DECIZIE ISTORICA PENTRU VICTIMELE STATULUI PARALEL

CCR rupe in doua Statul paralel

Astfel, persoane care au fost condamnate definitiv, chiar inainte ca CCR sa pronunte deciziile privind infractiuni precum abuzul in serviciu ori conflictul de interese (pentru care au fost condamnate in trecut) se vor putea adresa instantelor cu cereri de constatare a dezincriminarii faptelor pentru care au fost condamnate si sa ceara sa le fie anulate deciziile de condamnare, invocand Decizia Curtii Constitutionale.

Efectele Deciziei CCR sunt devastatoare, credem noi, in primul rand pentru cei care au facut parte din Statul paralel, ori au raspuns comenzilor acestuia, si au facut la comanda dosare politice. Exponentii acestor practici au fost chiar conducatorii unor institutii de forta din Romania, precum DNA, SRI sau PICCJ.

Problema pe care CCR a solutionat-o prin pronuntarea Hotarararii din 25 octombrie 2018 este una de principiu si are efecte asupra tututor deciziilor de neconstitutionalitate pronuntate in materie penala, precum abuzul in serviciu si conflictul de interese, Curtea Constitutionala stabilind ca solutia legislativa cuprinsa in art.4 din Codul penal, cat si solutia legislativa cuprinsa in art.595 alin.(1) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat fie nu “asimileaza efectele unei decizii a Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei norme de incriminare cu o lege penala de dezincriminare”, fie “nu prevede si decizia Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de inlaturare sau modificare a pedepsei/masurii educative”.

Avocatul Corneliu-Liviu Popescu: “Este absurd ca legalitatea unei hotarari penale definitive de condamnare sa depinda exclusiv de hazard, adica de timp”

Problema de neconstitutionalitate a fost sesizata de avocatul Corneliu-Liviu Popescu (foto 2), astfel cum am precizat mai sus, in doua cauze care ii priveau pe avocatul Remus Borza si pe fostul director general al RATB Viorel Popescu.

In ambele spete, avocatul Corneliu-Liviu Popescu a aratat ca “este absurd ca legalitatea unei hotarari penale definitive de condamnare sa depinda exclusiv de hazard, adica de timp.”

Aceasta in situatia in care, potrivit avocatului Corneliu-Liviu Popescu, “art. 4 C.pen. dispune ca, daca legea penala noua dezincrimineaza o anumita fapta, executarea pedepselor, masurilor educative si masurilor de siguranta continute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntate in temeiul legii penale vechi (abrogate) si toate consecintele penale ale respectivei hotarari judecatoresti penale inceteaza” iar “art. 595 C.pr.pen. prevede ca atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari penale intemeiata pe legea penala veche, intervine legea penala noua dezincriminatoare, instanta judecatoreasca de executare aplica dispozitiile art. 4 C.pen.”

Nicaieri in forma existenta pana recent nu se facea trimitere la ipoteza in care legea penala incriminatoare era declarata neconstitutionala, caz in care, potrivit avocatului Popescu, “ea inceteaza sa mai produca efecte juridice, sau este afectata in alt mod printr-o decizie a Curtii Constitutionale (o decizie de constitutionalitate cu o anumita interpretare obligatorie sau considerentele unei decizii).”

In acest sens, avocatul Corneliu-Liviu Popescu a sesizat forului constitutional faptul ca nicaieri in prevederile art. 4 CP si art. 595 CPP nu se stabileste incetarea efectelor unei hotarari penale definitive de condamnare in cazul publicarii unei decizii de neconstitutionalitate a aceleiasi legi penale vechi de incriminare, desi caracterul deciziilor CCR este aplicabil tuturor, iar in caz de exceptie poate fi retroactiv. Din aceasta situatie, conform expunerii exceptionale, credem noi, a avocatului Corneliu-Liviu Popescu, pentru a se evita o situatie de discriminare fata de cei care au fost condamnati pentru niste infractiuni declarate neconstitutionale dupa condamnarea lor, se impune ca efectele Deciziilor CCR de neconstitutionalitate asupra legii penale sa fie aplicabile “erga omnes”: “Ar fi complet discriminatoriu sa nu produca efecte pentru persoana fata de care s-a pronuntat deja o hotarâre penala definitiva de condamnare, sub pretextul autoritatii de lucru judecat (care vizeaza stabilirea faptelor si interpretarea si aplicarea dreptului, dar nu si caracterul neconstitutional al legii de incriminare pe care s-a întemeiat hotarârea de condamnare).”

