Cum se fura in alegeri?

Buldogul Vasile Blaga se afla la butoane. Si probabil acolo ramane pana la alegeri. A schimbat sute de oameni din structura de comanda a MAI. Si se pregateste de alegeri. In timp ce celelalte partide re­clama faptul ca urmeaza o masiva fraudare a alegerilor.

Dintre nenumaratele ilega­litati care se pot savarsi si, de obicei, se savarsesc atat in procesul electoral, cat si in timpul alegerilor propriu-zise si apoi la numaratoarea votu­rilor, am ales pentru analiza de astazi cea mai simpla dintre metode.

Dupa cum opinia publica stie, Guvernul Boc, in conflict pe aceasta tema cu PSD, a impus, printr-o interpretare proprie a Constitutiei, teza conform ca­reia intreaga tara este o circum­scriptie electorala. Cetateanul are dreptul sa voteze oriunde s-ar afla. Turismul electoral a fost legiferat. In acest scop, au fost infiintate mii de noi sectii de votare. Sansa partidelor mici de a pazi urnele s-a diminuat din lipsa de personal. PDL a pornit de la presupunerea ca, in cele doua zile de la sfarsitul lui noiembrie si inceputul lui decembrie, nu mai putin de 1.300.000 de cetateni se vor deplasa in alte localitati. Vor fi turisti de duminica. Ca dovada, tot PDL a legiferat si tiparirea a 1.300.000 de buletine de vot suplimentar. Este o cifra cheie. Este premisa metodei de furt pe care o descriu in cele ce urmeaza.

Imaginati-va un cetatean care, in noiembrie si decembrie, luni friguroase, sta in duminicile alegerilor intr-un loc discret, nu departe de sectia de votare imbracat intr-un palton. Sau intr-o geaca. Paltonul sau geaca au buzunare mari. In buzunarul din stanga sunt banii. Bani negri, stransi de partid prin fel de fel de operatiuni frauduloase, cum ar fi contrabanda cu tigari sau falsificarea unor documente pentru evitarea accizelor la carburanti. In celalalt buzunar sunt buletine de vot. Dintre cele 1.300.000 tiparite in plus. O suma generoasa care asigura suficiente exemplare si pentru miile de sectii suplimentare si pentru buzunarele de care vorbesc. Buletinele din buzunar sunt stampilate. Cel votat este Traian Basescu. Cetateanul, in special din mediul rural dar si de la marginea oraselor, dornic sa castige o mana de arginti de pe urma alegerilor, se prezinta la omul cu buzunare largi. Acesta scoate din dreapta buletinul stampilat. Cetateanul il ia si se transforma in elector. Se duce la sectia de votare, se legitimeaza, semneaza si primeste un buletin alb. Intra in cabina schimba intre ele buletinele, isi indeplineste “datoria” de cetatean, inapoiaza stampila pe care nu a avut nevoie sa o foloseasca, primeste cartea de identitate si pleaca. Se duce ata la celalalt cetatean cu buzunare largi. Acesta verifica buletinul de vot pentru a constata ca e alb si baga mana in buzunarul din stanga. Scoate banul si plateste. Electorul multumit duce banul acasa. Sau se opreste la bufetul din colt. Urmeaza cinci ani in care suduie si injura clasa politica. Si cel mai abitir il injura pe presedintele pe care l-a ales.
Ce rol joaca Ministerul de Interne in toata afacerea asta? Operatia poate fi impiedicata sau nu de politisti, de jandarmi si de miile de lucratori ai serviciului secret din Ministerul de Interne. E simplu ca “bonjour”. Cine are in mana acest aparat poate sa stopeze sau sa diminueze fraudarea alegerilor prin metoda “uite votul, nu e votul”. Sau, dimpotriva, o poate acoperi. Si, in orice caz, numai cine ii are de partea lor pe reprezentantii MAI poate bloca operatiile similare ale celorlalti. Inca un motiv pentru care ar fi indispensabil un guvern de tehnocrati.