De Ziua Nationala a Romaniei, s-a simtit fericit. Primise de la mai multe cunostinte urari de „la multi ani”, iar pentru Florian Colceag a fost nu doar un semn de coeziune, ci si de rezonanta din partea celorlalti. In ochii matematicianului de 62 de ani, vibratia asta sociala abia sesizabila inseamna o sansa pentru recuperarea a ceea ce numeste „inteligenta de grup”. Intr-un interviu special pentru Dela0.ro, antrenorul de genii Florian Colceag vorbeste despre ce trebuie sa facem si ce n-avem voie sa facem cu Romania.
Florian Colceag nu are lacrima usoara, dar intrebarea reporterului ii dezlantuie emotii pe care nu le mai poate, pur si simplu, controla.
Camera e inundata de lumina galbena, inselatoare a zilei, de parca ar fi inceput de vara, iar iarna nu ar soma tot mai insistent paltoanele sa stea departe de sifoniere. In surdina, cateva acorduri de muzica clasica parasesc difuzoarele televizorului, sabotand linistea cruda a decorului spartan inainte de a se furisa nevazute spre colturile incaperii.
Barbatul isi intoarce privirea intr-o parte, fugind de ochii iscoditori ai interlocutorului, isi aduna cateva secunde nodurile din gat si dupa ce revine in pozitia initiala murmura mai mult pentru sine: iertati-ma…
Apoi, repeta aproape mecanic intrebarea, cautand parca inca putin timp pentru a-si face ordine in ganduri. “Ce m-a determinat sa nu ma dau batut?”. “Stiti, i-am promis mamei mele, pe patul de moarte, ca nu voi renunta sa incerc sa fac ceva pentru tara asta. Angajamentul asta nu-l voi putea uita vreodata.”
Florian Colceag s-a nascut in 1951, in judetul Gorj, si antreneaza genii. Are zeci de medalii de aur obtinute de olimpicii pe care i-a ghidat la un moment sau altul la competitiile internationale de matematica. E presedintele unei asociatii pentru copii supra-dotati si probabil singurul profesor din Romania care nu educa, ci calauzeste.
Nu doarme mai mult de patru ore pe noapte, telefonul mobil ii suna fara incetare, iar in curtea casei sale din apropierea Bucurestiului ar putea fi confundat cu un fel de Epicur modern, care isi strange discipolii la o sueta despre frumusetea simpla si uitata a vietii.
Dela0.ro: Ce sunteti? Matematician, psihopedagog, antrenor de genii?
Florian Colceag: Sunt taran.
Taran?
Da, sunt un taran care a devenit matematician, un matematician care a devenit psihopedagog si un psihopedagog care a devenit un economist. Dar la baza sunt taran si mi se pare absolut normal sa recunosc asta. Eu iubesc tara, imi place natura.
Asta defineste un taran, iubirea pentru ce il inconjoara?
Iubirea pentru natura si iubirea pentru tara. Pana la urma ei, taranii, sunt talpa tarii, nu?
Mai lucrati pamantul in momentul de fata?
Cand mai apuc o fac cu placere.
Aveti manualitate in sensul asta?
Am si e minunat.
Tineti o gradina aici, la Mogosoaia?
O mica gradinita. Avem si o sera.
Ce plantati?
Rosii.
Le mancati dumneavoastra?
Desigur, sunt foarte bune.
“Avem nevoie de genii”
Dela0.ro: Ce este geniul, domnule Colceag? Cum se vede el din postura omului care lucreaza cu tineri supra-dotati?
Florian Colceag: In general, geniul este confirmat de istorie. Rareori cineva este descoperit ca fiind genial in cursul vietii proprii. Faptele pe care le-a comis, ce a descoperit si asa mai departe ii confirma genialitatea. Asta este intotdeauna post-factum. Dar acum, din punctul de vedere al profesionistului care lucreaza cu persoane cu abilitati foarte inalte, va pot spune ca oamenii acestia, cei care au potentialul de a fi recunoscuti mai tarziu ca genii, au o hotarare, o dorinta de cunoastere si o deschidere intelectuala uriase. Practic sunt de neoprit in dorinta lor de a rezolva problemele, de a descoperi solutiile optime si de a sparge portile cunoasterii.
