De ce se revolta oamenii? Si cum de o fac intr-un moment, parca din senin? Asta se intimpla atunci cind sint batjocoriti la infinit si, desi par ca suporta, depoziteaza undeva toate aceste siluiri.
Ce oare am făcut, se întreabă surprins conducătorul, că așa, parcă dintr-o dată, parcă au înnebunit? A abuzat de răbdarea oamenilor, asta a făcut.
De ce au început acum protestele?
E întrebarea naturală. De ce acum și nu atunci cînd s-au redus salariile cu 25%? De ce acum și nu atunci cînd ministerul Elenei Udrea, simbol al aroganței dezinvolte a acestei guvernări, își bătea joc de bani, oferindu-i clienților politici pe orice, de pildă pe bazine de natație fantasmagorice? Și nimeni nu are un răspuns exact de ce acum. Chiar, unde este Elena Udrea și unde e siguranța ei că se pricepe la orice?
De ce nu a început totul atunci cînd am privatizat petrolul național și am primit una dintre cele mai scumpe benzine din Europa?
De ce nu în fiecare zi cînd ni s-a spus că sîntem leneși, deși știm, comparîndu-ne cu multinaționalele din alte țări, le cunoaștem programul de lucru!, că sîntem probabil generația europeană 35+ care a muncit cel mai mult în ultimii 20 de ani?!
De ce nu a izbucnit lumea la alegerile din 2009, cînd nimeni n-a avut bunul simț să prezinte benzile filmate la intrarea ambasadei României din Paris, ca să vedem dacă au intrat atîți oameni cît se pretinde că au votat?!
De ce nu atunci cînd ni s-a tot aruncat în față FMI la tăierile inumane de costuri, deși nimeni nu a ales FMI să guverneze România? De ce nu recent, cînd Puterea a comasat alegerile din 2012, în disprețul șanselor democratice egale numai ca să se favorizeze pe sine?
Nu cunosc răspunsul. Dar am regăsit o carte tulburătoare prin coincidența sa, coincidență care traversează 35 de ani și jumătate de planetă.
Reporterul polonez Ryszard Kapuscinski, un mit în lumea corespondenților internaționali, explică în cartea sa ”Șahinșahul” resortul unei mișcări de protest, plecînd de la experiența sa iraniană(…) m selectat citatele, sînt relativ lungi, dar vă vor ului prin similitudinile etern valabile! Sublinierile îmi aparțin.
1. “De ce se revolta oamenii? Si cum de o fac intr-un moment, parca din senin? Asta se intimpla atunci cind sint batjocoriti la infinit si, desi par ca suporta, depoziteaza undeva toate aceste siluiri”.
2. ”Sfîrșitul domniei șahului l-a adus revoluția. Ea a spulberat palatul și a înmormîntat monarhia. Evenimentul a fost provocat de o greșeală, măruntă în aparență, pe care a comis-o puterea imperială. Puterea a făcut un pas greșit și în felul acesta și-a grăbit pieirea”
3. ”Fiecare revoluție e precedată de o stare de epuizare generală și, pe acest fond, de o agresiune exaltată. Autoritatea nu suportă poporul, care o irită, poporul nu suportă autoritatea, pe care o urăște. Autoritatea și-a risipit întreaga încredere, are mîinile goale, iar poporul și-a pierdut ultimele resturi de răbdare și strînge pumnii. Domnește o atmosferă de tensiune, sufocarea ne apasă tot mai mult. Începem să fim surprinși de psihoza spaimei și, odată cu ea, nevoia de descărcare, de eliberare. O simțim cu toți”.
4. ”Pentru ca oamenii să izbucnească nu e nevoie doar de sărăcia generală sau de abuzuri scandaloase, ci e nevoie și de o conștiință a asupririi și e nevoie de convingerea că sărăcia și asuprirea nu sînt un dat firesc”.
5. ”Izbucnirea mulțimii nu e niciodată planificată. Momentul acestei izbucniri îi surprinde pe toți, chiar și spre cei care năzuiau spre ea. Rămîn mirați față de noul element care a apărut pe neașteptate și răstoarnă totul în calea lui. Și răstoarnă așa de absolut, că la sfîrșit poate distruge chiar și lozincile care i-au dat viață”.
6.”E greșit că popoarele nedreptățite de istorie trăiesc în permanență cu gîndul la revoluție, că văd în ea cea mai simplă rezolvare. Orice revoluție e o dramă, iar omul evită instinctiv siuațiile dramatice. Chiar dacă se găsește într-o asemenea situație, caută febril o ieșire din ea, năzuiește spre cotidian. Ele sînt arma extremă și, dacă poporul hotărăște s-o folosească, face asta numai pentru că experiența îndelungată l-a învățat că nu mai are o altă ieșire. Toate celelalte încercări s-au încheiat printr-o înfrîngere, toate celelalte mijloace l-au dezamăgit”.
7. “În apărarea conducătorului, lăudătorii acestuia pun accent pe numărul mic al rebelilor. Se spune: Protestatarii sînt atît de puțini că pot fi numărați pe degete”.
8. ”Puterea e aceea care provoacă revoluția. Desigur, nu voit. Dar stilul de viață, modul de guvernare devin pînă la urmă o provocare. Acesta apare cînd printre oamenii de elită se consolidează sentimentul impunității, credința că nu vor fi pedepsiți. Totul ne este permis, putem face orice. Este o iluzie, dar nu lipsită de baze raționale. Într-adevăr, o vreme, scandal după scandal, abuz după abuz, rămîn fără urmări.
