Fermierii români încasează pe grâul de panificaţie cu 15%-20% mai puţin decât cei din Franţa, Germania sau Marea Britanie, unde cotaţia pe piaţă fizică este de până la 188 de euro/tonă, potrivit unei analize a ZF făcute pe baza statisticilor HGCA, o organizaţie agricolă britanică, şi ale Ministerului Agriculturii (MADR). Cum se explică diferenţa dintre preţul grâului din vestul Europei şi cel de pe piaţa locală?
„Diferenţele sunt date de contextul general al pieţelor. Preţul grâului în Germania, Franţa sau Italia are o altă structură de cost faţă de România. Acolo un salariu este de 2.500-3.000 de euro/lună, iar eu nu ştiu niciun tractorist care să câştige atât în România“, explică italianul Valter Raffini, proprietarul traderului Eurosiloz din Teleorman, cu afaceri de 16,5 milioane de euro.
Salariul mediu net în agricultura locală a fost de 1.227 lei în luna iulie a acestui an, acesta fiind un sector în care lucrează angajaţii care au printre cele mai mici salarii din economie, având în vedere nivelul salariului mediu pe economie de 1.635 lei net în aceeaşi perioadă, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS).
În debutul actualului sezon comercial din agricultură fermierii s-au declarat nemulţumiţi de evoluţia preţurilor la grâu având în vedere că marfa din noua recoltă este mai ieftină cu o treime decât cea din sezonul 2012/2013.
Traderii s-au orientat în acest an către achiziţii masive din piaţă la începutul sezonului astfel încât să beneficieze de un context favorabil al preţurilor de achiziţie, având în vedere că imediat după recoltă oferta în piaţă este mare, iar agricultorii sunt presaţi să vândă de facturile la scadenţă.
În paralel, comercianţii au semnat contracte de export încă din primele zile ale sezonului astfel încât să evite presiunea pe preţ generată de concurenţa puternică a grâului din Franţa sau a celui produs în Rusia sau Ucraina.
„Un alt element din spatele preţurilor mai mici oferite de traderi este infrastructura. În România transportul durează de două ori mai mult decât în Italia, spre exemplu, ceea ce înseamnă costuri de două ori mai mari pentru comercianţi“, mai spune Raffini.
Italianul adaugă şi că orice piaţă ce implică afaceri pe un lanţ de tipul producător-comerciant-consumator final va genera tensiuni în condiţiile în care toţi cei implicaţi speră să îşi maximizeze beneficiul.
„Există ciclicitate care este dată de evoluţia producţiei, fie ai megaproducţiei, fie ai producţie mică, într-un an fermierii câştigă mai mult, în alt an mai puţin. Fermierii care sunt corecţi, fac treabă bună şi producţie vor câştiga şi vor reuşi să rămână în piaţă.“
Producţia românească de grâu este în acest an de 7,3 milioane de tone, în creştere cu o treime faţă de rezultatul din 2012. Creşterea de productivitate a venit pe fondul vremii bune, dar datele din piaţă arată că ploile din perioada recoltării au redus calitatea mărfii, astfel că cel puţin o treime din marfă se încadrează în categoria grâului furajer.
În Germania şi Franţa, liderii pieţei europene a grâului, fermierii au strâns de pe câmp 24,1 milioane de tone, respectiv 36,9 milioane de tone, în creştere cu 8%, respectiv 3%. Recolta cumulată a celor 28 de economii din UE este în acest an de 134,6 mil. tone, cu 7% faţă de rezultatul anterior.
Autor: Gabriel Razi
Sursa: Ziarul Financiar
De mentionat ca saracii agricultori romani nu au depozite in care sa isi tina cerealele pentru a le vinde pe un pret mai bun atunci cand piata il ofera sau cand gasesc un cumparator. Din cauza asta, sunt obligati sa vanda DIN CAMP graul acelor Traderi, care au silozuri si vand graul mai departe la preturi muuuuult mai mari, la momentul potrivit. Toti banii ii fac traderii, pe seama agricultorilor care abia isi acopera cheltuielile. In plus, pe acelasi produs (de exemplu GRAU), traderii ofera un pret cu 30-40% mai mare in vest comparativ cu România. Deşi vorbim de exact aceeasi chestie… Iar ministerul mentine si sustine aceasta stare de fapt.