De ce trebuie ca directorul SRI Eduard Hellvig să-și dea demisia

Între 2010-2016, Oficiul Național pentru Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) a transmis Serviciului Român de Informații (SRI) un număr de 53 de sesizări privind finanțarea terorismului de pe teritoriul României. Oficiul este membru al Grupului Egmont și, pe procedură, își transmite sesizările însoțite de dovezi. Șocant, ONPCSB confirmă că SRI nu a reținut niciunul dintre zecile de cazuri prezentate.

Prin tăcerea sa, SRI face practic din România un suspect paradis și exportator de finanțări pe terorism internațional – în particular, pe jihadismul global. Tehnic vorbind, incapacitatea SRI de a oferi rezultate în cazul numeroaselor semnale transmise de Oficiu se datorează faptului că Serviciul nu a avut sau nu are informații despre expeditorul sau destinatarul sumelor transmise și considerate de ONPCSB ca „suspecte”.

În același timp

… potrivit dezvăluirilor din presă (inclusiv cristoiublog.ro și Evenimentul Zilei), SRI apare ca fiind „concentrat” mai degrabă pe supravegherea populației României decât pe posibilele surse de finanțare (oameni de afaceri, rezidenți permanenți, solicitanți de azil etc) susceptibile de a sprijini, de pe teritoriul României, grupuri teroriste. În iulie 2017, Roger Stone, consilier al președintelui nord-american Donald Trump, declara: „Am studiat ce se întâmplă în această regiune (România- n.n.) și cred că aici, serviciile secrete au scăpat de sub control”. Afirmația, sosită dinspre un om bine informat, a fost ca un capac pentru oala sub presiune numită „dilema ONPCSB-SRI”: într-o Europă asediată de terorism islamic și de migrație ilegală, un Oficiu specializat al Statului găsește o finanțare care seamănă perfect cu una a terorismului, iar un Serviciu Secret lasă finanțarea să treacă. Probabil că directorul SRI, Eduard Hellvig, trebuie să își dea demisia.

Să trecem la practică

Saltul de la discursurile globaliste ale directorului SRI Hellvig până la realitățile care țin de securitatea intimă a României, ar fi unul mic pentru planetă, dar uriaș pentru România. Comparativ cu majoritatea statelor occidentale, care au avut „experiențe” nefaste anterioare, România apare ca fiind nepregătită pentru provocările pe securitate numite „terorism islamic” sau „migrație ilegală masivă” conturate începând cu anul 2000 și este evident că nici relația dintre instituții – parazitată frecvent de lupte intestine ale partidelor politice – nu se simte prea bine. Conform unui document transmis pentru cristoiublog.ro de Oficiul Național pentru Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), rezultă că între 2010-2016, Serviciul Român de Informații a fost sesizat de cel puțin 50 de ori cu privire la suspiciuni de finanțare a terorismului internațional de pe teritoriul României.

Asta înseamnă că

… prin diverse metode (transfer bancar, curierat etc), rezidenți de pe teritoriul României au transmis către presupuși recrutori sau persoane conexate grupurilor teroriste de peste hotare, diverse sume de bani pentru sprijinirea activităților ilegale sau chiar pentru sprijinirea individuală a membrilor de grup. Conform reprezentanților ONPCSB, niciuna dintre zecile de solicitări (cel puțin 10 pe mandatul lui Eduard Hellvig, restul fiind consumate pe perioada predecesorilor George Maior și Florian Coldea) nu a fost confirmată de Serviciul Român de Informații, SRI. Mai mult, sesizat de același ONPCSB, Parchetul de pe

Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ) a adoptat mereu aceeași soluție ca și SRI: clasarea sesizărilor. Reamintim că aceleași două instituții (SRI și PICCCJ) sunt acuzate în schimb că au legitimat Poliția Politică din România prin semnarea unui Protocol secret de participare în comun la investigații din dosare penale.

