Acuma, ca au trecut si alegerile, ca vom primi si a treia si a patra transe din imprumutul de la Fondul Monetar International, guvernul Boc a gasit de cuviinta sa treaca la treaba.
Pentru inceput, asa ca sa ia fata celor de la Fond, se anunta disponibilizari in sectorul bugetar, in ideea ca odata curatat aparatul administrativ cheltuielile bugetare se vor reduce cu peste un miliard de lei.
Numai ca, asa cum politaiului Pristanda nu-i ieseau steagurile la numaratoare cu nici un pret, asa si guvernului Boc nu-i iese numaratoarea cu disponibilizatii din administratie.
Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu a aruncat publicitatii cifra de 100.000 de persoane, cu toate ca, intre noi fie vorba, problema disponibilizarilor nu tine de Ministerul de Finante.
Mai aplecat spre realitate, “Buldogul”, adica ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, vorbeste de 17.000 de functionari, lasandu-ne pe noi sa intram in postura lui Pristanda si sa-i gasim pe ceilalti bugetari sacrificati pe altarul reformei.
Or mai fi vreo 15.000 de la invatamant, cateva mii de pe langa administratiile locale, dar oricum am intoarce-o tot nu trecem de 50.000. Pana la 100.000 este, asadar, cale lunga.
Ca o prima constatare, am putea spune ca, in fond, nu numarul este important cat vointa de a face, in sfarsit, ceea ce trebuia facut inca de anul trecut.
Daca ne uitam insa la cifre si la bugetul proaspat votat de Parlament, se schimba optica, dat fiind faptul ca reducerea cheltuielilor, astfel incat sa ne situam in plafonul stabilit cu FMI, este strans legata de numarul de disponibilizati.
Cu siguranta, intelege si guvernul acest lucru, dar nu prea stie cum s-o faca, din nefericire.
Despre “primenirea” aparatului bugetar ne tot batem gura de vreun an de zile. La inceput am spus ca este necesara, dar tot atat de necesar este si reformarea sistemului, astfel incat sa nu apara probleme in functionarea lui, care oricum ne da tuturor atatea batai de cap.
Asadar, daca tot a realizat o premiera unica in Romania, respectiv aceea de a a fi continuatorul guvernarii, Cabinetul Boc avea si timp suficient la dispozitie pentru a gandi o formula eficienta de curatare a aparatului bugetar.
Din pacate, dupa cum se vede in ziua de azi, nu a reusit sa atinga aceasta performanta, astfel ca reforma inseamna aproape exclusiv disponibilizare.
Cititorii nostri ne reproseaza adesea ca ne-am obisnuit sa criticam aproape tot timpul si ca nu venim si cu solutii la problemele dezbatute.
Nu impartasesc in totalitate aceste opinii, mai ales ca in cazul disponibilizarilor din aparatul bugetar am explicat de atatea ori de ce acestea se impun. Voi face o scurta revenire pe marginea subiectului, bazata exclusiv pe realitati economice si nu pe simpatii sau antipatii politice.
In 2009, s-au cheltuit pentru salarii, sporuri, bonusuri si alte venituri asimilabile salariului din sectorul bugetar 45,7 miliarde lei, adica 9,2% din Produsul Intern Brut al Romaniei.
Plata bunurilor si serviciilor aferente acestor angajati a mai consumat alte 5,7 procente din PIB, in timp ce pentru pensii s-a cheltuit 7,9% din PIB, iar pentru protectie sociala inca 4,8 %.
Toate aceste cheltuieli s-au facut in conditiile in care veniturile statului din taxe si impozite au fost de 30,7% din PIB, ceea ce ne demonstreaza ca suntem, scuzati-mi expresia, cam tanda pe manda.
Am avut cheltuieli, numai pentru capitolele amintite, cam cat au fost si veniturile. De unde sa mai dai bani la investitii, de unde sa mai dai bani la sanatate, armata, ca sa nu zic si pentru sprijinirea mediului privat ? Concluzia, asa nu se mai poate continua.