Iata ce a dispus Curtea Constitutionala in data de 25 octombrie 2018:

“In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.595 alin.(1) din Codul de procedura penala si art.4 din Codul penal care au urmatorul continut:

-Art.595 alin.(1) din Codul de procedura penala: „(1) Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sau a hotararii prin care s-a aplicat o masura educativa intervine o lege ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsa sau o masura educativa mai usoara decat cea care se executa ori urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa caz, a dispozitiilor art.4 si 6 din Codul penal.”

-Art.4 din Codul penal: „Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz, executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor de siguranta, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.”

In urma deliberarii, cu majoritate de voturi, Curtea:

1.A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art.595 alin.(1) din Codul de procedura penala, care nu prevede si decizia Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de inlaturare sau modificare a pedepsei/masurii educative, este neconstitutionala.

2.A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art.4 din Codul penal, care nu asimileaza efectele unei decizii a Curtii Constitutionale prin care se constata neconstitutionalitatea unei norme de incriminare cu o lege penala de dezincriminare, este neconstitutionala.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantelor care au sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala si Tribunalul Ilfov – Sectia penala.”

Prezentam in continuare pasaje din exceptia de neconstitutionalitate ridicata de avocatul Remus Borza, prin aparatorul sau avocatul Corneliu-Liviu Popescu:

“Cu speciala privire la conditia de admisibilitate constand in nedeclararea anterioara a dispozitiei legislative criticate ca fiind neconstitutionala, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca, prin Decizia nr. 126/03.03.2016, Curtea Constitutionala a admis o exceptie de neconstitutionalitate privind art. 453 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., dar ca declararea neconstitutionalitatii nu a vizat textul in intregimea sa, ci numai o solutie legislativa pe care el o contine. Prezenta exceptie de neconstitutionalitate poarta asupra unei alte solutii legislative continute in acelasi text, asupra careia jurisdictia constitutionala nu s-a pronuntat, deci prezenta exceptie de neconstitutionalitate este admisibila.

Avand in vedere faptul ca, in dezvoltarea motivelor de neconstitutionalitate, se va solicita declararea neconstitutionalitatii unei dispozitii legislative intr-o anumita interpretare, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata si faptul ca, in jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a considerat admisibile si a solutionat pe fond (uneori prin admitere) exceptii de neconstitutionalitate prin care se solicita declararea neconstitutionalitatii unei anumite dispozitii legislative, intr-o anumita interpretare a acesteia (e.g.: Decizia nr. 459/16.09.2014). Nu este vorba, prin urmare, nici de o cerere de interpretare a normelor legislative (atribut al instantelor judecatoresti), nici de o exceptie de neconstitutionalitate care ar purta asupra mai multor texte legislative, dintre care fiecare luat izolat sa fie constitutional, dar interpretarea lor cumulata sa duca la o solutie legislativa neconstitutionala, deci exceptia de neconstitutionalitate este admisibila si sub acest aspect.

De asemenea, nu este vorba de neconstitutionalitatea unei omisiuni legislative (chestiune care ar fi inadmisibila, instanta de contencios constitutional nefiind un legiuitor pozitiv, ci numai unul negativ), ci de neconstitutionalitatea unei solutii normative continute in dispozitiile legale criticate, ceea ce face ca exceptia de neconstitutionalitate sa fie admisibila si din acest punct de vedere (cu titlu exemplificativ, indicam Decizia Curtii Constitutionale nr. 126/03.03.2016).

Fiind indeplinite toate conditiile de admisibilitate, instanta judecatoreasca are obligatia sesizarii Curtii Constitutionale, singura competenta sa statueze asupra temeiniciei acesteia”.

Prezentam in continuare pasaje din exceptia de neconstitutionalitate ridicata de fostul director general al RATB Viorel Popescu:

“Ulterior pronuntarii deciziei definitive de apel de condamnare, a fost adoptata si publicata oficial Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/15.06.2016, prin care s-a statuat asupra constitutionalitatii normei penale incriminatoare (abuzul in serviciu).

