Nu ştiu de ce mi-am adus aminte de un propagandist tefelist jalnic. Cu toate că e penibil (sau tocmai datorită acestui lucru!), e urmărit de o târlă de tefelişti prostovani. Numele lui e Ghelmez şi se dă specialist în Orientul Mijlociu. În fapt nu e nimic altceva decât un traducător din oficiosul Foreign Policy, adăugând pe alocuri slogane tefelist-sorosiste(mă rog, e cam pleonastic spus).
De-a lungul vremii a susţinut numai şi numai aberaţii. Urla ca un bou pentru Clinton în campania electorală. Când îi spuneam că e prost şi că va câştiga Trump, dădea lecţii „docte” despre democraţie şi alte aberaţii. Desigur, am avut dreptate.
În perioada crâncenă a războiului din Siria, ca orice tefelist pupător în cur al politicii americane, sprijinea teroriştii. Assad era prezentat ca diavolul pe pământ în timp ce ăia de la ISIS erau şi ei nişte luptători pentru libertate. Când îi spuneam ipochimenului că lupta teroriştilor e pierdută, el o dădea cu eroismul „luptătorilor pentru libertate”. A picat Alepul s-a ales praful de facţiunile teroriste, astfel încât nu mai e mult până la curăţenia generală.
În Yemen, a preamărit intervenţia Arabiei Saudite, prevestind dezastrul iminent din tabăra rebelilor. Încă de atunci am spus că Yemen-ul, cu situaţia lui particulară(pentru cei care nu ştiu, populaţia ţării e drogată în proporţie de aproape 100%) va fi o nucă tare pentru oricine intervine „pe faţă” acolo. Disperaţi că rebelii susţinuţi de iranieni câştigă teren, saudiţii au trimis armata. Dar au făcut fix o frecţie la un picior de lemn deoarece rebelii câştigă teren de la o zi la alta. Ultima ispravă tocmai s-a consemnat: au pus mâna pe capitala ţării şi l-au ucis pe fostul preşedinte Ali Abdullah Saleh. Iar lupta merge înainte.
Mai nou, tefelistul nostru îl muşcă de cur pe Erdogan în privinţa „aurului iranian”. O să aibă o surpriză imensă, la fel ca şi prostovanii de americani care-l investighează. Cei care au impresia că tranzacţiile cu Iranul pe perioada embargoului se făceau fără ştirea americanilor sunt cel puţin tâmpiţi, în condiţiile în care Dubaiul a fost centrul de facto al tranzacţiilor iraniene. Să nu-mi spună cineva că ăştia s-au trezit fete mari! În ceea ce-l priveşte pe Erdogan, lucrurile sunt mult mai complicate: omul se pregăteşte să părăsească NATO şi, cu această ocazie, s-ar putea să dea multe din casă. Atunci să vă ţineţi spectacol!
Mi-am amintit de individul ăsta pentru că el este un fel de idol al tefelimii, al acelor prostovani agramaţi care au impresia că un propagandist de doi bani le dă lumină. Nici nu ştiu dacă trebuie să râzi sau să plângi. Teoretic ar trebui să le plângi de milă, dar nu poţi să nu râzi când vezi atâta prostie. Până la urmă şi tefelismul ăsta nu-i nimic altceva decât un monument al cauzelor care, mai devreme sau mai târziu, devin iremediabil pierdute.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice
Portretul se potriveste foarte bine si lui Radu Tudor de la A3, care nu stia cum sa o mai preamareasca pe Hitlary si sa ne sperie cu Trump inainte de alegeri.Acum a mai carmit-o , lucru care arata cat de barbat este.