Sigur că pentru cei care se străduiesc să devină indivizi din masa amorfă globalizată, cu blugi, pantofi sport şi junk food, este de neconceput a purta un costum popular. Nu doar ei înşişi, dar îi deranjează şi atunci când o fac conaționalii lor.
Nu este deloc surprinzător că unul dintre cei doi domni poartă drapelul unui alt stat la poza de profil, iar celălalt ține prelegeri de antropologie cu măşti africane. În plus, cum este normal, apreciază sariurile indiene, kimonourile japoneze şi, mai nou, hijabul, aşa cum suedezii apreciază costumele populare românești şi le preiau modelele pentru colecțiile de modă de la H&M, Åhléns sau Lindex.
Disprețul față de valorile autohtone nu este redus doar la spațiul provincial al intelectualității bucureştene, ci este un curent ideologic universal răspândit, tratat de către profesorul britanic Roger Scruton şi numit oicofobie. Conform profesorului, oicofobia este echivalentul xenofobiei şi o definește ca fiind o concepție de stânga, un impuls ideologic şi politic spre xenofilie, o înclinare spre culturile străine şi respingerea celei autohtone. Scruton analizează oicofobia în mediul occidental şi consideră că este susținută de elitele leftist-liberale. Conform acestora, susținerea valorilor proprii este o deviație spre extrema dreaptă…
Unora ca acestora nu li se poate răspunde altfel decât promovând valorile şi frumosul care ne aparțin, costumele şi cântecele, doinele şi baladele, poeziile național-romantice şi cele arestate, limba fără englezisme şi franțuzisme.
Autor: Gabriel Bintia
Sursa: Gabriel Bintia