, implementarea luxului ca mod de viata obisnuit pentru intreaga clasa medie, ideea ca din trei click-uri si doua vizite la bursa poti sa devii milionar, iluzia ca poti controla intreaga lume prin politici financiare, moneda si razboaie strategice, de implementare a democratiei – toate se dovedesc a fi mai scumpe decat si-au putut permite Lumea Noua.
Despre efectele benefice ale crizei pe plan local s-a scris si s-a vorbit destul. Marile castiguri sunt peste tot in lume identice sau pe aproape. Va supravietui doar cine stie sa isi potriveasca nevoile in raport cu munca efectiva pe care o presteaza. Dincolo de doctrinele politice, criza economica ne va reinvata sa traim decent, sa redescoperim legile de baza ale vietii, nevoile fundamentale si valorile, putine cate sunt, care ne tin in viata.
Acolo unde pana acum au esuat toate partidele, in corectarea nedreptatilor societatilor democratice sau nu, acolo unde meritocratia devenise doar un motiv de frustrare, acolo va curata si vindeca criza economica.
Sa ne bucuram, asadar, nu va fi nici sfarsitul lumii, dar nici viata asa cum o stiam pana acum nu va mai fi la fel. Desigur, statele si popoarele intelepte si cumpatate, cele care s-au dezvoltat sanatos si frumos dintotdeauna, cel putin din punct de vedere economic, vezi Germania, Polonia sau Japonia, nu resimt efectele dezastruoase ale crizei asa cum le traiesc americanii, grecii si spaniolii sau cum le vor simti italienii si ceilalti.
Este vorba despre un fel de fi in lume, de a te raporta la viata si valorile esentiale ale unui popor. Nu poti sa ai cele mai multe libere pe an din lume sau sa pui patru ipoteci pe casa doar pentru a mai sari pe scara sociala si sa te astepti ca viata sa nu te pedepseasca in viitor.
Cat despre Romania, ce ar mai fi de spus? Oricat vor incerca politicienii sa pacaleasca viata, economia si poporul, ar trebui sa nu uite nicio clipa si sa nu doarma noptile la gandul ca minciunile si incercarile de a trisa realitatea, mai devreme sau mai tarziu, vor iesi la suprafata. Daca nu din gura cuiva anume, atunci criza insasi va avea grija sa nu rateze ocazia.
In rest, suntem cu totii pe drumul cel bun. Sa ne rugam doar ca aceasta criza sa mearga pana la capat, sa vindece cat poate de mult din bolile de care ne-am lasat cu totii atrasi.
Iar guvernantii sa nu isi faca iluzii – incompetenta este un pacat si o crima impotriva naturii si societatii normale. La fel cum si ascunderea adevarului. Iar daca ei se impauneaza ca au redus si au taiat excesele – ceea ce e foarte bine, ba chiar ar mai putea sa mai tunda o data oaia – sa nu isi imagineze ca asta le permite sa isi promoveze clientelismul si nepotismul.
Furia celor care au suferit deja de pe urma masurilor de austeritate nu-i va ierta pentru faptul ca, in timpul asta, conturile lor, ale familiilor, apropiatilor si clientilor de partid s-au ingrasat exact din acele taieri.
Doar o criza sanatoasa, una care isi duce viata pana la capat, ii mai poate trezi la realitate pe politicienii nostri. Inca ipocrizia lor este fara margini. Inca demagogia le hraneste fiecare cuvant pe care il pronunta. Si inca traiesc doar pentru a-si face bine lor si numai celor apropiati. Altfel, ar fi recunoscut adevarul atunci cand l-ar fi aflat, nu cand nu au mai avut incotro. Ba au mai si imbracat recunoasterea minciunii in haina reformelor si necesitatilor impuse de criza. Sa isi traga o cruce mare, criza inca nu a zguduit Romania. Paradoxal, inca am scapat de cutremurul ei care abia acum isi arata coltii in lume. Ce spun ei din nou? Ca suntem pregatiti. Ca si in 2008 si-n 2009?!
sursa: ziare.com
Adauga comentariu