Alegerile din SUA, dar și Brexitul și alegerile din Austria au adus o întorsătură inedită în lumea politică: clasa muncitoare a votat pentru partide de dreapta. Privind hărțile alegerilor, observăm că marile orașe, precum Londra, Paris sau Berlin, cu o însemnată populație studențească și cu un grad mai ridicat de educație, votează partide de stânga, socialiste și ecologiste. Circumscriptiile care au votat pentru Hillary Clinton în 2016 apar că niște oaze pe harta Statelor Unite, coincizand cu marile orașe americane.
Ce se întâmplă, de fapt, ca burghezia să voteze partide de stânga? Explicația stă în schimbarea paradigmelor muncii din ultimele două decenii. O bună parte a muncilor manuale au dispărut, fie prin relocare în Asia, fie prin automatizare. Acestea au fost înlocuite de un proletariat de tip nou, a cărui mașină de lucru este computerul, ocupând fostele fabrici transformate în clădiri de birouri confortabile.
În noul context, s-au schimbat și modurile de lucru. Femeii i se cere să fie bătăioasă, să lupte pentru realizarea unor obiective și pentru realizare personală. Bărbatului, în schimb, i se cere să fie empatic și să-și dezvolte soft skills. De aici până la adoptarea unor concepții feministe nu este cale lungă. Angajații călătoresc, participă la traininguri transnaționale, se întâlnesc cu colegi, clienți și furnizori din diferite țări, de diferite culturi, rase, religii si etnii, ceea ce le formează o concepție de ignorare vis-a-vis de cultura din care fac parte și o deschidere către multiculturalism. Se lucrează în echipe, în structuri organizaționale plate, în care ierarhiile sunt diluate, iar managerii sunt lideri, aleși dintre egali. Soluțiile la probleme se gasesc in comun, în munca în echipe sau in task forces interdepartamentale, relativizand orice valoare impusă de tradiție sau de forțe exterioare organizației. Dar feminismul, multiculturalismul și egalitarismul fac parte din retorica stângii politice.
Un astfel de modus vivendi are efecte și în relația cu lumea exterioară. Important pentru corporatist este că statul, căruia îi plătește impozite, să aibă grijă de sănătatea sa și de educația copiilor săi, importantă este incalzirea globală și asigurarea mediului în care se simte bine. Problemele oamenilor care si-au pierdut locurile de muncă din cauza imigrației ori care nu-si mai pot vinde produsele agricole din cauza importurilor sau ale unor noi reglementări, pentru ei sunt inexistente. De aici rezultă și etichetarile gen “deplorabili” și “trumpeters” pe care noul proletariat le adresează celor defavorizați. Si chiar și atunci când aceasta pretinsă elită face politică, o face tot în termeni corporatiști: problemele muncitorilor și fermierilor își găsesc soluțiile în workshopuri, seminarii, simpozioane și conferințe, așa cum sunt obișnuiți din firmă sau de pe băncile facultății, la care nu este invitat nici un muncitor sau fermier.
Și, totuși, dacă vrei să știi ce problemă are un fermier, întreabă-l mai întâi pe el și caută soluții fezabile împreună cu el. Altfel, te vei uita la rezultatele viitoarelor alegeri și vei da vina pe… deplorabili! E valabil și pentru România.
Autor: Gabriel Bintia
Sursa: Gabriel Bintia
Adauga comentariu