In rest, sunt oameni cat se poate de normali. Geniile sunt, in primul rand, niste oameni extrem de modesti. Daca intrebam un geniu daca e geniu va raspunde nu. Va spune ca e un om absolut obisnuit si ar avea dreptate. Genii sunt oameni care isi cunosc lungul nasului si aici intervine sfera cunoasterii a lui Platon: ignorantii au sfera cunoasterii foarte redusa, dar si contactul lor cu necunoscutul este foarte mic, iar din cauza asta au impresia ca daca vor mai afla cateva lucruri vor sti, de fapt, tot.
Au putine indoieli, in ultima instanta…
Asa e.
… in vreme ce, pe de alta parte, un geniu are multe. Asta spuneti?
Nu neaparat indoieli. Un geniu are deschideri. Are enorm de multe deschideri. Practic, intelegand mult, vibrand si rezonand fata de tot el este, in primul rand, impresionat de complexitatea uriasa, incredibila, infinita a universului, de armonia lui si, in permanenta, pus in fata provocarii de a-si depasi limitele proprii si limitele de specie.
Nu uitati ca noi avem un organism limitativ si puterile noastre sunt limitate. Evoluam ca sa ne mai marim limitele, sa ne mai departam granitele. De aceea un geniu este modest. El stie ca este la marginea posibilitatilor umane de a rezolva problemele.
Isi intelege, cu alte cuvinte, pozitia insignifianta in peisajul general al lucrurilor?
Sigur. Ca om, esti nimic in fata infinitului de fiecare data, dar esti extrem de important in anumite momente. Pentru ca acest putin, acest infim in ansamblul intreg poate asigura ceva: sustenabilitatea. Si atunci geniile sunt extrem de responsabile.
Credeti ca suntem toti parte a unui mecanism, mici rotite intr-o masinarie universala care se invarte la nesfarsit?
Sunt convins, doar ca nu suntem niste rotite, suntem modelul mecanic insusi. Daca vreti, suntem niste celule intr-un organism mai mare. E mai degraba un modul fractal de tip biologic. Oamenii apartin omenirii, omenirea apartine unui ecosistem, si asa mai departe. Aici fiecare are responsabilitati de nisa, proprii.
Dupa ce a inceput sa se studieze cu atentie alcatuirea ecosistemelor si s-a ajuns la intelegerea faptului ca planeta este vie si ca, de fapt, metabolismul planetar exista si tot ce se intampla cu substantele pe planeta face parte din metabolismul planetar, a inceput sa se reconfigureze si modul de gandire al oamenilor.
Am devenit din ce in ce mai constienti ca facem parte dintr-un sistem extrem de complex si ca avem responsabilitati fata de acest sistem. Din nefericire acest lucru s-a intamplat recent. Nu e nici un secol de cand a inceput sa se configureze aceasta imagine.
De ce spuneti „din nefericire”?
Pentru ca oamenii merg inca pe vechile paradigme si reusesc sa faca praf mediul. Va dau un exemplu care trebuie sa fie cunoscut de toata lumea. Ma uitam la actiunile politice ale guvernului actual si ale lui Victor Ponta, in special, in privinta gazelor de sist si a exploatarilor cu cianuri de la Rosia Montana.
Goana lor dupa profit, dupa spaga, sa mai puna mana pe ceva inainte sa crape totul – ceea ce se vede si din faptul ca toti cumpara terenuri pe care sa le vanda mai tarziu, sa le tranzactioneze si speculeze, intrucat, de fapt, e o specula ordinara –, goana lor asadar arata ca nu le-a pasat de nimic si nu le pasa de nimic. Dar ei nu se gandesc la faptul ca se intoarce roata.
Puteti fi mai explicit?
In momentul in care Romania este expusa poluarii toxice cu cele doua tehnologii, cianuri si substante chimice la gazele de sist, mor albinele. Deja este un fenomen care se petrece la nivel mondial. Noi suntem una dintre putinele tari cu un potential urias pe care nu il vede niciun politician: avem inca albine. Si avem destul de multe.