In urma acestei decizii a Curtii Constitutionale, autorul exceptiei de neconstitutionalitate a formulat o cerere de aducere la indeplinire a dispozitiilor art. 4 C.pen., in sensul aplicarii dezincriminarii, inlaturarii pedepselor (principala, complementara si accesorie) si incetarii tuturor consecintelor penale ale hotararii de condamnare, intemeiata pe dispozitiile art. 595 C.pr.pen., depusa la instanta de executare. (…)

Art. 4 C.pen. dispune ca, daca legea penala noua dezincrimineaza o anumita fapta, executarea pedepselor, masurilor educative si masurilor de siguranta continute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntate in temeiul legii penale vechi (abrogate) si toate consecintele penale ale respectivei hotarari judecatoresti penale inceteaza. La randul sau, art. 595 C.pr.pen. prevede ca atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari penale intemeiata pe legea penala veche, intervine legea penala noua dezincriminatoare, instanta 5

judecatoreasca de executare aplica dispozitiile art. 4 C.pen.

Aceste dispozitii legislative penale materiale si procesuale dau expresia normelor constitutionale privind legalitatea pedepsei – art. 23 alin. (12) – si retroactivitatii legii penale mai favorabile (in concret, a legii de dezincriminare) – art. 15 alin. (2).

Solutia legislativa criticata nu vizeaza insa ipoteza in care legea penala incriminatoare este declarata neconstitutionala, caz in care ea inceteaza sa mai produca efecte juridice, sau este afectata in alt mod printr-o decizie a Curtii Constitutionale (o decizie de constitutionalitate cu o anumita interpretare obligatorie sau considerentele unei decizii).

Este adevarat ca, formal juridic, exista diferente intre o lege (de dezincriminare) si o decizie a Curtii Constitutionale (de neconstitutionalitate), prima ducand la abrogarea legii anterioare, a doua la incetarea efectelor juridice ale legii declarate neconstitutionale. In substanta insa, efectele juridice ale abrogarii si cele ale declararii neconstitutionalitatii legii penale vechi (de incriminare) sunt aceleasi: legea penala veche (de incriminare) inceteaza sa mai produca efecte juridice erga omnes. (…)

Sub un alt aspect, art. 147 alin. (1) din Constitutie instituie indatorirea constitutionala a Parlamentului, in urma declararii neconstitutionalitatii unei norme legislative, de a pune in acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei, potrivit deciziei Curtii Constitutionale. Daca Parlamentul nu executa aceasta indatorire constitutionala intr-un termen de 45 de zile, norma constitutionala instituie o sanctiune aplicabila de plin drept, ope legis, si anume incetarea efectelor juridice ale normei legislative declarate neconstitutionale si care nu a fost pusa in acord cu dispozitiile constitutionale printr-o lege modificatoare. Constitutia vorbeste deci expres de faptul ca norma legislativa declarata neconstitutionala si nepusa in acord cu dispozitiile constitutionale in termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale ”isi inceteaza efectele juridice”. Notiunea de ”incetare a efectelor juridice” este sinonima notiunii de ”abrogare” a normei juridice. Incetarea efectelor juridice ale normei legislative declarate neconstitutionale nu se realizeaza direct prin decizia Curtii Constitutionale de neconstitutionalitate, ci prin implinirea termenului de 45 de zile de la publicarea acesteia, in conditiile pasivitatii Parlamentului, direct in temeiul art. 147 alin. (1) din Constitutie.

Rezulta ca, dispunand expres ca norma legislativa declarata neconstitutionala ”isi inceteaza efectele juridice”, art. 147 alin. (1) din Constitutie constituie norma juridica abrogatoare. in concret, in cazul unei norme penale substantiale de incriminare, declarata neconstitutionala si pentru care Parlamentul a ramas in pasivitate 45 de zile, art. 147 alin. (1) din Constitutie reprezinta ”legea penala de dezincriminare”. Prin urmare, art. 595 C.pr.pen. si art. 4 C.pen. trebuie, in mod constitutional, sa acopere si ipoteza declararii neconstitutionalitatii legii penale de incriminare, urmate de nepunerea in acord in 45 de zile a textului legislativ cu normele constitutionale, intrucat dispozitia constitutionala din art. 147 alin. (1), dispunand incetarea efectelor juridice ale normei legislative penale de incriminare, este o veritabila lege de dezincriminare, care trebuie si ea sa duca la incetarea oricaror efecte juridice negative decurgand din hotararea judecatoreasca penala de condamnare.

