Când unii analiști ne spuneau, acum o lună, că victoria Simonei Halep de la Roland Garros nu este reprezentativă pentru România, eu aduceam contraexemplul echipei naționale a Croației. Dacă victoria Simonei Halep nu reprezintă România, atunci nici victoriile echipei naționale a Croației nu trebuie să reprezinte Croația.
Să mă explic. Ni se spunea atunci: a) Simona nu locuiește în România și, tehnic, e pregătită de un staff internațional; b) Simona nu e rezultatul sistemului românesc de produs talente în tenis; c) Simona este o excepție și nu o regulă, nu există rezultate constante ale românilor în tenis; d) Simona este o self-made-woman, a reușit prin talentul și prin perseverența ei, nu datorită României; e) Simona nici măcar nu este româncă – aparține unei minorități.
Iar eu am răspuns: a) Jucătorii echipei naționale ai Croației nu locuiesc în Croația – sunt staruri care joacă pentru Real Madrid, Barcelona, Inter Milan, Juventus, Liverpool, Atletico Madrid, Florentina, Besiktas; b) Jucătorii echipei naționale a Croației nu reprezintă, neapărat, sistemul croat de produs talente în fotbal – Federația Națională a Croației este, în Clasamentul UEFA, doar cu un loc peste Federația Națională a României (noi suntem pe 17, ei pe 16); c) Jucătorii echipei naționale a Croației sunt excepțiile și nu regula, nu am auzit de echipe de club ale Croației care să joace în finale sau în semifinale ale Champions League sau Europa League sau care să treacă măcar de grupe, în aceste competiții, în ultimele două decenii; d) Jucătorii echipei naționale ai Croației sunt self-made-men, au reușit prin talentul și perseverența lor, au reușit pentru că au fost serioși, pentru că s-au ținut de treabă, pentru că au învățat limbi străine și pentru că s-au străduit să-și facă relații în vestiar și să se integreze la cluburile mari unde joacă; e) ultimul punct nu este oricum relevant, argumentul cu etnia Simonei era de-a dreptul pueril; sunt sigur, oricum, că vom găsi câțiva jucători croați care aparțin la rândul lor unor minorități etnice sau religioase.
Așadar, vedem o Simona Halelp care ajunge Numărul 1 mondial și câștigă turneul de la Roland Garros pentru că este serioasă, muncitoare, își vede de treabă – chiar dacă sistemul românesc nu produce în mod constant talente de top în tenis (fapt oricum discutabil – în tenisul feminin avem multe jucătoare în Top 500); și vedem o echipă națională a Croației care ajunge în Finala Campionatului Mondial fiind alcătuită din jucători care sunt, fiecare pe cont propriu, serioși, muncitori, și care își văd de treabă – chiar dacă nu am mai văzut o echipă de club croată ieșind din grupe în Champions League sau în Europa League cam tot de când nu am mai văzut o echipă românească de club ieșind din grupe, în aceleași competiții.
Îi aștept, așadar, pe aceiași comentatori să ne explice cum faptul că echipa națională a Croației a ajuns în finala Campionatului Mondial de Fotbal 2018 nu reprezintă o victorie sau un motiv de mândrie pentru Croația. Eventual, poate mai sapă la argumentul cu minoritățile – cine știe, s-ar putea să descopere mai mulți „minoritari” în această națională decât îmi imaginez eu.
Autor: Catalin Sturza
Sursa: Catalin Sturza
Simona a ajuns Numarul 1 mondial prin HARUL conferit de energiile LOCULUI unde a vazut LUMINA ZILEI pe fata Pamantului.
Minunea minunilor minunate!