Este greu de crezut că

… toate cele 53 de solicitări ale Oficiului au fost fără obiect. ONPCSB este membru al așa-numitului Grup Egmont (The EGMONT Group Financial Intelligence Units of the World, cu aproape 160 de membri în plan internațional) care funcționează ca o rețea de schimb reciproc de informații. Aici,

Oficiul poate obține de exemplu, date despre firme, persoane sau tranzacții. Faptul că o solicitare de entitate bine informată precum ONPCSB este respinsă de o entitate presupus bine- informată (SRI) ridică mari semne de întrebare privitoare la eficacitatea Serviciului secret în lupta anti-teroristă. Este de adăugat că aparteneța Oficiului la Egmont Group a impus criterii de profesionalizare încă de la momentul aderării (anul 2000) la rețea, iar sesizările ONPCSB sunt transmise Agențiilor Statului- precum un serviciu de informații sau un Parchet, numai în prezența dovezilor.

Activitatea Unităților active în Egmont

… cum este ONPCSB se concentrează pe identificarea și analiza tranzacțiilor suspecte că alimentează financiar terorismul.

Oficiul românesc este bine văzut la nivelul Grupului Egmont: ca un exemplu, în 2014-2015, când Operational Working Group al Egmont derula un proiect referitor la finanțarea militanților străini islamiști din Siria și Irak, Oficiul român conducea un proiect pe Analiză. În mediul Egmont, o unitate precum ONPCSB identifică activități financiare suspecte, colectează informația furnizată de bănci sau alte entități economice și la nevoie o împarte cu state implicate.

Analiza constă în scrutinizarea cazului, identificarea persoanelor implicate și poate fi conexată cu informații deja avute de SRI în baza sa de baze. Aici, însă, intervine provocarea, care nu are nimic a face cu „globalismul” invocat de directorul SRI Hellvig pe la conferințe, aceasta deoarece SRI, contextual, apare mult mai interesat de bazele de date care includ detalii ale cetățenilor României decât cele care ar include o radiografie a sprijinitorilor terorismului internaționalizat.

Din precizările transmise pentru cristoiublog.ro

… de ONPCSB, rezultă clar că fenomenul finanțărilor suspecte că alimentează terorismul internațional a fost și este în derulare, sub nasul serviciilor secrete românești. „Totuși, rezidenți străini, originari din zone cu risc ridicat de terorism”, menționează reprezentanții Oficiului „au transferat fonduri către zone de conflict, dar este dificil de a dovedi că aceste fonduri au fost utilizate pentru (nota bene!) terorism”.

Altfel spus, oameni de afaceri, naționali sau migranți, solicitanți de azil care locuiesc în România, au transmis bani spre teatre de război unde cuiburile terorismului sunt numeroase, precum cele din Libia, Siria sau Irak, iar SRI a fost neputincios fiindcă nu a avut informații suficiente despre expeditorii și destinatarii transmisiilor financiare.

Alte state iau în serios

… amenințarea, iar presa britanică este abundentă în prezentarea unor persoane sau rețele care au expediat bani unor teroriști sau suspecți de terorism – afiliați Stat Islamic. Un caz aparte îl reprezintă cel al unui cuplu din Oxford care a fost investigat în 2016 de poliție după ce a expediat bani fiului lor (un tânăr convertit la Islam supranumit „Jihadi Jack”) înrolat în grupul sunnit terorist Stat Islamic (DAESH). În toate aceste cazuri, serviciile speciale britanice au avut un check-list al terorismului care implică cetățeni britanici și care este completat cu liste transmise și prin alte baze de date și canale de colaborare cu servicii similare. Astfel, britanicii au putut reacționa prompt pentru astfel de cazuri prin identificarea directă a părților implicate în tranzacția financiară.

