Cum românul nu prea e om de atitudine, cam face pe el în pantaloni, mai bine priveşte strada după perdele. Oricare ar fi rezultatul votului, eh bine, nu s-a pus rău cu stăpînirea. Se va ocupa cu refacerea dosarului de luni incolo. La o adică va deveni un susţinător necondiţionat al lui Băsescu, şi îi va urî din inimă pe uselişti, mai ales pe cei doi lideri – nişte plagiatori, repetenţi, puşcăriabili, mincinoşi ! Va acuza tentativa la lovitură de stat, ah, din fericire parată de înţeleptul lor preşedinte. România a fost pe marginea prăpastiei, dar s-a salvat în ultimă clipă graţie Marelui Cîrmaci. Totul spus la cîrciumă ca sa fie bine auzit de cartier, în jurul cîtorva beri reci. Au vrut bre, să îl dea jos pe dom Băsescu tocmai acum cînd e criză în Europa. Săracul, şi cîte a făcut pentru noi.
Camelonismul este una din trăsăturile noastre naţionale bine desenate, trăsătură rezultată dintr-o lungă istorie, cu ocupaţii străine, regimuri extremiste, mari demagogi serviţi în vremuri de pace. Cind mereu a stat cu capul plecat şi mîna întinsă. Şi acum aşteaptă să îi hotărască alţii soarta, sa voteze pentru el. Se va plia apoi pe situaţia, indiferent cum se iese de aici. Îşi va plînge apoi soarta cum îi este obiceiul. Va miorlăi pe la colţuri, va petiţiona prin antecamere cerînd un favor pentru suferinţa lui, va lacrima cu ochiul batista înduioşat de ţărişoara lui.
sursa: stelian-tanase.ro