Până în acest moment, campania electorală a scos la suprafață, ca orice situație de criză care este în fapt, câteva subiecte care nu au fost niciodată atât de vizibile. Serviciile, și un posibil câștigător. În mare, pare să asistăm la o campanie electorală a serviciilor secrete și a urmașilor fostului partid comunist, ca în parodiile electorale din dictatură. Că lucrurile stau chiar așa, o dovedește din plin faptul că, în prim-planul ostilităților se află candidatul arhetipal al acestor medii. Acolo sunt banii, logistica, agenții electorali și nu numai electorali, întregul sistem public. În loc să se ocupe de chestiunile curente pentru care sunt plătiți, oamenii aceștia arată câtă legătură au cu interesul public. Niciuna!
Faptul că suntem o țară de agenți nu mai este o presupunere. De la frica prin care fosta Securitate, prin care câteva mii de persoane legal și instituțional constituite dominau milioane de oameni, asistăm la o expandare tot mai suspectă prin lipsa de reacții pe care ar trebui să o limiteze strict. În absența unui mediu social funcțional, diversificat, inteligibilizat, singura resursă de stabilitate a pieței muncii pare a fi aceea a provocărilor și salvatorilor aflați sub aceeași multiplă identitate. Analiza actualului sistem din România trebuie activată continuu, ea ar putea constitui cel mai important caz pe masa Justiției. În România, trebuie să predomine legile europene, nu numai punctualitatea virării taxelor către Bruxelles. Insă acest lucru pare asemănător cu situația în care vameșii americani, de la începutul secolului trecut, n-au înțeles sub nicio formă să accepte “Pasărea măiastră” a lui Brâncuși drept operă de artă, considerând-o drept o aiureală.
Cam așa stau lucrurile cu normalitatea ținută tot mai departe de România, printr-o legislație încărcată de barbarie și primitivism, favorabilă violenței și încălcării drepturilor elementare. Mediul instituțional românesc nu mai are nicio legătură cu realitatea zilnică, europeană, este un SRL al celor prinși în schema de funcționare conectați la aparatul guvernamental, aflat el însuși în aceeași situație. Serviciile vor puterea pentru a nu pierde sursa de finanțare și reprezentare prin care se întreține însuși sistemul. Dezastrul României vine din faptul că aceste servicii, realmente incontrolabile, fac și desfac pretins politica românească, această escrocherie politico-administrativă. În situația serviciilor se află întreg sistemul, ele având o stabilitate mult mai mare, prin aceasta fiind chiar centrul-centrului. Desigur, nu problema în sine a serviciilor, ci faptul că acestea se află într-o incompatibilitate majoră, blocând democrația.
Infrastructura publică este dominată de mentalitatea societății anterioare prin această situare. Nimic nu poate funcționa în asemenea condiții contradictorii de manipulare absolută. Inventând mereu un adversar, de la teroriștii anilor ’90 la destabilizarea economică a momentului, acești profesioniști au fost puși să supravegheze spolierea întregului tezaur public. Nu s-a făcut nicio mișcare importantă fără avizele de rigoare. Intreaga fostă clasă politică are o vinovăție punctuală, nu prezumtivă, însă perpetuarea ei nu este întreruptă de nimic. Această Justiție de tip ruleta rusească e mult prea puțin, probabil chiar periculoasă. Ea trebuie acompaniată de o analiză reformistă practică a sistemului, imposibilă în condițiile în care acesta se tot ramifică ajungând în tot și în toate. În măsura în care sistemul se reformează prin propriile eșecuri, folosite drept pistă de lansare, se pune în discuție însăși utilitatea organizării alegerilor, a costurilor. Românii nu sunt departe de a fi deja puși în fața faptului de a ști cine va fi viitorul președinte, fără ca ei să aibă o opțiune în acest sens. Oferta electorală pare fabricată într-o fostă republică sovietică, aducând cu sine toate consecințele. Glorificarea unor personaje nu este, în planul lucidității, decât o caricaturizare absolută. Liderul maxim pare a întruchipa stupiditatea și răul major accentuând degradarea ajunsă dincolo de orice limite. Faptul că unii pun în joc toate structurile statului, prin funcționari și logistica aferentă, pentru dobândirea fără limite a puterii, ar presupune o excludere din competiție. Prin inegalitatea șanselor totul devine lipsit de legalitate. Guvernul României, în acest moment, este sediul campaniei electorale, după ce înaintea acesteia a fost un laborator al propagandei ieftine. Puterea pe care o doresc mai marii zilei nu are nicio legătură cu interesele publice. Dacă nu ar fi așa, competiția electorală s-ar desfășura în cu totul alte condiții și situări. Identificarea cu întreaga societate românească este abstractă, demagogică, propagandistică. România are câteva mari probleme care ar trebui rezolvate în regim de urgență, pentru a accede la celelalte. Acești salvatori ai națiunii sunt cea mai toxică reminiscență a comunismului. Cei care îi urmează consideră că România este propria limuzină, iar românii, alegătorii, sunt niște marionete. Încălcarea democrației în România, în condițiile în care nu mai poate fi stopată, aproape nici invocată în articole de ziar, prin lipsa de reacții, a ajuns o problemă europeană. Românii sunt cetățeni europeni, lucru de care ar trebui să fie mai interesați decât de lozincile gen “mândri că suntem români”.
Campania electorală a început prin mijloacele propagandistice ale trecutului funest. Va câștiga cel care va oferi pachetul democratic de care are nevoie țara? Acel candidat, care din fericire există, ar trebui susținut. Susținerea lui nu înseamnă o altă formă de oportunism, ci sfârșitul parvenitismului politic.
Autor: Ioan Vieru
Sursa: Cotidianul
Adauga comentariu