Poate despre Sir Ken Robinson, mulţi dintre voi aţi auzit. Este un „oarecare” profesor britanic care, in urmă cu câtiva ani, a fost făcut cavaler. A primit distinctia, devenind Sir, după ce a condus, pesemne cu mare succes, comitetul de educaţie creativă şi culturală din guvernul britanic. Munca lui a fost considerată ca fiind esenţială pentru inţelegerea importanţei creativităţii in sistemele educative contemporane cu noi.
Pe scurt, Sir Robinson este un vizionar care imbină cu iscusinţă problema creativitătii cu cea a educaţiei. Aflat la San Francisco pentru semnarea unei cărţi, a intrat in vorbă cu un pompier care i-a ascultat prezentarea. „Era un tip pe la 30 de ani. L-am intrebat de când e pompier”, povestea Robinson in faţa unei audienţe TED, in februarie anul acesta. „Dintotdeauna. Am fost pompier dintotdeauna”, i-a răspuns acesta. Si Sir Robinson l-a intrebat atunci când s-a decis să devină pompier. Când era copil. Chiar a fost o problemă la şcoală, pentru că atunci, totii copili spuneau că vor să devină pompieri. Dar el chiar vroia. A ajuns in anul final, iar profesorii tot nu il luau in serios.
Mai exact, unul dintre ei nu il luain serios. ii spunea că işi iroseşte viata dacă alege să facă doar asta, că ar trebui să se ducă la facultate, că avea un mare potenţial şi că avea să-şi irosească tot acest potenţial făcându-se pompier. Era umilitor, pentru că profesorul i-a spus asta in faţa intregii clase. Dar asta vroia să se facă, şi imediat după terminarea liceului a aplicat la brigada de pompieri ,şi a fost acceptat.
Si pompierul acesta de 30 de ani, care era pompier dintotdeauna, i-a spus lui Robinson: „Stiti, mă gândeam la fostul meu profesor acum câteva minute, în timp ce vă ascultam, deoare ce acum şase luni i-am salvat viaţa. Făcuse un accident de maşină, iar eu l-am salvat. L-am scos din maşină, l-am resuscitat şi, de asemenea, i-am salvat viaţa şi sotiei sale. Cred că mă vede cu ochi mai buni acum”. Ce trebuie să inţelegem de aici e că nu toţi oamenii trebuie să primească aceeaşi educatie. Nu toti trebuie să mergem la facultate. Asta nu inseamnă că facultatea nu e bună, ci doar că nu toată lumea trebuie să o urmeze. Pompierul acela, spre exemplu, nu a trebuit. Si azi e un bun pompier, căruia societatea (sau măcar un profesor si soţia lui) îi recunoaşte meritele.
Problema este că meritele acestea nu există de timpuriu. Nimeni nu este incurajat de mic să devină pompier. Nimeni nu este incurajat să devină dansator sau cântăreţ sau pictor, sau, sau, sau. Nimeni nu este incurajat in şcoală să-şi urmeze talentele, ci mai degrabă este educat să şi le ignore. De exemplu, incă din gimnaziu, facem mult mai multe ore de matematică sau citire (limba română) decât ore de muzică, alte arte sau sport. De parcă scopul şcolii este să scoată pe bandă rulantă economişti, contabili sau profesori şi să şteargă cu buretele orice pasiune sau talent care iese din şablon.
Educatia, în forma ei de azi, ne impiedică să scoatem ce e mai bun din oameni. Si o face pentru că ne limitează opţiunile, după o ideologie invechită. Toţi copiii sunt creativi atunci când intră în sistemul educational, iar provocarea este să-şi păstreze creativitatea până la ieşirea din sistem. Si asta se iintâmplă pentru că educaţia din zilele noastre a fost construită pentru generaţille trecute. Pentru că sistemele educaţionale (mai ales cele publice) nu sunt adaptate vremurilor actuale, unde creativitatea a devenit mai importantă decât liniaritatea. Nu obţinem ce e mai bun din oameni pentru că ii educăm să fie buni muncitori, nu creativi.
Îi educăm să se conformeze, nu să-şi caute talentele şi pasiunile. Le spunem că dacă parcurg traseul educaţiei, dacă fac totul cum trebuie, vor fi realizaţi. Vor avea o viaţă împlinită. insă viaţa nu e o poveste lineară, ci una organică. Astăzi, ne construim viaţa in mod simbiotie pe măsură ce explorăm talentele noastre in relaţie cu forţa contextului. Pe vremuri, dacă aveai o diplomă, aveai un job domeniu şi asta era tot ce-ţi puteai dori. Azi, insă, din ce în ce mai multă lume are facultate, are ,şi masterat, dar nu toată lumea are joburi.
Am ajuns la o inflaţie de diplome. Si ieşirea din situaţia asta e simplă – trebuie doar să-ii ăsăm pe elevi să devină pompieri, sportivi, dansatori, pictori sau bucătari. Trebuie să intelegem că a fi pompier e la fel de important pentru societate cu a fi economist sau bancher.
ANDREI NĂSTASE
sursa: Forbes Romania (Nr.43 din 2010)
Foarte adevarat. Un adevar pe care majoritatea profesorilor in primul rand nu il inteleg.
Trebuie sa invatam sa cream.