Cifrele nu tin de foame, veti spune, si daca suntem cu totii de acord ca aceste cheltuieli trebuiesc reduse, atunci musai sa fim de acord si cu faptul ca fiecare ordonator de credite din Romania trebuie sa stie de unde sa taie. Cu atat mai mult guvernul, care pretinde ca plateste specialisti inclusiv pentru acest lucru.
Aparatul administrativ din Romania a fost creat dupa chipul si asemanarea celor ce ne-au condus. Cresterea numarului de salariati in sectorul bugetar cu circa 650.000, in doar doi ani de zile, a avut, pe langa cauze subiective si cauze obiective.
S-au infiintat agentii, institutii, departamente si alte asemenea enormitati, care, evident, aveau nevoie de personal, pentru ca in Romania orice miscare costa bani.
Suntem tara cu cele mai multe taxe si impozite din Europa, suntem tara in care pentru cel mai mic lucru ai nevoie de zeci de avize, aprobari, chitante etc, si toate acestea trebuie sa le dea cineva.
Din acest punct de vedere ii inteleg pe primarii ce declara deja ca pierderea unui anumit numar de angajati ar putea da peste cap activitatea institutiei. Nu ca ea ar fi functionat bine pana acuma, dar cand pui carul inaintea boilor nu ai cum sa reusesti.
Asadar, in paralel, sau inaintea disponibilizarilor din sectorul bugetar trebuia schimbat si sistemul, pentru ca, in momentul de fata el risca sa se blocheze. Pentru cei dintre dumneavoastra care sunteti intreprinzatori stiti ce inseamna timpul irosit pe la ghiseele administratiilor statului, luna de luna.
Un functionar pune stampila, unul semneaza, altul incaseaza si altul preia actele.
Tot acest lant trebuia simplificat, inainte de a da afara oameni. Desigur, am luat un exemplu la indemana, dar peste tot intampinam aceleasi probleme, atunci cand intram in contact cu reprezentantii statului.
In final, trebuie recunoscut faptul ca nici un stat din lume nu-si poate permite o protectie sociala peste ceea ce ii da voie bugetul.
Disponibilizarile nu mai pot astepta insa reforma administrativa, caci ne imprumutam de o buna bucata de vreme pentru plata pensiilor si salariilor, apropiindu-ne de limita de suportabilitate.
Nu vreau sa fiu cinic, nu am nimic cu bugetarii, dar daca tot ne sacrificam atunci s-o facem cu totii. Sunt constient, nu este usor pentru nimeni sa ramana fara un loc de munca, dar acelasi lucru este valabil si pentru angajatul de la stat, cat si pentru cel din mediul privat.
Bocitoarele la adresa celor ce vor fi disponibilizati au aparut ca ciupercile dupa ploaie, inca de cand s-au anuntat cifrele mai mult sau mai putin oficiale. Evident, bocetul vine mai ales din segmentul politic.
Ma intreb insa, atunci cand sute de mii de oameni au fost dati afara din sectorul privat, le-a plans cineva de mila? Unde au fost cei ce acum se dau de ceasul mortii sa-si arate solidaritatea cu disponibilizatii din sectorul bugetar?
Va amintesc ca la finele lunii decembrie, 2008, numarul somerilor proveniti din sectorul privat era de 285.144 de persoane, pentru ca un an mai tarziu (decembrie 2009), acesta sa ajunga la 578.280 de persoane.
Daca numarul somerilor din sectorul privat a crescut intr-un singur an cu circa 300.000 de persoane, in schimb, din sectorul de stat si-au pierdut locurile de munca circa 13.000 de persoane. Cred ca asta spune multe si justifica, intr-o anumita masura, deciziile guvernantilor, mai sus amintite.
Din pacate, cu jumatate de masura se poate obtine, in cel mai bun caz, jumatate de efect, in lipsa actiunilor de reforma administrativa. Timpul nu e pierdut insa, chiar si in intervalul care a mai ramas se mai poate face cate ceva.
Asadar, domnule prim ministru, puneti-va ministri sa gandeasca. Sa vedem daca sunt in stare sa gaseasca si o alternativa la disponibilizari.
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro