Dovada că țara asta este foarte bogată rezultă din evidența că, de 25 de ani, toți proștii cu liceul la seral fură de rup și tot nu se mai termină cărăușia. Este suficient să-i ascultați vorbind pe alde Mircea Cosma, Nicușor Constantinescu, Adrian Duicu, Ion Prioteasa, Marian Oprișan, Gheorghe Bunea Stancu și vă lămuriți cam ce IQ au. Priviți-le căutătura! Iar preacucernicul DNA acum s-a trezit că are de căutat niște tâlhari pe la părțile moi. Brusc, așa, l-a lovit cheful de acțiune. Conform deputatului Cătălin Rădulescu, în luna decembrie 2013 nici un membru PSD nu era cercetat sau arestat; în 2014, peste 7500 de membri PSD (dintr-un total de 500.000) sunt în această situație. Bun, PSD, de acord, dar ce facem cu Pinalti, Cocoș, Blejnar, Duță etc. Ce, credeți că ăștia au avut avântul apucător mai pleoștit ori IQ-ul mai bârzoiat? În România, nici la hoțomani nu se aplică criterii de competență, nu numai în guvern și administrație. Fură cine ajunge primul, cine are gura mai mare și fruntea mai îngustă, cine se aburcă mai agil pe lista pe care cetățenii sunt forțați s-o voteze din lipsă de alternative.
Până a se apuca de treaba pentru care fusese – chipurile – menit, DNA, alături de surata-i slută, botezată ANI, se ocupa doar de eliminarea adversarilor politici ai penitenciabilului titular, de anihilarea reacției de protest a liderilor de opinie din lumea medicală față de dezastrul programatic din sănătate, de intimidarea liderilor sindicali și a vocilor, palide și acelea, răsărite din adormita societate civilă. Fiind o adunătură concentrată de incompetenți, angajați pe criterii de cumătrie și nu pe bază de performanțe profesionale anterioare, dosarele procurorilor DNA se bazau aproape exclusiv pe interceptări, deși acestea, chiar dacă ar fi fost relevante, nu aveau valoare probatorie în instanță sau nu ar fi trebuit să aibă. Ele îndeplineau însă alte două roluri: 1. presiune asupra celui anchetat care, timorat și nemaiamintindu-și ce a discutat cu cineva acum luni sau ani de zile, putea avea tendința de a da declarații „autocritice”; 2. defăimarea celui vizat în mass-media, crâmpeie trunchiate din conversațiile înregistrate vopsind cu lac de credibilitate un dosar care altfel era total lipsit de probe. Pentru că scopul derbedeilor nu este dovedirea unui vinovat, ci umilirea, discreditarea, distrugerea unei anumite persoane, la un anumit moment dat. Porcării de tipul celor pe care DNA ni le prezentau aproape zilnic nu am văzut în anchetele DIICOT sau în cele ale Parchetului General. Eu nu am înțeles ce nevoie avem de struțo-cămila asta numită DNA, care nu dă socoteală nimănui, un fel de stat în stat, atât timp cât avem Parchet General. Numeroasele gafe memorabile ale DNA (cazul judecătoarei Bârsan, Trofeul calității, cazul Albița, farsa de la Suceava, dosarul „fraudelor” de la Referendum, cazurile din medicina ieșeană sau mascarada cu doctorul Brădișteanu) sunt probe indubitabile ale incompetenței. De ce procurorii de la Parchetul General nu se fac de râs așa cum se fac cei de la DNA?
Pornite de la o idee bună și având atribuții clare, DNA și ANI au devenit insituții aservite interesului politic, populate cu incompetenți lipsiți de scrupule. De ce să cheltuiască banii noștri, ai contribuabililor, două bande de „numiți” pe criterii de apartenență la gașcă, care nu au dat niciodată un concurs și care pierd 90% din procese la ICCJ din cauza incompetenței crase? Două instituții care acționează la comandă, anchetează numai pe cine „trebuie”, fabrică dosare penibile și apoi sifonează minciuni în presă, interceptări nerelevante, însă cu conotație compromițătoare. În final pierd, dar onoarea celor vizați nu mai este niciodată reparată. și cum să ai încredere în două instituții la care un procuror ceaușist frecvent adunat de prin șanțuri și-a numit consilierii: Daniel Morar și (inițial la DNA, ulterior la ANI) Horia Georgescu. Așa a înțeles Monica Macovei să lupte împotriva comunismului, numind un puiuț de securist fost șef al penitenciarului Codlea: Horia Georgescu este dublu licențiat – Universitatea „Dimitrie Cantemir” (categoria C în clasificarea universităților) și Universitatea „Hyperion” (categoria F), deci e de înaltă competență încă din studenție. Orice instituție de tipul ăstora, menită ca instrument în mâna puterii, ajunge să fie înțesată cu incompetenți deoarece acolo sunt numiți de obicei fiul lui cutare, finul lui nea cutărică, amantul lui cutăreasca etc.
Avem Parchet General și funcționează foarte bine. La ei nu am văzut nicio porcărie comparabilă cu cele făcute de DNA. De ce nu ar trece DNA-ul ca un departament în cadrul Parchetului General? La fel, și atribuțiile ANI pot fi preluate de compartimente ale fiecărui minister. și, dacă tot ne place modelul american, Curtea Constituțională ar putea fi parte a Curții Supreme care să includă doar judecători cu experiență și care să fi avut activitate științifică bogată în domeniul dreptului constituțional, nu juriști de IAS de tipul lui Augustin Zegrean. Ca să nu înceapă Monica iarăși deliriumul tremens, propun ca prima etapă să fie trecerea DNA sub jurisdicția Parchetului General, iar CCR să decidă, în sfârșit, dacă legea de funcționare a ANI este sau nu constituțională. Asta ca primă etapă până la desființarea acestor organisme mutante, cu trei urechi și creier spongios.
Autor: Radu Constantinescu
Sursa: New York Magazin