Consider că, în forma în care funcționează în prezent, binomul SRI – DNA constituie mai mult decât o amenințare la drumul sănătos al țării către interesele ei fundamentale, de demnitate și emancipare prin autodeterminare. El reprezintă, totodată, motorul unui rău major deja produs, prin aceea că acționează după comenzi străine, distrugând structuri de rezistență ale societății căreia îi aparține, fără a pune nimic național în loc.
Suntem tot mai bombardați cu soluții alogene, „originale”, de combătut corupția; ni se aplică transplanturi experimentale brutale pentru care corpul națiunii nu este pregătit. Mediul de afaceri autohton a fost pulverizat. Inițiativele administrative de investiții și dezvoltare au fost blocate prin frică, partidele politice (singurele structuri prin intermediul cărora poate vorbi și acționa democrația) au fost decapitate și decredibilizate. Și, ce este mai grav, suntem mințiți pe bani mulți (ai noștri) și printr-un adevărat dezmăț de ipocrizie demagogică, că totul se face spre binele tării, întru vindecarea ei.
Mulți s-au resemnat cu acest rău, depunând armele și intrând în tipica hibernare românească, aceea care, cu puțin noroc, dacă primăvara va mai veni candva pe aceste meleaguri, îi va mai scoate odată, cu puls, la lumină. Supraviețuitori fără glorie. Scheletici dar mișcători. Priviți de prosperii de alte limbi ai planetei ca un fel de oameni ai cavernelor, sleiți, lihniți, dar suficient de blânzi pentru a putea fi folosiți la slugăreală pe nimica toată.
Pentru ceilalți, care încă nu s-au împăcat cu această colonizare deghizată, rămâne de actualitate varianta rezistenței. A luptei pentru un statut național onorabil, pentru libertatea de a practica democrația autentică și nu surogate înșelătoare ale acesteia.
Mi-am pus întrebarea cum ar pregăti și ar duce o astfel de luptă disproporționată (cu instituțiile de forță ale unui sistem statal organizat de un dictator nepatriot) cel mai mare strateg militar și politic al tuturor timpurilor, Napoleon Bonaparte. Acela care a transformat în victorii nenumărate cauze pierdute, care a zdrobit inamici de zece ori mai numeroși, a cărui profesiune de credință a fost „Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat”.
Partidul din România cu cea mai mare bază populară, cu cele mai vechi și mai solide structuri teritoriale, este PSD. De aceea el ar putea fi cel mai redutabil adversar al binomului. Motiv pentru care binomul întâi l-a decimat, apoi l-a decapitat. Sunt pline tribunalele și închisorile românești de primari, șefi de consilii județene, miniștri și secretari de stat, consilieri locali etc. ai acestui partid, mai ceva decât erau temnițele comuniste înțesate cu țărăniști și liberali. Sigur, mulți dintre acești PSD-iști au furat. Își merită locul acolo unde sunt. Problema este însă că nu același lucru (și nu în aceleași proporții), l-a făcut justițiarismul binomului și cu clica PDL-istă. De ce? Pentru că el, binomul, urmărește în primul rând scopuri politice și nu dreptatea. Iar clica pedelistă, deocamdată, îl ajută.
Chiar și cu efectivele decimate și terorizate de procurorii DNA și de sentințele ÎCCJ, pesediștii, numeric, sunt de departe, încă, cei mai mulți dintre cei cu carnete de partid. Iar simpatizanții lor sunt cei care le asigura constant, campanie de campanie, 40% la alegeri. Adică ceva de ordinul a 4 milioane de votanți. Marea lor problemă, în acest moment, este lipsa unor lideri adevărați care să-i mobilizeze și să le valorifice superioritatea numerică și de infrastructură. Zicea Napoleon: „Mulţi oameni, ca şi cifrele, capătă valoare numai prin poziţia lor”. Altfel spus, degeaba sunteți mulți dacă nu faceți nimic. Dar ce-ar trebui să facă? Ne răspunde tot marele împărat: „Zece oameni care-şi exprimă părerea în public sunt mai puternici decât alte sute de mii care tac”. Explicația e cu dublu tâlc. Lămurește atât ce-ar trebui să facă pesediștii, să-și exprime, cât mai mulți, părerea in public, cât și ce-au făcut adversarii lor de au reușit, cu toată inferioritatea numerică, să-i îngenuncheze și să-i timoreze în așa măsură: și-au mobilizat, pentru propagandă, toate resursele de care dispuneau.
Așadar, Napoleon, dacă ar fi azi în fruntea trupelor pesediste, le-ar cere acestora, în primul rând, să iasă din pasivitate, să devină active. Să-și stabilească obiective și să se pregătească de luptă.