E albina o resursa mai importanta decat aurul?
Enorm! Mult mai mult! Infinit mai mult! In primul rand pentru ca odata cu moartea albinelor nu se mai face agricultura, caci nu mai avem fructe. Albinele sunt cele care polenizeaza totul. Romania avand un mediu curat, la care ar trebui sa tina din rasputeri, ar putea fi furnizorul de hrana al Europei, in conditiile in care mor albinele in alte parti din cauza poluarii industriale. Asta ar insemna ca am scapa de toate crizele fara probleme.
Dar tocmai acest lucru nu il mai putem face pentru ca ne vindem pamanturile pe nimic, poluam mediul si il distrugem ceea ce va produce efectul contrar. Cei care vor cumpara terenuri pe care le stiu productive se vor pacali odata cu inceperea mortii albinelor. Iar asta se va produce din cauza exploatarii gazelor de sist si din cauza Rosiei Montane.
Si atunci, in loc sa cumpere un pamant care este fertil si prosper si pe care se poate face orice, vor cumpara un semi desert. Iar cei care au transformat Romania intr-un semidesert vor fi priviti, bineinteles, cu prea putina ingaduinta de ceilalti, extorcati, inselati si jefuiti de politicienii nostri. Asa ca nu stiu prin ce gauri de sarpe sau de soareci se vor ascunde acesti politicieni in clipa in care ii vor cauta mafiotii care le-au cumparat pamanturile.
Poate gresiti plecand de la premisa ca majoritatea populatiei cunoaste circuitul pe care il expuneti.
Nici nu mai conteaza, vrand-nevrand acest lucru va devine vizibil in termen scurt. In Franta mai sunt jumatate din albine. Albinele mor de poluare si de o viroza. Singura pavaza impotriva acestei viroze este un mediu curat. Dar noi am reinceput industria poluanta. Din momentul asta eu nu vad bine nici Romania, nici pe cei care au vandut-o, au tradat-o si au facut-o praf.
Asta inseamna ca nu vedeti bine lumea industriala in general?
Nu. Inseamna ca lumea industriala se schimba si ca apar noi tehnologii. Este perioada in care pe ciclul economic se lanseaza generatii de noi tehnologii neinvazive. Ele nu mai au si capacitatea de a distruge si de a dezechilibra mediul. Dar noi, in loc sa ne centram pe dezvoltarea de noi tehnologii, ne grabim sa distrugem mediul, tara, natiunea, cultura.
Apropo de ce discutam inainte despre genii: oamenii care au abilitati inalte, cultura si intelegere pot face conexiuni. Dar tocmai din cauza asta sunt incomizi. Uitati-va la Eminescu, care a fost foarte incomod si a deranjat enorm de mult la momentul respectiv. La fel, Cosbuc. A fost foarte deranjat. Amandoi au fost scosi pe tusa si ajutati sa moara.
Suna a teoria conspiratiei…
Din pacate, nu e vorba de teoria conspiratiei, e vorba de modelele culturale pe care le are un popor si care fac ca el sa se invarteasca in jurul aceluiasi punct fix. Din timp in timp ajungem din nou la aceleasi stari si la aceleasi perioade. Se roteste roata, dar tot pe aceleasi situatii.
Cand s-a mai intamplat sa avem asa o vanzare masiva de pamanturi? La 1907. Si ce scris Cosbuc? „Sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi sange, nu pamant! Cand nu vom mai putea rabda, cand foamea ne va rascula, Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in mormant.”
Deci, daca incepe o reactie populara impotriva politicienilor care vand tot, va fi un al doilea 1907. Ce se intampla acum la Pungesti este un prim semnal. Asa a fost si atunci. Modul de gandire al poporului roman ramane acelasi. Nu a fost distrus nici de Hollywood, nici inselat cu tot soiul de percepte. Romanii si-au pastrat cultura, ei continua sa fie tarani.
Poezia pe care ati invocat-o a fost intens folosita de propaganda comunista pentru demonizarea monarhiei. Iar comunismul a venit la pachet cu o industrializare ingrozitoare…
Sigur.
…departe de industrializarea de care vorbiti, una prietenoasa cu mediul.
