Serviciul secret DGIPI este principalul vinovat pentru proliferarea corupţiei în Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar la Ministerul Finanţelor cauzele sunt atât numirile pe funcţii de conducere pe criterii politice, cât şi legislaţia care permite jonglerii cu taxele şi accizele.
La bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor de ieri, preşedintele Traian Băsescu a declarat că oriunde pui degetul pe pătrăţelele organigramei acestui minister apar elemente de corupţie, deoarece atât la MAI, cât şi la Ministerul Finanţelor, nu s-a făcut niciodată o reformă reală. Există în realitate şanse de reformare a acestor două ministere? Cine ar trebui să o facă şi cine stabileşte criteriile?
Cum s-a ajuns la coruperea sistemică a Internelor şi Finanţelor
Toţi – politicieni sau simpli cetăţeni – ştim că banii negri pentru partide, pentru oamenii politici şi clientela aferentă din zona afacerilor se adună sub protecţia şi complicitatea funcţionarilor de la Finanţe şi Poliţie. Arestările din ultima lună a peste 150 de ofiţeri de poliţie, vameşi, oameni de afaceri, lideri ai lumii interlope, precum şi inculparea şefului Autorităţii Naţionale a Vămilor ilustrează acest fenomen împământenit după decembrie 1989. Cum s-a ajuns la corupţia sistemică? A spus-o ieri chiar preşedintele: prin numirile pe criterii politice în funcţiile-cheie ale celor două ministere. De la astfel de numiri clientelare pleacă ordine de genul „pe cine laşi să fure”, „pe cine laşi să facă trafic şi contrabandă”, „pe cine scuteşti de accize, de taxe”.
La începutul anilor ‘90, numirile clientelare erau făcute de la centru, prin influenţa directă a ministrului de resort, la ordinul conducerii partidului aflat la guvernare. După descentralizare, baronii locali şi-au impus şefii la conducerea inspectoratelor judeţene de poliţie, la conducerea direcţiilor judeţene de administrare fiscală sau vamală etc. Legislaţia a fost în aşa fel făcută încât oferă portiţe pentru scutiri de taxe şi pentru a jongla cu evaziunea şi contrabanda, în funcţie de interese.
Cum şi cine poate reforma MAI
Reţeta reformării a fost dată de preşedintele Băsescu la şedinţa de bilanţ: evaluarea om cu om, începând de la şefii structurilor MAI până la poliţistul din comune. Potrivit legii, evaluările profesionale la MAI sunt concepute în sistem piramidal, evaluatorul principal fiind şeful direct al poliţistului sau al funcţionarului public din cadrul MAI. Evaluările şefului direct sunt completate prin intervenţiile DGIPI, serviciul secret al MAI, care trebuie să depisteze complicităţile cu lumea infracţională şi să descopere actele de corupţie. După descoperirea indiciilor de săvârşire a infracţiunilor, DGIPI trebuie să sesizeze cealaltă structură a MAI – Direcţia Generală Anticorupţie – care, la rându-i, trebuie să producă probele sub supravegherea procurorului anticorupţie. Dacă DGIPI descoperă doar acte de indisciplină, trebuie să sesizeze serviciul de inspecţie şi pe şeful direct al poliţistului sau funcţionarului MAI, pentru ca aceştia să aplice sancţiunile administrative. Mai trebuie să amintim că în afară de informaţii despre comiterea unor infracţiuni sau abateri disciplinare, DGIPI dă avize pentru promovări sau numiri în funcţii de conducere. Din aceste atribuţii rezultă rolul covârşitor al DGIPI în stoparea actelor de corupţie şi de indisciplină în cadrul MAI. A fost eficient DGIPI? Cu siguranţă nu, şi o demonstrează arestarea pentru fapte de corupţie a celor circa 120 de poliţişti de la frontiere.