Poporul tace, este răbdător și prudent. Se teme, nu-și simte încă puterile. Dar totodată face un calcul amănunțit al nedreptăților și, la un moment dat, ajunge la bilanț.Alegerea acestui moment este cea mai mare enigmă a istoriei. De ce s-a întîmplat asta atunci, și nu altcîndva? De ce momentul a fost grăbit de această întîmplare și nu de alta? Doar încă mai ieri puterea își îngăduise excese mai mari și totuși nimeni nu reacționase”.
9. ”Ce oare am făcut, se întreabă surprins conducătorul, că așa, parcă dintr-o dată, parcă au înnebunit? A abuzat de răbdarea oamenilor, asta a făcut”.
10.”Lucrul cel mai greu: trăind la palat, să-ți imaginezi altă viață. De pildă – propria viață, dar fără palat, în afara acestuia. Singura soluție e să tratezi palatul ca un loc de ședere provizorie, așa cum tratăm tramvaiul sau autobuzul. Problema onoarei în politică.De Gaulle a fost un om de onoare. A pierdut referendumul, gata: și-a pus în ordine biroul, a părăsit palatul și nu s-a mai întors niciodată. A vrut să guverneze numai cu condiția să fie acceptat de majoritate. În momentul în care majoritatea nu l-a mai vrut, a plecat de bunăvoie. Dar cîți sînt ca el? Alții se vor pune pe plîns, dar nu se vor mișca din loc, vor chinui poporul fără să clipească”.
Desigur, în România nu e revoluție și nici o minte rațională nu-și dorește venirea lui Khomeini la putere după ce Șahinșahul începuse totul într-un alt 8 ianuarie, brrrrrrrr, 8 ianuarie 1978, cînd oficiosul său l-a atacat arogant pe opozantul respectat de popor, neluînd în calcul că ”încercînd să distrugă mitul lui Khomeini însemna să distrugi un lucru sacru, să spulberi speranțele celor nedreptățiți și umiliți”.
Și, atacînd și insultînd un singur om, ”conducătorul și-a pornit drumul spre pieire”.
În România nu e revoluție. În România sînt doar oameni și răbdarea lor.
UPDATE IMPORTANT: O prietenă din Londra mi-a scris că toți așteaptăm reacția lui Traian Băsescu, fără să observăm că președintele a oferit-o.
Ieri, în timp ce țara fierbea, șeful statului făcea un interviu colectiv de angajare cu tinerii absolvenți în străinătate, folosind aceleași criterii, asta e observația vocii de la Londra, care au scos oamenii în stradă. Intrați în articolul Mediafax și veți vedea: angajări fără concurs, fără să conteze specialitatea, fără program, fără competențe specifice, dar și fără drepturi, pentru că oricum ideea președintelui despre cei care-l înconjoară, pe care le-a spus în clar concurenților!, este ”Voi spuneți ce vreți despre orice problemă din țară și din lume și după aia e treaba mea ce fac cu ce ziceți voi”. Senzațională observație!
sursA: razbointrucuvant.ro
Mă minunez când văd teorii despre societate, despre oameni, plecând de la clişee date şi compuse de oameni interesaţi.De sistemul actual socio-economic suntem vinovaţi numai şi numai noi oamenii. Puterea asupra celorlalţi oameni se menţine doar cu ajutorul unos slugi ale sistemului. Slugile aparatului de opresiune. Poliţie,jandarmerie, servicii secrete interne,eta. Atât timp cât fiecare dintre noi acceptă să vobească cu o slugă, obligatoriu în conştient acceptă şi sistemul.Atunci când tu nu mai vorbeşti cu fratele,soţul,amicul, care este angajat slugă la sistem, atunci sistemul va dispărea. Aceasta este REVOLUŢIA reală a unei rase civilizate. Încetează orice relaţie cu sluga de sistem. Nu trebuie să-i urăşti, trebuie doar să nu vorbeşti cu ei, să te delimitezi de slugile sistemului. Atunci sistemul va intra singur în colaps. De ce forţele de opresiune au cagule pe faţă?! Pentru că omul de rând cunoscându-l în societate, logic că nu va mai vorbi cu sluga şi va spune şi celorlalţi de slugă. Acesta fiind marginalizat de societate, îşi va da demisia din batalioanele de slugi ale sistemului, iar sistemul va muri. Aceasta este cauza acoperirii feţei la sluga sistemului. Care femeie româncă, ar mai sta cu un bărbat, pe care îl vede cum maltratează la o manifestaţie pe sora, tatăl, fratele sau cea mai bună prietenă a ei?! Aceasta este revoluţia reală a mileniului trei. Delimitează-te şi spune şi celorlalţi să înceteze orice relaţie umană cu un om angajat slugă la sistem. Restul e abureală şi apă de ploaie. Este exact cum îmi spunea un miliţian la revoluţia din 1989, prin care îl avertizam că va plăti pentru ce face împotriva celor care manifestau. Acesta mi-a râs în nas şi mi-a spus clar : Ce bă, crezi că ăştia care vor veni, nu o să aibă nevoie de poliţişti?! Câtă dreptate avea.