Din inepţiile “pro-europene”: “Românii care au votat împotriva fostei guvernări ar fi un fel troglodiţi din mahalaua Europei”

Dacă vreţi să aflaţi de ce politica externă românească în raport cu Bruxelles-ul era cum vreo doi-trei ani un fel de cârpă de rufe (cu care îşi ştergeau pantofii francezii, olandezii, germanii), de ce aveam numai parte de eşecuri privind intrarea noastră în Schengen şi de tratament discriminatoriu pe pieţele muncii din UE, este suficient să îl ascultaţi azi pe Teodor Baconschi. Pe acelaşi blog personal, pe care altădată îi califica pe românii care demonstrau împotriva dictaturii portocalii drept “mahalagii inepţi”, fostul ministru de Externe băsist face profeţii demne de râsul cu lacrimi al patriarhilor.

Baconshi consideră că, în curând, lumea intelectuală, media şi politica românească “se vor simplifica” prin împărţirea în două tabere net configurate: cea a “pro-europenilor” (neapărat băsişti, papionişti şi foşti icer-işti,) şi cea a “anti-europenilor” (USL şi majoritatea românilor care au votat coaliţia social-liberală).

Nu ştim dacă aşa “se vor simplifica” cu adevărat dezbaterile politice în România, remarcăm însă cât de îngust şi simplist continuă să judece domnul Baconschi. O astfel de judecată ne-a adus mari deservicii în politica externă, mai ales atunci când de ea se ocupa chiar domnia sa. Mai mult, discursul său este din aceeaşi cocă proastă din care PDL a produs gogoşi electorale de tipul “cine ne votează pe noi e cu Europa şi cu americanii, cine votează USL e cu ruşii şi chinezii”. Tot acest discurs trădează stilul primitiv de a-i împărţi pe români în funcţie de frustrările electorale ale PDL-iştilor, de a-i polariza artificial în două tabere geopolitice de fapt inexistente, la fel de rudimentar cum altădată microbiştii credeau că lumea fotbalului se rezuma la disputa între galeriile de fotbal Steaua şi Dinamo.

Prima observaţie care trebuie făcută direct domnului Baconschi – ca o replică peste timp dată afirmaţiei sale cu “mahalaua ineptă” – este că poţi fi inept fără să fii neapărat mahalagiu. Poţi fi inept cu ştaif şi în jacuzzi, cu doctorat în antropologie religioasă şi cu exorbitante cheltuieli de protocol pe bani publici totalmente profane, cu guler scrobit de diplomat şi cu iuţeală de şmenar la alba-neagra calculării votului la Paris. Deci, poţi fi inept într-unul din centrele importante ale Occidentului, chiar şi fără să te mai laşi contaminat de “mahalaua” naţională pe care o deteşti, dar pe care de altfel ai fost trimis să o reprezinţi prin diverse turnee diplomatice pe bani publici. Dincolo de binomul centru-periferie, dar şi de gradul de instrucţie intelectuală, inepţia poate fi la fel de bine prezentă oriunde şi la oricine, distribuită de soartă cu generozitate pe arii geografice şi geopolitice extrem de extinse. Inept poţi fi şi din poziţia de ministru de Externe, dar şi din cea de fumător de chiştoace pe Magheru. Poţi debita inepţii cu iz criminal atât de la pupitrul conferinţelor de presă de la Comisia Europeană, dar şi de la Kremlin sau Teheran.

A doua observaţie ar trebui să amendeze ifosele domnului Baconschi de atoatecunoscător nu numai în privinţa celor sfinte (predilecţia domniei sale spre studii teologice), dar şi în domeniul savantlâcurilor geopolitice. Pe acestea din urmă încearcă să le transforme (pentru a cuceri audienţa redusă de pe facebook) din cimilituri ridicole debitate la cafeneaua GDS în axiome cu infailibilitatea unor bule papale.

Iată una dintre ele: “Românii au fost mereu la periferia imperiilor: de la cel roman şi apoi romano-bizantin, pâna la cel otoman, habsburgic sau rusesc”. Tocmai el, care îi critică pe nostalgicii naţional-comunismului, pe populiştii anti-europeni, pe radicalii radicali ai ortodoxismului, debitează inepţii în stilistica eseurilor din perioada interbelică, dar şi din broşurile propagandei ceauşiste. După ce deplânge destinul nostru geopolitic, Baconschi: “În termeni absoluţi, ne aflăm acum, pentru prima dată, în interiorul unui «imperiu» (UE NATO). Cum obişnuinţa e însă a doua natură, ne-am mutat de bună voie la propria periferie”. Pe scurt, dacă nu l-aţi votat pe Baconschi, şi l-aţi lăsat “fără coledzi”, aflaţi că, în opinia fostului ministru de Externe băsist, sunteţi nişte anti-europeni sadea care preferă să stea la coada Europei, departe de lumea civilizată. În concepţia lui Baconschi, sunteţi un fel de troglodiţi care aţi ales “mahalaua”. Dacă băsismul îşi mai căuta un ambalaj pseudo-academic să îi legitimeze intelectual stupizenia, atunci şi l-a găsit pe deplin în retorica plină de morgă a lui Teodor Baconschi.

Fostul ministru de “xterne băsist rămâne totalmente defazat. Crede că viitoarea misiune politică a “pro-europenilor” băsişti este aceea de a le “demonstra românilor că occidentalizarea economiei, a instituţiilor şi a mentalităţilor e cea mai rezonabilă formă de naţionalism”. Sofisme de doi lei.