Bineinteles.
Asadar depinde ce se intampla dupa acest gen de miscari, cine le capitalizeaza imaginea.
Asa este, exact asta doream sa va spun. Uitati-va bine ca asta este si dorinta politicienilor: sa repete comunismul. Tot ce s-a intamplat in ultimii ani sub mana lui Basescu, adica politizarea administratiei, politizarea educatiei, politizarea sanatatii, politizarea sectoarelor care nu au nicio treaba cu politica, totul este o repetare fidela a ce s-a intamplat dupa 1947.
Noi cadeam in aceleasi sleauri. Insa politicienii nu se gandesc ca pot aluneca in sleaurile astea si pot sa se friga. Nici romanii nu s-au gandit pana acum ce trebuie facut, caci nu au avut destula cunoastere.
Ca efect al asa-numitului exod al creierelor?
Vedeti, inteligentele inalte sunt deranjante. Ai nostri si-au luat masuri ca sa scape de ele si au scapat de cat de multi au putut. Acum ar fi momentul culegerii roadelor. Atat au muncit ca sa scape de creiere, atat au muncit ca sa fure si sa stranga o gramada de bani!
Sunt peste o mie de miliarde de euro disparuti in ultimii 20 de ani din Romania, bani care nu sunt in contabilitati. Asta inseamna peste o treime din produsul intern brut pe an furat in fiecare an. Si au facut-o pe diverse cai, falimentand intreprinderile, vanzandu-le la fiare vechi si asa mai departe. Dar asta este rezultatul.
Nu e specific doar Romaniei. Uitati-va la toate celelalte tari postcomuniste.
Ati pus intrebarea cu teoria conspiratiei: acum suntem in momentul in care vedem nu doar ca s-a intamplat, ci si ca se intampla in continuare. Vedem tari europene care pica, pica urat si dezastruos. Grecia au cumparat-o deja nemtii.
Daca-mi permiteti o gluma, s-ar putea nici sa nu fie asa rau. Vi se pare Germania un model prost de tara?
Nu e problema de administrare. Germania a administrat Bulgaria la un moment dat cand tara era in faliment si nu a administrat-o rau. Problema este, insa, ca distrugi o cultura. Iar asta este un lucru foarte grav. Vedeti, oamenii sunt mai destepti, mai putin destepti, mai etici, mai putini etici, dar cultura are radacini foarte vechi. Cultura este singura valoare pe care noi o pastram in timp si care ne da nu numai identitate, ci si rol functional in cadrul celorlalte natiuni.
“Eu sunt taran. Bunica mea era taranca. De la ea am invatat o gramada de lucruri. Am ajuns sa cunosc o cultura care are radacini neolitice, cu un bun-simt si o intelepciune absolut incredibile. Acest bun-simt si aceasta intelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui sa le folosim in continuare pentru ca subculturile care au aparut sunt daunatoare. Ne pierdem bunul-simt specific in cultura veche.
Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor. Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului”,
Florian Colceag, matematician
S-a alterat aceasta filosofie culturala?
S-a alterat atat de tare incat acum distrugem totul. Si distrugem modelul nostru cultural care putea permite o relatie normala cu mediul si care este o solutie pentru problemele globale, generale.
Ganditi-va la drama petrecuta cand Tibetul a fost cucerit de China si au plecat localnicii care incotro. Ei au imprastiat nucleul cultural budist in lume. Inainte de asta, budismul era o religie locala, acum a devenit o religie principala de o importanta maximala. Tibetanii aveau nucleul de cultura cristalizat si au venit cu principii care s-au potrivit pe problemele existente. Ei au adus o contributie uriasa, reusind sa mai echilibreze cate ceva din dezechilibru decizional colosal.
Noi avem, de asemenea, niste resurse de cultura pe care le pierdem inainte sa se valorifice. Exodul aceasta de creiere dupa zeci de ani de comunism nu mai produce si o diseminare a culturii bunului-simt care ar putea sa ne dea o sansa sa rezistam ca specie, sa nu ne autodistrugem. Si aici apare marea problema: avem nevoie de genii.
Intrebare pentru politicieni: “Vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir?”