Dacă SRI a eșuat în 53 de cazuri

… ca să identifice finanțări ale terorismului, este cert că baza de date și sursele sale de externe de documentare sunt îndoielnice ca și eficacitate. Practic, apare că SRI este mult mai „avansat” pe supravegherea informatică a populației României și nu a terorismului internaționalizat. Este de reamintit aici că, printr-un grant de finanțare solicitat Uniunii Europene (proiectul SII Analytics), SRI va fi capabil să efectueze în România o monitorizare „adâncă” a site-urilor de socializare, dar și o identificare rapidă de informații personale (avere, tranzacții etc) prin simpla activare a Codului Numeric Personal (CNP) al unui cetățean român născut (nu făcut) ca „țintă”.

Din anul 2015, numai trei persoane

… aflate printre migranții din Grecia sau Italia și care așteaptă Relocarea spre România, au fost respinse în baza informațiilor furnizate de SRI. Procentul este extrem de mic pentru o țară care a a primit deja (la presiunile UE, condusă prin „iluminați” precum Jean Juncker, Corina Crețu, Guy Verhofstadt) cca 800 de migranți incomplet identificați, iar capacitatea SRI de a proteja frontierele de infiltrarea „cârtițelor în adormire” din organizații teroriste precum DAESH sau Al Qaeda apare ca fiind îndoielnică. Este de menționat, în context, că la polul celălalt, mult mai bogatul stat dar prudentul stat Austria acceptase doar 12 solicitanți de azil – conform aceluiași Acord de Relocare 1523 din 2015 al Consiliului UE.

Informația se „muncește”

…iar Olanda, de exemplu, a dat publicității în august 2017 o listă a furnizorilor de finanțări ale terorismului (persoane individuale și organizații) cu bunurile înghețate, după o consultare între Guvern și serviciile sale speciale (General Intelligence and Securtity Service – AIVD). Lista olandeză a devenit rapid instrument de lucru și sursă de informații pentru alte state-membre ale UE, iar exemplul său nu este singular. În România, în schimb – o țară traversată de numeroase rute ale migrației clandestine sau grupările criminale – nu a existat nicio minimă tentativă în acest sens sau o reală investigație în domeniul finanțării terorismului. Mai nou, dosarul zecilor de sesizări ale unor profesioniști din Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor este închis cu nonșalanță, fără drept de apel de SRI.

Printr-o scrisoare transmisă publicației cristoiublog.ro

… SRI recunoștea în august 2017, că nu are o strategie în privința afluxului de migranți provocat de Relocarea dinspre Grecia și Italia, pretextând numărul redus al acestora („Numărul efectiv de persoane şi ritmul de relocare nu au făcut necesară adoptarea unei strategii în această privinţă”- sic!). În plus, făcea referiri la dificultatea de a identifica persoanele sosite pe teritoriul României în contextul migrației ilegale generalizate spre Europa:

„SRI a avut mereu în atenţie riscul ca printre persoanele care accesează teritoriul României, ca spaţiu de tranzit sau de refugiu temporar, se regăsească membri sau simpatizanţi ai unor organizaţii teroriste, în condiţiile în care, în numeroase cazuri, identitatea şi provenienţa reală a persoanelor în cauză este dificil de stabilit”, transmiteau reprezentanții Serviciului. SRI se face însă că nu înțelege un fapt banal: peste Relocare s-a suprapus și se suprapune ritmic fenomenul migrației ilegale „naturale” dinspre Republica Moldova, Serbia sau Bulgaria, care a făcut ca numai de la începutul anului 2016, România să înregistreze alte 4500 solicitări de azil din state exportatoare de islamism radical precum Pakistan. Relocarea dinspre Grecia-Italia către state-membre ale UE – susținută acerb la Bruxelles de fostul șef din Parlamentul European al lui Eduard Hellvig, numitul Guy Verhofstadt, un fidel al șefului CE Jean Juncker – a fost promovată în presa Vestului în numele unei pretinse „solidarități” cu state distruse cândva în Africa sau Asia: inutil de menționat, distruse tot prin “politici” ale unor lideri occidentali.

