Nu s-a vorbit deloc sau aproape deloc despre o realitate stranie, legata de marele exod. Cum ajung ei in Europa? Cat platesc si cui platesc pentru transport? Si cat de inconstiente se dovedesc a fi statele Uniunii Europene?
Luand decizia dramatica de a-si parasi, poate pentru totdeauna, tara lor, a mosilor si stramosilor lor, pentru a coloniza Europa, o familie, fie ea si foarte sarmana, face, de la bun inceput, singurul lucru practic pe care si-l poate permite. Isi instraineaza, contra unor sume modice de bani, tot ce i-a mai ramas intreg din avere. Evident, in conditiile in care milioane de oameni isi lichideaza, aproape simultan, bunurile, contravaloarea acestora scade dramatic. De cele mai multe ori nenorocitii pe care ii vedem, astazi, marsaluind pe drumurile Spatiului Schengen din Europa, si-au vandut averea pentru a-si putea plati transportul catre tara sau tarile fagaduintei.
Dupa ce au fost jumuliti de speculantii din propria tara, ei au fost, inca o data, jefuiti de catre retelele transfrontaliere presarate de-a lungul rutelor marelui exod. Expertii au facut fel de fel de calcule din care reiese ca sumele platite de fiecare refugiat in parte variaza intre 500 si 2000 de euro. In contrapartida, refugiatii au putut plati costul transportului pe mare si apoi pe cel al calauzelor, care i-au preluat si i-au trecut din mana in mana ca intr-o veritabila stafeta.
Dar ce sunt cei mai multi dintre acesti transportatori si cele mai multe dintre aceste calauze? Sunt, pur si simplu, retele de crima organizata, de tip transfrontalier. Se incadreaza perfect acestei definitii. Evident, banii obtinuti de la sutele de mii si, in viitor, de la milioanele de nenorociti nu sunt fiscalizati de niciun stat si nu fac altceva decat sa alimenteze si sa imbogateasca retelele criminale. Retele pe care, culmea, autoritatile din toate statele Uniunii Europene pretind ca se lupta sa le anihileze. Este in afara oricarei indoieli ca cel putin o parte din aceste retele sunt, in realitate, componente ale unor organizatii teroriste sau finanteaza asemenea organizatii. Organizatii teroriste pe care autoritatile tuturor statelor europene pretind ca vor sa le lichideze.
Ne gasim, asadar, in prezenta unui cerc vicios. Pe de o parte, luptam impotriva retelelor transfrontaliere de crima organizata si a retelelor teroriste, iar, pe de alta parte, acceptam linistiti ca acestea sa se imbogateasca pe seama inexplicabilei generozitati a Germaniei, a Frantei, a Olandei si a altor cateorva state puternic dezvoltate ale Uniunii Europene. Si mai departe pe seama sacrificiului statelor sarace tratate de greii UE drept state periferice, nedemne nici de Spatiu Schengen si nici de un loc la adevarata masa festiva a bunastarii continentului.
Nu pot sa nu imi pun, avand in vedere realitatile mai sus prezentate, o intrebare de logica formala. Oare de ce accepta si isi asuma Uniunea Europeana aceasta dubla realitate: jumulirea si chiar jefuirea refugiatilor, deposedati, mai intai, de bunuri si apoi de toti banii agonisiti si imbogatirea simultana a retelelor transfrontaliere de crima organizata? De ce oare Uniunea Europeana, in generozitatea ei absolut debordanta, nu si-a pus o problema simpla? Ca statele UE sa asigure, gratuit sau contracost, transportul refugiatilor spre paradisul european. In felul acesta, fie refugiatii ar putea sa-si inceapa o viata noua, avand un minim de rezerve financiare, fie castigul ar putea fi marcat de Uniunea Europeana, fiind definitiv taiate de la “portie” retele de crima organizata. Ei bine, la aceasta intrebare, eu unul, nu am gasit, pana in prezent, niciun raspuns. La fel cum nu prea inteleg cum se face ca aceasta tema nu este deloc dezbatuta.
As fi incheiat aici aceste consideratii daca in urma cu cateva minute nu as fi citit un text socant pe blogul lui Sorin Ovidiu Vintu, care, poate nu stiti, dar atinge cote ametitoare de audienta. Sorin Ovidiu Vintu ridica in slavi cumsecadenia si omenia romanilor, sugerand ca autoritatile ar trebui sa ia decizia de a primi, in masa, valuri de populatii, componente ale marelui exod. Din acest punct de vedere, nimic nou sub soare. Unii sunt preocupati de siguranta nationala, altii sunt coplesiti de sentimente firesti de natura umanitara. El face parte, de buna seama, din cea de-a doua categorie. Numai ca isi permite sa lanseze un rationament care nu cred ca este acceptabil. Si anume ca, pe o parte, nu exista niciun pericol real de a importa, astfel, terorismul la noi in tara, din simplul considerent ca redutabilul SRI, atat de bine specializat in a spiona proprii cetateni, va gasi, cum spune Vintu, cateva microfoane in plus pentru a-i spiona si a-i prinde pe teroristi. Sa zicem ca asa stau lucrurile. Desi eu unul ma indoiesc. Dar Vintu mai adauga inca un rationament, de asta data, uluitor. Si anume ca, daca refugiatii vor savarsi in Romania acte de terorism, rabdatorul, bravul si viteazul popor roman va fi capabil sa se ridice, sa-i loveasca si sa-i starpeasca pe vinovati. Ciudata perspectiva asupra unui neam, la numai douazeci si cinci de ani de saptamanile in care Romania a trait, efectiv, sub teroare, fiind ucisi aproape o mie de compatrioti si fara ca teroristii sa fi fost vreodata prinsi. Si, cu atat mai putin, nimiciti.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Adauga comentariu