Prin urmare, solutia normativa cuprinsa in art. 4 C.pen. si in art. 595 C.pr.pen., privind incetarea oricaror efecte ale hotararii penale definitive de condamnare numai la interventia legii penale noi de dezincriminare (de abrogare a legii penale vechi de incriminare), iar nu si la publicarea deciziei de neconstitutionalitate a aceleiasi legi penale vechi de incriminare, este neconstitutionala, violand caracterul erga omnes al deciziilor Curtii Constitutionale – art. 147 alin. (4) din Constitutie -, care in acest caz de exceptie trebuie sa fie retroactiv – art. 147 alin. (4) corelat cu art. 15 alin. (2) din Constitutie -, pentru a nu exista discriminare – art. 147 alin. (4) corelat cu art. 15 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutie -, in caz contrar mentinerea efectelor condamnarii intemeiate pe o lege declarata neconstitutionala incalcand principiul legalitatii penale – art. 23 alin. (12) corelat cu art. 1 alin. (5) din Constitutie -, ceea ce contravine principiului suprematiei constitutionale – art. 1 alin. (5) din Constitutie – si rolului Curtii Constitutionale de garant al suprematiei Constitutiei – art. 142 alin. (1) din Constitutie.

In egala masura, solutia normativa continuta in art. 4 C.pen. si art. 595 C.pr.pen. trebuie sa vizeze nu doar o decizie de neconstitutionalitate, ci orice decizie a Curtii Constitutionale care are influenta asupra validitatii ori interpretarii legii penale vechi de incriminare (cum ar fi o decizie de constitutionalitate sub rezerva unei anumite interpretari sau orice considerente ale unei decizii de neconstitutionalitate), avand in vedere jurisprudenta constitutionala constanta, conform careia se bucura de putere obligatorie erga omnes nu numai dispozitivul, ci si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale.

Solutia normativa continuta in dispozitiile legale criticate este neconstitutionala in masura in care nu s-ar tine cont de caracterul obligatoriu al intregii decizii si a oricarei decizii a Curtii Constitutionale privind o lege penala veche de incriminare (deci, nu doar o decizie de neconstitutionalitate, ci si o decizie de constitutionalitate intr-o anumita interpretare sau considerentele unei decizii), intrucat s-ar incalca art. 147 alin. (4) din Constitutie (obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale, care nu se limiteaza la dispozitivul unei decizii de neconstitutionalitate) si art. 1 alin. (5) si art. 142 alin. (1) din Constitutie (privind suprematia Constitutiei, care este garantata de Curtea Constitutionala).

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate subliniaza faptul ca el a fost trimis in judecata pentru doua infractiuni, dar a fost condamnat definitiv numai pentru una singura (abuzul in serviciu), deoarece pentru cea de-a doua infractiune (conflictul de interese), pe parcursul judecarii cauzei, prin decizie a Curtii Constitutionale norma de incriminare a fost declarata neconstitutionala, consecinta fiind ca, pentru respectiva infractiune, a fost achitat intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala. Daca, urmare exclusiv a purului hazard, procesul penal ar fi durat mai mult ori decizia de neconstitutionalitate privind abuzul in serviciu ar fi fost adoptata si publicata mai repede (inainte de finalizarea definitiva a procesului), solutia de achitare intrucat fapta nu este prevazuta de legea penala ar fi fost pronuntata si pentru infractiunea de abuz in serviciu. Este absurd ca legalitatea unei hotarari penale definitive de condamnare (prin raportare la constitutionalitatea normei penale de incriminare) sa depinda exclusiv de hazard, adica de timp.

In concluzie, solutia normativa continuta in art. 4 C.pen. si art. 595 C.pr.pen., in masura in care nu permite inlaturarea consecintelor negative ale unei hotarari penale definitive intemeiate pe o lege penala veche de incriminare care este declarata neconstitutionala sau care este afectata in alt mod prin dispozitivul sau considerentele unei decizii a Curtii Constitutionale, similar ipotezei abrogarii acesteia prin legea penala noua de dezincriminare, este neconstitutionala prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (12), art. 142 alin. (1) si art. 147 alin. (4) din Constitutie.”

Autor: Elena Dumitrache

Sursa: Luju