> De ce s-a alterat inteligenta de grup, cum suna varianta romaneasca a povestii lui Ali Baba si a celor 40 de hoti, care sunt solutiile pentru promovarea si sustinerea unei selectii bazate pe performanta si cum se pot inlatura efectele dezastruoase ale cancerului politizarii?
Dela0.ro: Modelul cultural romanesc pe care l-ati invocat mai devreme a fost suficient de puternic incat sa reziste comunismului, incat sa mai avem acum ceva de salvat?
Florian Colceag: Filonul acestui model este foarte vechi, el apartine popoarelor care au trait pe teritoriul Marii Negre inainte sa comunice Mediterana cu Marea Neagra prin Bosfor si Dardanele. Aici este un nucleu care s-a imprastiat odata cu revarsarea apelor mediteraneene. S-a imprastiat radial pe toata zona europeana, in Asia Mica si chiar in nordul Africii, pana acolo a ajuns. Iar prin marile invazii a ajuns pana in India.
Daca stai si cauti sa vezi care este scheletul acestui filon, afli ca el tine de familie, de respectul stramosilor, de respectul mediului, de bunul-simt si bucuria vietii.
Sunt, mai degraba, aspecte caracteristice inteligentei de grup, nu celei individuale.
Este inteligenta de grup, e adevarat. Dar asta a creat linia culturala care a permis inclusiv existenta Drumului Matasii. Asa ceva nu trebuie alterat.
Credeti ca n-a fost deja alterat? Haideti sa ne uitam la Romania de astazi: inteligenta de grup pare la cote minime.
Asta a fost efectul manipularii, al conspiratiei, daca vreti, de care va spuneam mai devreme. A fost o alterare care a slabit nu numai poporul, a slabit radacina culturala, noi suntem acum perisabili din punctul acesta de vedere. Dar ne putem reveni daca avem niste oameni intelepti la carma.
Ce rol are geniul in revenirea viitoare a Romaniei?
Asta este rolul geniului: revenirea si recuperarea potentialelor. Dar rolul politicianului este, in general nu numai la noi, sa micsoreze aceasta revenire pentru ca, in general, politicienii si afaceristii traiesc generand crizele. Daca ii aduci pe oameni la flamanzenie si nu mai au ce manca, atunci poti vinde un morcov pe o tona de apa. Aici este toata istoria.
Stiti ca in calatoriile lui Magellan sau ale lui Columb se ajunsese sa se vanda un sobolan de cala de vapor pe un diamant, pe o piatra pretioasa. Resursele de hrana erau minimale si atunci vindeau orice sa mai supravietuiasca o zi. Daca noi mergem pe ideea minimala ca businessul lor conteaza, as vrea sa ii intreb si eu pe acesti politicieni daca vor sa fie cei mai bogati morti din cimitir. Caci pana la urma tot acolo ajungem. La ce le va folosi? Ei cred ca totul e vesnic.
Va atrag atentia asupra unui detaliu: intrebarea dumneavoastra vizeaza o zona de inteligenta superioara ncaracteristica acelora pe care ii chestionati.
Ma bucur ca intelegeti acest lucru. Aici avem o problema. Am fost invatati sa nu ridicam inteligentele superioare in fruntea deciziilor. Romanii au pus la conducere tot soiul de oameni cu inteligenta lipsita de perspectiva, de orizont. Si au avut intotdeauna o mare admiratie pentru hoti. Hotii erau si sunt semizeii locului. Dar acum, cred, s-au saturat de hoti, care ne-au jefuit in ultima perioada suficient de mult incat sa ne aduca din nou la starea de spirit din 1907. Este un moment semnificativ acum, suntem in ceasul al doisprezecelea.
“Apropo de ce spuneam cu geniul: nu doar ai nostri au incercat sa scape de genii. De Gaulle dupa razboi spunea ca geniile sunt periculoase si ca trebuie scapat de ele pentru ca dau prea mare viteza istoriei. Schimbarile pe care le produc sunt prea brutale. Dar el nu a inteles un lucru esential, ca fara genii nu exista nici solutii de iesire din situatiile imposibile.