La ce obiective s-ar gândi Napoleon? Să-l ascultăm: „Îmi câştig bătăliile cu visele soldaţilor mei”. Unul dintre visele cele mai obsedante ale pesediștilor, dar nu numai al lor (și eu visez la acest lucru,ca și alte câteva milioane de neînregimentați), este să-l vadă pe Traian Băsescu judecat și pedepsit pentru fărădelegile sale, mult mai numeroase și mai grave decât cele pentru care majoritatea politicienilor din fostul USL, deja arestați astăzi, plătesc. Un slogan mobilizator pentru catalizarea unei reacții puternice și coerente în rândurile poporului pesedist ar putea fi „Asta nu mai e dreptate, cu Băsescu-n libertate”.
Cu acest țel principal (dar și cu alte două-trei la fel de corect-politic alese și mobilizatoare), lupta ar putea fi declanșată și mâine. În media, în parlament dar mai ales în stradă, în toate orașele cu majorități pesediste covârșitoare, unde se poate conta lesne pe mai multe mii de protestatari. Pașnici dar hotărâți. Bine organizați, cu toate autorizațiile necesare obținute, vigilenți la infiltrări și provocări și gata să persevereze în acțiunea lor până primesc satisfacție. Tactica de urmat în cadrul acestor proteste ne-o sugerează tot Napoleon: „La război, ca să treci un obstacol, trebuie să te sprijini pe el”. Să ne amintim care este obstacolul: binomul SRI – DNA devenit instrument de poliție politică, un stat în stat nesupus niciunui control real și, cel mai grav, aservit unor interese străine. Nu i se va reproșa binomului misiunea sa nobilă, aceea de a lupta împotriva corupției, ci atitudinea părtinitoare, tendențiozitatea politică, protejarea, la cererea unor parteneri din afara țării, a coruptului Traian Băsescu și a majorității locotenenților săi în ale furtișagurilor groase din bugetul național: Udrea, Blejnar, Blaga, Boc etc. Ca la judo. Care este obiectivul major declarat al binomului? Lupta anticorupție. Protestele trebuie să se sprijine exact pe forța acestui obiectiv și pe abaterile binomului de la el: protecție la ordin, lipsă de imparțialitate, plasarea unora mai presus de lege ș.a.m.d.
Desigur, pentru cel sau cei care și-ar asuma inițierea unor astfel de proteste, riscurile nu sunt deloc neglijabile. Napoleon avertizează: „Sunt atât de multe legi, încât nimeni nu este scutit de a fi spânzurat”. Tocmai de aceea este atât de greu de găsit un lider temerar pe măsura țelurilor înalte, cu dușmani puternici. Un lider patriot, care să se conducă in lupta după crezul marelui împărat: „Cine îşi salvează ţara nu încalcă nici o lege”.
Pesediștii sunt mulți și, de aceea, puternici. Chiar dacă răuvoitorii spun că ar fi mulți dar proști. Replica pentru acesti poleiți cu tinichea vine tot de Napoleon: „În politică, prostia nu e un handicap”.
Inconvenientul, în tot acest exercițiu de napoleonism, este că PSD și pesediștii nu au un lider ca Napoleon. Nici măcar unul ca Traian Băsescu. Care să-i zgâlțâie, să-i trezească, să-i biciuie spre victorie. Marele împărat spunea: „Ia-ţi timp pentru a reflecta, dar atunci când vine vremea pentru actiune, încetează să gândeşti şi pune-te în mişcare”.
În clasa noastră politică de azi toți politicienii par a reflecta. Niciunul nu consideră că ar fi venit vremea pentru acțiune.
Sursa: Contele de Saint Germain
Un articol foarte bun, care scoate in relief cel mai mare pericol real pt Romania de astazi, anume binomul SRI – DNA(Departamentul Nord American), impins de la spate de tripleta demonica SUA-UE-Israel. Acest binom reprezinta biciul americanilor in Colonia lor, fiind hotarat ca un laser in scopurile lui straine neamului romanesc, dur si inflexibil cu oricine s-ar opune noii ordini masonice ce se preconizeaza in Romania. Ca un fapt divers, la conducerea principalelor servicii de informatii romanesti, SRI si SIE se afla 2 alogeni, Eduard Hellvig si Mihai Razvan Ungureanu,reprezentanti de seama ai lui Soros. Ce poti sa mai spui, cand proprii nostri conducatori, prin numirile facute, ne-au bagat de bunavoie cele mai importante servicii secrete, direct in gura Iadului(hell…vig). Daca in vremea voievozilor, cei care tradau erau acuzati de “hiclenie” si apoi scurtati de cap, astazi ei sunt numiti in cele mai inalte functii ale statului si platiti regeste. Ce am fost si ce-am ajuns!