Dacă cel care evaluează este, la rândul său, corupt – şefii direcţi ai celor 120 de poliţişti de frontieră au fost şi ei arestaţi pentru aceleaşi fapte – şi dacă DGIPI nu şi-a făcut treaba de a descoperi indiciile corupţiei, atunci cine mai poate face „evaluarea om cu om” în MAI? Singura soluţie – spun sursele noastre -, ar fi ca la început să se schimbe conducerile ineficiente, neprofesionale sau chiar corupte ale DGIPI, apoi să fie înlocuite verigile slabe din alte structuri. Sursele noastre spun că evaluarea şefilor tuturor structurilor MAI va fi făcută de o echipă compusă de ministrul de Interne, Traian Igaş, alături de secretarul său de stat Ioan Dascălu, de şeful Poliţiei Române, Liviu Popa, şi de şeful DGA, Jenică Arion. Adică de cei patru participanţi direcţi la acţiunea de curăţare a frontierelor. În plus, se va apela şi la recomandările Serviciului Român de Informaţii.
Cum şi cine poate reforma Ministerul de Finanţe
La Ministerul de Finanţe va fi mult mai greu de făcut curăţenie, în primul rând, din cauza legislaţiei care este extrem de strictă în a apăra drepturilor funcţionarilor publici, iar pe de altă parte din cauza legislaţiei fiscale care permite jonglerii cu taxele şi accizele. Evaluările “om cu om” sunt făcute tot de şefii direcţi ; se dau şi examene anuale pentru calificative (ca şi în structurile civile ale MAI, respectiv prefecturi, primării) şi există şi direcţii de control care ar trebui să depisteze neregulile profesionale. Însă, mai toate numirile pe funcţii se fac pe criterii politice, iar şefii numiţi politic au „obligaţii” faţă de cel care i-au promovat. Între „obligaţii” pot figura: scutiri de taxe de tot felul, vânzări (de exemplu de alcool) sub preţul accizei , returnări ilegale de TVA de zeci de milioane de euro (exemple: cazurile „Genică Boerică” de la Dolj, în care au fost implicaţi inclusiv politicieni de la PSD; cazul recent „Baaklini” de la Constanţa, cu suspecţi PDL, stopată de SRI). „În acest minister ar trebui daţi afară toţi şi aduşi funcţionari din alte ţări. Numai aşa se poate stopa corupţia”, spun surse judiciare.
20.000 de funcţionari MAI vor fi daţi afară , potrivit estimărilor rezultate din bilanţurile regionale –
surse judiciare.
Harta infracţională
Potrivit obiceiului, baronii locali au influenţat într-o măsură mai mare numiri în funcţii de conducere în structurile MAI şi ale Ministerului Finanţelor, în special în judeţele unde există puncte de trecere a frontierei şi puncte vamale, care sunt surse de bani negri. Între judeţele de graniţă, colorate infracţional sunt Constanţa, Galaţi, Brăila, Iaşi, Botoşani, Vaslui, Suceava , Satu-Mare, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Giurgiu. Din interiorul ţării, în judeţe precum Dolj, Gorj, Braşov, Neamţ, Bacău au existat de-a lungul timpului complicităţi între şefii instituţiilor şi lideri ai lumii interlope.
autor: ONDINE GHERGUT
sursa: romanialibera.ro
Se continuă cu ardoare în mass media, de a se face confuzia între “corupţie” şi “hoţie”.Nu ştiu de ce nu se delimitează faptele de corupţie, de cele de hoţie.Cei care fac afaceri cu statul şi câştigă bani, ei de fapt fură statul împreună cu politicianul.Ei practic participă la o hoţie.Atunci când eu vreau să fur statul de nişte bani, trecând prin vamă o marfă fără taxe, din această hoţie îi dau o parte şi vameşului.Dar este tot hoţie, nu este corupţie.Deocamdată ni se prezintă cu surle şi trâmbiţe, o gaşcă de hoţi, pe post de corupţi.Vreau şi eu să văd totuşi un corupt de ăsta.Că hoţi văd şi pe stradă, de ce m-ar mira că există şi la un eşalon mai mare în societatea românească.Deci dragi tovarăşi, nu mai arătaţi hoţii pe post de corupţi.Concluzia este că nu vor guvernanţii să recunoscă calitatea românului de a fi hoţ.Şi atunci ai s-au trecut la categoria corupţi. Nu bă, e hoţie ce faceţi voi.Sunteţi nişte hoţi ordinari.