În primul rând, băsismul nu mai are ce să demontreze în plus românilor, cu atât mai puţin la capitolul demnitate naţională. A făcut-o cu vârf şi îndesat. Rezultatul alegerilor din decembrie a spus multe despre cât de “reuşit” a fost experimentul PDL. Despre ce “occidentalizare” a economiei româneşti vorbeşte apoi Teodor Baconschi? Forma de “capitalism chinez” practicată de guvernele Boc, în care profitul era numai al sponsorilor cu carnet de partid oranj? Pseudo-investiţia Nokia de la Cluj? Despre plasarea unor sectoare strategice din economia românească în mîinile dubiosului capital rusesc (ALRO Slatina, contracte cu Gazprom semnate de Videanu)? Reprezintă cumva galeria de asfaltangii din jurul lui Băsescu întruchiparea idealului de economie de piaţă performantă în stil occidental?

Apoi, poate ne spune Baconschi, din puţul vanităţii sale de bonjurist de cafenea GDS-istă, unde ne-a dus economia neoliberală vândută ca reţetă miraculoasă peste tot în Occident. Dacă Europa se află acum într-una din cele mai crunte recesiuni este şi din cauza inepţiei unor politicieni care, deveniţi marionete ale unor coropraţii transnaţionale, ar fi fost în stare să privatizeze şi aerul de respirat din propriile lor ţări. Dacă cei de la Bruxelles deplâng astăzi distrugerea modelului social european, trebuie să ştie că declinul acestei achiziţii sociale importante din UE a început exact în momentul în care liderii popularilor europeni au bătut palma cu eminenţele cenuşii ale finanţei internaţionale, permiţându-le acestora să dicteze cursul economic şi politic al lumii, în detrimentul propriilor cetăţeni.

Românii se află acum la “periferia” Uniunii Europene, nu pentru că ei ar fi optat de bunăvoie să stea acolo, cum crede Baconschi. Românii sunt ţinuţi la marginile Europei, prin tot felul de atitudini discriminatorii practicate de unele state membre UE, fie că este vorba de drepturile noastre de a ne mişca liber în Europa sau de a munci liber în interiorul spaţiului comunitar. Atitudinea servilă faţă de Bruxelles a unor politicieni precum Băsescu (yes-manul de la summiturile europene) şi Baconschi (incapabil să mişte un deget în dosarul aderării noastre la Schengen) ne-a plasat în poziţia de stat membru UE de mâna a doua.

Românii care au votat împotriva lui Băsescu la refrendum şi a PDL în decembrie nu sunt anti-europeni. Nu sunt nici măcar euro-sceptici. Românii nu atacă ideea de Uniune Europeană, ci caricatura birocratică a ceea ce credeam cândva că va fi „unificarea europeană”. Românii au luat în serios ideea că UE este o construcţie democratică care are la bază valori nobile. Au crezut că UE nu le va aduce doar bunăstarea promisă, cât mai ales recunoşterea unor drepturi călcate cândva în picioare de comunism. Mulţi dintre români au crezut ani de zile că Bruxelles-ul poate împărţi dreptatea, amendând orice injustiţie comisă în România.

După referendumul din vară, după dispreţul faţă de voinţa lor democratică a unor Barroso, Reding şi Van Rompuy, românii au observat şocaţi că aceşti eurocraţi de la Bruxelles le-au terfelit idealurile pro-europene. Au înţeles că aceste idealui pro-europene pot fi tranzacţionate în culise în stil mafiot. Au înţeles că funcţionari europeni de rang înalt pot fi la fel de aroganţi precum oligarhii ruşi, gata să calce în picioare voinţa populară a milioane de oameni. Ce diferenţă este între Putin şi Barroso, dacă primul face tot posibilul să îl susţină pe Lukashenko în Belarus şi pe Yanukovici în Ucraina, în timp ce eurocratul portughez a tolerat derapajele anti-democratice ale lui Viktor Orban şi Traian Băsescu, trăgând sfori să îi menţină la putere?

Românilor le-a fost scârbă de felul în care mafia politică a lui Băsescu a relaţionat cu Bruxelles-ul. Această scârbă a fost exprimată electoral fără echivoc în vară şi în decembrie anul trecut. România nu se împarte simplist, cum ar vrea Baconschi, între „pro-europeni” băsişti şi “anti-europeni” USL. Dacă acest personaj sinistru care a uzurpat fotoliul prezidenţial de la Cotroceni ar dispărea cât mai repede de pe scena politică românească, România ar putea avea şansa să îşi continue politicile pro-europene şi transatlantice de pe poziţii de demintate naţională, nu de colonie bătută de soartă, ai cărei politicieni stupizi şi-au asumat o libidinoasă stare de vasalitate faţă de egalii lor din UE. Felul provincial şi servil al unui Băsescu sau Baconschi de a face politica europeană a României a dat apă la moară celor care vor să îi ţină pe români într-un fel de mahala a Europei.

Ceea ce nu vrea să înţeleagă Teodor Baconschi este că românii continuă să fie pro-occidentali, dar anti-băsişti, şi că, prin votul lor în decembrie, ei au dorit să încredinţeze frâiele politicii europene a României către o echipă care să îi reprezinte cu demnitate la Bruxelles. Dacă actuala guvernare va reuşi să o facă, rămâne de văzut.

Autor: George Bogdan
sursA: cotidianul.ro