Prin politicile „inteligente” ale neo-liberalilor

… care dirijează Uniunea Europeană (având ca lider suprem pe Cancelarul Germaniei, Angela Merkel), dar și prin obediența de aprozi arătată „elitelor” de la Bruxelles de liderii politici români aflați din Coaliția la putere PSD-ALDE, România a ajuns în prezent o țară cvasi- izolată: cu Ungaria, Ucraina, Serbia, Republica Moldova sau Bulgaria, reținute sau chiar ostile în raport cu Țara Mioriței. Evident, este de așteptat în acest nefericit context ca și schimbul de informații între state să sufere malformații, cu colaborarea între serviciile secrete coborâtă treptat la rang de metaforă.

În răspunsul său

… către cristoiublog.ro, SRI preciza că „riscurile induse de fenomenul migraţiei ilegale în conexiune cu terorismul reprezintă o preocupare constantă pentru SRI, dată fiind situarea României pe rutele tradiţionale de migraţie dinspre Orient către Europa Occidentală”. Dincolo de vorbe, apar însă mereu faptele, iar dacă se face pomenire la „rutele” terorismului, SRI evită să nuanțeze lucruri importante, iar directorul SRI nu trebuie să plece prea departe ca să găsească „securitate” și „globalizare” doar până la vama Albița. Aceasta fiindcă România este situată în imediata apropiere a unuia dintre cei mai mari furnizori de voluntari pentru grupul terorist Stat Islamic: este Federația Rusă, cu un număr minim estimat la 5- 7000 de „luptători” ajunși la unitățile Daesh din Siria sau Irak, pe un traseu care a traversat adesea România.

La întrebarea

… publicației cristoiublog.ro referitoare la ruta care traversează Republica Moldova și România dinspre spațiul ex-sovietic, folosită de recrutori islamiști pentru expedierea de voluntari radicali islamiști, reprezentanții Serviciului de Informații și Securitate (SIS), din Republica Moldova, au evitat să răspundă, menționând doar că există un „schimb de informații” cu România. Republica Moldova nu este doar un „furnizor” important de migranți ilegali (cu sau fără implicare în fenomenul terorismului), dar și gazdă pentru comunități de ceceni și daghestanezi, alungate de războaiele ruso-cecene din anii ’90 care, în timp, au forțat frontiera cu Uniunea Europeană și au îngroșat rândul militanților Daesh din Siria-Irak. SIS evită să facă referire la faptul că grupuri de crimă organizată (e.g. grupul Movsar Ibraghimov, zis „Mavsar”, care a fost un timp șeful nedeclarat al mafiei cecene Obshina din Basarabia) au fost active și au derulat acțiuni de colectare de fonduri în folosul mișcărilor islamiste încă înainte de anul 2000. Fenomenul este în continuare prezent, fiind schimbate practic doar teatrele de război (Califatul Caucazului de Nord din Cecenia „mișcat” spre cel al Statului Islamic din Raqqa) și, eventual, actorii.

Pe 5 octombrie

… anul-curent, directorul SRI, Eduard Hellvig susținea un discurs cu prilejul inaugurării programului de master „Studii de securitate globală” din cadrul Universității de Vest Timișoara (UVT). Discursul lui Hellvig la UVT a fost comentat copios de mass-media și nu puțini au fost cei care s-au amuzat cumva pe grotescul faptului că la Timișoara, într-o țară aflată pe ultimul loc în clasamentul Uniunii Europene – România – sunt proiectate Masterate stufoase pe „Securitate Globală”, în timp ce „Securitatea Națională” a României nu mai are consistență nici măcar pentru o diplomă de liceu. Când finanțări și luptători radicalizați traversează România, iar SRI abandonează zeci de sesizări de la Oficiul pentru Spălarea Banilor și confirmă, în plus, că nu are o strategie pe scenariul migrației ilegale masive dată de Interpol ca infiltrată de teroriști, devine cert că directorul SRI Eduard Hellvig are mai multe întrebări decât răspunsuri. Proverbul românesc „cămașa este mai aproape de piele” ar trebui să îi sugereze că, cel puțin în anul de grație 2017, securitatea națională e mult prioritară față de cea „globală”.