De unde ni se trag necazurile

Avem necazuri economico-financiare, n-o prea scoatem la capat, suntem aproape de colaps. Mai sunt si altii la fel, tari cu trecut glorios, cu imperii coloniale, bine infipte in viata publica. Ce ni s-a intamplat de ne-am prostit asa? Ionescu spune ca de vina e Popescu, cu guvernarea lui plina de hotie si risipa. Popescu da vina pe Georgescu, dar si pe Ionescu, intrucat e un gestionar nepriceput, lacom si fara idei. Cearta e-n toi, cine stie unde va ajunge, intrucat toti sunt vocali si iubesc vocalizele.

Dar treaba incepe, mi se pare, undeva in alta parte. Niste capitalisti super nu si-au mai incaput in piele si au depasit masura cuviincioasa intre credit si produs, unde s-a pastrat multa vreme un echilibru benefic. Ei s-au dedat la speculatii asupra virtualului si posibilului, parasind teritoriul realului, jucand ipoteze, din care unele s-au dovedit paguboase. Pagubele au zguduit respectivele case de credit (banci), iar zguduiturile s-au repercutat tot mai staruitor si la altii, in cutremure locale. Iata un factor operant, sa-i zicem primul.

Folosind aceste slabiciuni si dezechilibre, venite din ceea ce am putea numi necinste, s-au prasit si au trecut la atac alti speculatori dintre cei care opereaza mai de mult asupra sistemelor integrate, dand lovituri, acaparand, cumparand-vanzand, jucandu-se cu conjunctura, exploatand sau provocand dezastre, dintr-un soi de distractie cupida, proprie omului modern. Acesti agresori sunt liberi sa atace oricand, pe contul si raspunderea lor, si o fac cu inversunare, intr-un razboi surd al resurselor, soldat cu milioane de victime. Jocul lor se cheama bursa si acolo ei pot da lovituri nimicitoare, naraviti cum sunt sa-si umfle castigurile, sa-si potcoveasca rivalii. Speculatia a devenit o meserie, o specialitate, un dandy-ism al inteligentei contemporane. Marfa nu mai are nicio treaba aici, ci doar abilitatea abstracta, osciland intre capatuiala si ruina. Iata alt factor operational.

Dar hai sa ne gandim un pic si la nivelul de civilizatie consumista la care s-a ajuns intr-o mare parte a globului, cea care face mercurialul economic. Se traieste, de ce sa nu recunoastem, intr-o anumita indestulare, chiar conditia medie beneficiaza de conforturi moderne, niciodata visate. La noi, tara ceva mai inapoiata, milioane de familii au milioane de masini (numai eu cunosc unele care au cate o masina de membru de familie), vagabonzii au cateva telefoane celulare, cersetorii au vile, crasmele sunt pline, teatrele la fel, toale cu inlesniri are fiecare, se beau masiv alcooluri si limonazi etc. Ce sa mai tot cumperi in nestire? Vine un moment de sat universal, cand marile industrii nu mai gasesc piete (asa cum intr-o zi n-or sa mai gaseasca materii prime!) si toata masinaria o ia la vale scotand fum. Daca esti o tara care nu mai are ce vinde si nu mai are cui vinde, te-a luat gaia. Se vinde orice: bunuri, calatorii, peisaje, ospitalitati, virtualitati, dar se mai si ghiftuieste la un moment dat. Cate frigidere sa ne luam? Cate apartamente? Apartamentele, casele, masinile stau insirate cu miile si asteapta. Ce naiba sa faci cu ele? Ce sa vinzi ca sa le cumperi? Hai sa ne gandim un pic si la acest aspect. Lumea e sufocata de marfa. Nu e ca in socialism, unde jinduiai mai mult decat aveai. Acum imbierea a ajuns presiune.

Hai sa ne gandim si la asta si la celelalte, inainte ca Popescu sa-i sparga capul lui Ionescu, iar acesta sa-l incaiere pe Georgescu spunandu-i ca e un tampit, un hot si un risipitor, ceea ce nu e chiar departe de adevar, dar nu e nici adevarul intreg. Toti trei si altii sunt nitel vinovati (ca si noi, milioanele, ca ii rabdam), dar cu totii suntem binisor si victimele oarecum inocente ale unui sistem devenit pernicios.

Paul Everac

sursa: cronicaromana.ro