La început au fost investitorii care au căutat în aur un refugiu din calea crizei. Acum li se alătura băncile centrale, în încercarea de a proteja sistemele lor monetare de impactul crizei datoriilor din UE şi SUA şi a fluctualtiilor cursului de schimb care o însoţeşte, scrie Deutsche Welle.
“Aurul nu este doar un scut împotriva inflatiei, nu doar un indicator al temerilor de natură economică şi nu doar un anti-dolar”, ci este o adevărată valută care profită de pe urma slăbiciunilor dolarului şi ale euro, spun analişti de la Commerzbank.
“Clienţii mei sunt convinşi că preţul aurului va creste şi mai mult comparativ cu al valutelor”, spune un consilier pentru investiţii.
Banca landului Baden-Wurttenberg estimează că la mijlocul lui 2012 preţul va ajunge la 1.1750 de dolari uncia de aur. Băncile centrale vor fi cele care vor contribui cel mai mult la creşterea preţului aurului. Mexicul a cumpărat recent 93 de tone de aur. China, Rusia, India şi Thailanda şi-au mărit şi ele stocurile. Statele industrializate au stopat, cel puţin, vinderea aurului.
Zăcămintele de la Roşia Montana sunt evaluate la 314 tone de eur şi circa 1.500 de tone de argint.
Potrivit World Gold Council, rezerva de aur a SUA este de 8.133 de tone, a Germaniei de 3.401 tone. Băncile centrale ale lumii au rezerve de 27.300 de tone. Dacă la această cantitate se mai adaugă aurul deţinut de FMI se ajunge la 30.800 de tone, aproape o cincime din totalul de 165.000 de tone de aur extrase de la începutul ţinerii acestor statistici.
“Aurul este întotdeauna atractiv atunci când realizezi că ai de-a face cu o criză, iar oamenii îşi dau seama de asta când se uită la situaţia financiară în care se află multe ţări”, spune Friedrich von Metzler, preşedintele băncii germane cu acelaşi nume.
Această goana dupa aur, a investitorilor privati si a bancilor centrale a facut ca preţul metalului să atingă nivelul record de peste 1.100 de euro |(1.600 dolari). “Acest trend va continua până când problemele datoriilor din SUA şi Europa vor fi rezolvate’, spune Eugen Weinberg, analist la Commerzbank.
S-a ajuns aici dupa ce, la începutul anilor ’90 preţul aurului abia acoperea costurile de extracţie. Atunci băncile centrale nu alergau după aur, ba chiar îl vindeau în cantităţi mari (în Australia, banca centrală a vândut 167 de tone de aur, două treimi din rezervă), iar aceasta a dus la scăderea continuă a preţului. S-a ajuns ca uncia de aur să coste doar 272 de dolari în 2000, iar în Africa de Sud 200.000 de mineri şi-au pierdut locul de muncă.
Pe fondul actualei crize, preţul aurului a explodat. O dată în 2008, la falimentul băncii Lehman Brothers, apoi în 2010-cand a devenit evidentă proporţia crizei din Grecia, apoi în 2011-când UE a dat semne că nu poate rezolva uşor problemele din Irlanda, Portugalia şi Spania.
sursa: cotidianul.ro
Cum probabil ca auru mai este la putere dar daca o tinem asa probabil cat de curand ….mancarea /alimentele vor fi principala moneta pe Terra!