Numai de la genii poate veni o solutie suficient de bine asezata, de bine structurata ca sa rezolve problemele care s-au conturat intre timp. Si in toate directiile. Ca sunt stiintifice, artistice, ca sunt orice, rolul geniilor este unic. Ei sunt liderii care scot la lumina din intuneric, aducand solutia”,
Acceptand ipoteza dumneavoastra, cum stam la capitolul genii?
Stam bine. La capitolul genii, acest popor inca produce. Din pacate eu gasesc capacitati de genialitate la varste din ce in ce mai mici.
De ce spuneti din pacate?
Pentru ca adultii care au genialitate au plecat. Si pleaca, in continuare pleaca. Nu gasesc sprijin.
Gasiti, asadar, aproape numai genialitati neslefuite.
Da. Si potentiala genialitate la varste mici. Insa la aceste varste mici este uriasa. Gasesc copiii cu niste abilitati intelectuale normale la copii cu varste de pana la zece ani mai mari. Dar noi nu am reusit pana acum – si aici am o mare problema si un mare of in relatiile cu statul – sa cream, institutional vorbind, pepiniera.
Nu am dat drumul la programele de gifted education, desi ele sunt introduse in legea educatiei. Legislatia secundara a zis nu, a luat-o ca De Gaulle sau ca tot soiul de ministrii care imi spuneau: „domnule Colceag, dar de ce sa ii sprijinim pe astia destepti, sa ne ia locul?”
Care e ideea dumneavoastra? Sa faceti clase speciale pentru copii supradotati?
Copiii acestia sunt izolati, sunt prea capabili si atunci sufera o reactie sociala negativa. Ei dezvolta abilitati inalte si capacitatea de a rezolva problemele in clipa in care sunt stransi impreuna. E ceea ce se cheama charter center, centre pilot.
Aceste centre pilot sunt hranite de scoli care ii selecteaza pe toti copiii prea incomozi, prea destepti, care ii deranjeaza pe profesori, au prea multe raspunsuri, au prea multe intrebari, au prea multa cunoastere, sunt hiperactivi. Copiii acestia sunt foarte deranjanti pentru sistemul educational obisnuit.
Si atunci ii scoateti din circuitul normal…
Ies din circuitul normal unde pierd vremea si ii chinuie si pe ceilalti si intra intr-un circuit de specializare inalta, unde isi dezvolta abilitatile pana cand devin utili societatii. Si nu numai utili, devin solutiile la probleme.
Cunoasteti vreo tara care functioneaza la scara larga dupa acest model?
Da. Prima care a pornit a fost Australia acum vreo 40-50 de ani. Australia nu stie ce e aia criza, in afara de criza de mediu. Acolo nu se mai simte mirosul oceanului din cauza poluarii si distrugerii algelor.
Pai, in spiritul discutiei anterioare, inseamna ca geniile de acolo nu si-au facut treaba foarte bine.
Abia in momentul asta au ajuns si ei sa isi faca treaba, pentru ca trebuie timp ca sa dezvolti oameni si trebuie timp sa ii si plasezi acolo unde au putere de decizie. Australia este liderul mondial pe nanotehnologie si lucreaza intr-un stil incredibil ca sa rezolve problemele de mediu. Si este o preocupare permanenta in directia asta si care da rezultate.
Dar sistemul nu a ramas doar in Australia, s-a imprastiat in toata lumea. Se imprastie cu viteza inclusiv in tari in care nu te-ai fi asteptat, cum ar fi tarile arabe unde pot sa traiasca linistiti cu burta la soare pentru ca le vin banii din petrol. Ei bine, au inceput sa inteleaga foarte bine ca resursele se epuizeaza, ca oamenii sunt niste puturosi, ca s-au invatat sa nu faca nimic, ca le-au venit subventiile de la stat, ca viitorul este extrem de nesigur si investesc acum enorm in educatia geniilor, dezvoltand cu ajutorul lor tehnologii care sa fie inlocuitoare de petrol.
Iar la polul opus, sustineti, este Romania care ignora stimularea si valorificarea celor supra-dotati?
Nu ignora, se teme. Romania se teme de genii, se teme de copiii extraordinari, pur si simplu se teme.
