C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cum ne vom pierde ţara?

La începutul anilor ’20, Ion I.C. Brătianu, prim-ministrul de atunci al României, a ales o manieră insolită să adreseze un mesaj tinerilor. În povestea noastră au fost elevii Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, iar momentul ales: deschiderea noului an şcolar. Politicianul a intrat în fiecare clasă a liceului însoţit numai de directorul liceului (şi nu de o pletoră de politruci şi inspectoraşi obedienţi cum se întâmplă azi) şi le-a adresat tinerilor de atunci următorul mesaj: „Generaţia mea a avut un ideal: să înfăptuiască România Mare! Şi acum o avem! Generaţia voastră trebuie să înveţe şi să lupte să o păstreze. Acesta să fie idealul vostru!”.

Vi-l puteţi imagina pe Traian Băsescu intrând într-o clasă de liceu pentru a le vorbi tinerilor despre un ideal în viaţă? Duplicitarul Traian Băsescu şi camarila lui de obedienţi şantajabili au un alt ideal: acela de a distruge România, iar mesajul său către tineri a fost îndemnul de a-şi părăsi ţara!

Cum se poate distruge o ţară? Nu vă gândiţi la un conflict armat intern sau la vreo agresiune externă. România este suficient de bine articulată pentru a funcţiona un astfel de plan. Atunci s-a trecut la planul B în trei variaţiuni. Cuiva, asta este foarte clar, îi trebuia un personaj şantajabil, fără scrupule, agresiv şi insensibil cu propria-i familie, personaj căruia să i se confere multă putere. Iar cu această putere, respectivul lider politic să-şi construiască o camarilă de derbedei politici, care să-i semene. Dar aţi observat un amănunt? Cel din umbră a ales un lider „însmenat”, cu un handicap vizibil: astigmatism. Un personaj care îi urăşte pe cei normali şi, de aceea, mâna dreaptă a liderului este tot un marginal al lumii normale: un prim-ministru bolnav de nanism hipofizar! Un pitic care, la rândul său, îi urăşte pe cei normali. Şi apoi au pus în practică idealul politrucului Aurel Baranga şi anume, au acceptat în camarila lor români, cu condiţia să fie proşti şi cât mai mari lichele!

Apoi, un al doilea amănunt trecut sub tăcere, dar foarte important pentru Cel din umbră este următorul: mulţi dintre membrii Guvernului României sunt penticostali, baptişti sau din alte secte neoprotestante! Şi Emil Boc este neoprotestant! Ce spune oare prolificul într-ale mercantilismului, mult prea tânărul patriarh al României, Daniel? Cum îşi apără el turma dezorientată de foamete şi sărăcie, ca păstor şef? Sau poate că şi-a vândut turma pentru micile bucurii ale unei vieţi îndestulate? Deoarece este foarte posibil ca, într-o Românie regionalizată şi apoi dezmembrată, neoprotestanţii să poată „exploda” demografc mai eficient.

Revenind, avem o camarilă de estropiaţi care a primit o misiune: distrugerea sistematică a României!

Foarte puţini ştiu faptul că o ţară poate dispărea prin plictiseală, lehamite, dezamăgire, resemnare, lipsă de reacţie. Traian Băsescu a „lucrat” la asta în cele două mandate. Dezbinând toate categoriile sociale şi alimentând conflicte, nu interetnice, ci interprofesionale (pacienţi împotriva medicilor, elevi şi părinţi împotriva profesorilor, oameni obişnuiţi împotriva funcţionarilor etc.), camarila băsesciană a creat o atmosferă rarefiată unde abia se mai poate supravieţui. Iar atunci când oxigenul se risipeşte, nu mai poţi fi atent la modificările din peisaj.

În momentul de faţă, România se contractă, se află în pragul imploziei sociale. România se prăbuşeşte lent, în interior pregătindu-se explozia finală. Şi această explozie finală va avea ca rezultat dezmembrarea teritorială a ţării. Iar acum intrăm în etapa a doua a planului cu trei variaţiuni: contractarea administrativă. Foarte uşor de realizat într-o societate dezbinată, umilită, redusă la tăcere şi transformată într-o magmă lipsită de reacţii, insensibilă la nevoile celuilalt.