De ce spuneti ca se teme?
Uitati-va bine, de exemplu, la bursa guvernului Romaniei in care au fost copiii extrem de inteligenti trimisi sa invete administratie europeana. Nici unul nu au fost angajat in administratie. E o dovada ca se tem sa apara niste oameni care se pricep, pentru ca sistemul administrativ e folosit la jaf, la furt. Din pacate, noi suntem in situatia de a ne uita in urma si de a vede ca suntem condusi de Ali Baba si cei 40 de hoti. Care nu mai sunt 40, sunt mai multi hoti. Dar paradigma este aceeasi.
Avem o problema de selectie?
Mai mult decat atat: avem o selectie negativa. Pe sistemul legislativ actual nu poti promova niste oameni capabili. Ei trebuie sa treaca mai intai prin filtrul de partid. Filtrul de partid inseamna coruptie, pupincurism, mita, mafiotism si asa mai departe, pana la necesitatea existentei scolii vietii prin puscarie. Daca nu e asa si candidatul e un om curat si un bun profesionist, atunci nu poate fi tras de sfori, nu e santajabil.
Cand filtru la admitere e santajabilitatea candidatului, ajungi la niste aberatii ingrozitoare. Si iarasi as reaminti acestor tovarasi sa isi aduca aminte de poezia lui Cosbuc. Pentru ca si poporul asta rabda pana la un timp.
Ce ar putea face un geniu politic in momentul de fata in Romania?
Nu vreau sa dau eu programul. Daca ar fi un geniu politic ar sti ce sa faca. Dar eu l-as ajuta cu placere.
Ati conceput la un moment dat chiar un model de tara.
Am conceput mai multe, da. Modelul de iesire din criza, modelul de tara, lucram acum la o constitutie care sa poata permite punerea Romaniei pe picioare.
Lucrati singur?
Nu, suntem mai multi. Si suntem din ce in ce mai multi care dorim acest lucru. Pentru ca e pacat sa distrugem ceea ce rezista de mii de ani, doar pentru ca au venit niste lacuste care consuma tot. Reactia populatiei incepe sa fie din ce in ce mai clara. Si vad ca este profesionala.
Se formeaza ligi profesionale care incep sa actioneze, se formeaza aliante de tineri, de oameni de afaceri care incep sa faca politici sociale, sa ajute acolo unde e nevoie, deci vad ca incepe sa creasca nivelul de coeziune a populatiei care inainte era atomizata. Inca nu actioneaza ei foarte bine, dar a inceput sa apara un fenomen. Va dau un exemplu. Recent a fost ziua Romaniei. Vi s-a mai intamplat vreodata ca de ziua Romaniei romanii sa isi trimita sms-uri cu la multi ani?
Ati primit sms-uri sa inteleg.
Da, si nu numai eu, multi au primit sms-uri de genul acesta. In fiecare a inceput sa creasca un alt spirit. E un inceput pe care eu il aplaud. Si piata Universitatii este extraordinara. Si multe alte fenomene. Si faptul ca la Pungesti au iesit cu mic cu mare, cu popa cu tot, ca sa isi apere nevoile, saracia si neamul.
Sunteti un om credincios, domnule Colceag?
Sunt matematician. Pentru mine Dumnezeu nu este o formula culturala, Dumnezeu e spatiul infinit, inteligent si sensibil, care chiar exista. Eu pot demonstra acest lucru prin matematicile mele.
Recent doi matematicieni germani au demonstrat acelasi lucru, ca Dumnezeu exista.
N-am citit ce au facut colegii mei germani, dar prin matematicile pe care le-am lucrat am descoperit legi universale care arata ca universul este capabil sa isi optimizeze deciziile si ca decide. Ca este mult mai complex decat ce se cunostea inainte ca masurabilitate.
Eu nici macar nu imi pun problema credintei, eu imi pun problema cunoasterii. Sunt in situatia de a avea o fereastra deschisa directa, prin care inteleg ca exista. Dumnezeu exista si actioneaza.
Autor: Vlad Stoicescu
Foto: Silviu Panaite
Sursa: De la 0
Adauga comentariu