Aici trebuie să introducem un avertisment care vine din istorie: România a suferit contractări administrative numai sub regim de dictatură. În 1939 şi 1950. Regele Carol al II-lea şi camarila sa de obedienţi politici (de mare nivel cultural totuşi faţă de maimuţoii şi mardeiaşii politici de azi) au împărţit pentru prima oară România în regiuni. Bucureştiul făcea parte din regiunea „Bucegi”, care, alături de judeţele Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Teleorman, Vlaşca (azi Giurgiu) şi Ilfov, mai cuprindea şi, atenţie, judeţele Trei Scaune (azi Covasna) şi Braşov! Regele Carol al II-lea a eliminat administrativ orice formă de iredentism maghiar. În centrul Transilvaniei se afla regiunea „Mureş” formată din judeţele: Mureş, Ciuc şi Odorhei (azi Harghita), dar şi judeţele majoritar româneşti Alba, Sibiu şi Făgăraş (jumătatea de vest a judeţului Braşov de azi). Şi apoi, la 1939 nu au fost desfiinţate nici judeţele şi nici plăşile din interiorul judeţelor. În toamna anului 1940, după căderea regimului carlist au dispărut şi regiunile sale. Regimul comunist de la începutul anilor ’50, când ne aflam sub ocupaţie sovietică, a împărţit România, din nou, în regiuni. Cu acest prilej apare în interiorul ţării Regiunea Autonomă Maghiară, deoarece în partidul muncitoresc român de atunci se aflau mulţi etnici maghiari cu o foarte mare influenţă la Moscova. Aici va trebui luată în calcul influenta comuntitate khazară, de origine turanică, origine pe care o au atât maghiarii, cât şi secuii. Dar aceasta este o altă poveste, deşi nu foarte îndepărtată de aceea a articolului de faţă. În regiunea autonomă maghiară a anilor ’50, cetăţenii României intrau cu un act special eliberat de autorităţi. Era vremea când Braşovul se numea „Oraşul Stalin”. Nicolae Ceauşescu readuce România la tradiţia judeţelor în anul 1968, anulând şi Regiunea Autonomă Maghiară. A fost semnul că românii preluaseră puterea şi influenţa în Partidul Comunist.

Astăzi se încearcă regionalizarea României prin decizie unilaterală, ceea ce este un semnal clar de dictatură, însă Traian Băsescu şi camarila lui de derbedei politici nu reprezintă puterea, ci numai instrumentul ei! Îndată ce se va contura zona zisă a Ţinutului Secuiesc, vor urma desprinderea acestei zone din România şi transformarea acestui ţinut într-o citadelă ideologică folosită pentru ruperea şi altor părţi din România. Acest din urmă pas este a treia variaţiune a planului, şi care este foarte aproape.

Şi un ultim avertisment: România este ultima piatră de încercare pentru linia neconturată pe deplin a graniţei trasate de Samuel Huntington. Acestui proiect i-au căzut victimă două state federale: Iugoslavia şi Cehoslovacia. Până şi URSS a „renunţat” strategic la republicile sale, în aşteptarea unei eventuale retrasări de frontieră cultural-ideologică. Căci Planul Huntington a mai însemnat şi apariţia statelor baltice independente. Pentru România, un astfel de plan nu va reuşi decât prin trădarea unora din interiorul cetăţii, trădători care mai întâi vor dezbina şi înfometa locuitorii cetăţii pentru ca apoi, profitând de degringoladă sau lehamitea celor mulţi, să deschidă porţile asediatorilor. Acesta este Traian Băsescu: un trădător fără scrupule, însă destul de grăbit în trădarea sa. De aceea nu poate nici să păcălească la nesfârşit un popor întreg şi nici să finalizeze vreunul din planurile sale decât prin forţă. Iar acestei agresiuni mizerabile trebuie să i se răspundă prin revolta imediată şi fermă a poporului român umilit şi trădat, iar derbedeii politici, eliminaţi din peisaj fără remuşcări.

Adrian Majuru
sursa: cotidianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss