Bine că măcar nu i-au chemat la Budapesta să le frece ridichea! Și nu au făcut-o doar pentru că acolo nu mai au un sediu pe măsura „înaltei porți”! Mai ales după ce Ungaria lui Viktor Orban a avut curajul să le dea cu ușa de țară peste degetele de „bancheri”, Fondului fiindu-i acum de-a dreptul incomodă debaraua rămasă între Buda și Pesta pe post de „birou de reprezentare”.
Noi suntem însă atât de îndatorați că FMI nu are nici o problemă în a ne trata, nu pe post de datornic, ci drept o specie de client rău platnic dat pe mâna societății de recuperare. Nu a banilor în sine, ci a unor active „pe viitor”. Iar faptul că FMI a închis pagina de internet din România a fost doar primul pas. Un gest motivat chipurile de acțiunile hackerilor. Și era evident că va urma, mai ales că nimeni nu a cerut explicații, iar de la ștergerea web-ului de țară până la împingrea pe o scară și mai abruptă a desconsiderării României de către Fond nu a mai fost decât un pas. Treapta-etapă a chemării la raport în afara țării!
Adică, tratarea României pe post de vasal. Un tratament aplicat, nu din vreo ranchiună a Fondului, ci tot „experimental”, chemarea la ordin a guvernanților și guvernatorului Băncii Naționale la Bruxelles fiind doar o nouă etapă în impunerea procesului de cedare a părților de suveranitate națională.
O tratare a României de către instituțiile financiare internaționale (Fond, BM și CE) din postura unei țări care a tocmai a pierdut un război, impunându-i-se statutul de pradă supusă vrerii puterilor (internaționale) care îi redactează condițiile de „armistițiu”. Armistițiu într-o luptă financiară pierdută din cauza guvernanților trădători…
Iar guvernanții ar fi trebuit să fie primii care să se opună derulării unor asemenea negocieri în afara țării. Dar, nu! Ei au privit fascinați, fericiți poate pentru ocazia de a mai trece în palmares o deplasare și un „selfie” de grup. Și nu au înțeles nici măcar ironia situației de a li se fi oferit „șansa” de a merge oficial pe la înaltele porți (așa cum au tot făcut politicienii, de la guvernanți la opoziție). Guvernanții care sunt chemați acum la „înalta poartă”, nici măcar cu „jalba în proțap”, ci, mai de grabă, cu funia de usturoi de gât…
Și dacă mesajul dat de instituțiile financiare prin chemarea reprezentanților României la Bruxelles nu a fost suficient de clar, ni s-a mai dat și o listă de urmat. Nu de discutat și negociat, ci de bifat.
Și este cât se poate de jignitoare chemarea noastră la ordin pentru a discuta chestiuni care trebuie să se dezbată aici. De la valoarea redevențelor, reforma în sectorul energetic, rectificarea bugetară, bugetul pentru 2015 ori încasările ANAF la chestiuni strict specifice unor ministere. Pentru că nu doar Finanțele și Bugetele sunt „mobilizate” spre Bruxelles, ci și Transporturile, „capitol” la care este vizată procedura de restructurare a CFR și discutarea unei… ordonanțe de urgență (iar FMI nu se anunță deloc îngăduitor cu absolvenții „ha(r)barniști” și nici nu pare a se limita la ironii discrete; de fapt, este de așteptat să nu facă deloc ironii, ci să trântească pe masă temele de executat!)
În fapt, o adevărată ședință de guvern! La care premierul nu va mai putea să-și maimuțărească discursurile către presă… Pentru că guvernanții noștri sunt chemați la Bruxelles, departe de infiltrările mass-media, pentru a li se înmâna calendarul guvernării în 2015. Căci, FMI și celelalte instituții au lăsat puterea de la Bucuresti să-și facă de cap electoral în acest an, iar acum trebuie să semneze pentru jugul care va fi pus țării pentru se achita nota destrăbălării „vlădicilor”… Iar FMI nici nu mai a căutat vreun motiv pentru „extemporalul” României la Bruxelles! Nu a mai vehiculat tema „hackerilor”, ci i-a lăsat pe guvernanții noștri să-și găsească singuri justificări pentru felul intempestiv în care au fost chemați la ordin. Și au găsit: chipurile pentru a nu se interpreta electoral aceste „negocieri”, din care puterea și-ar fi putut trage un având nedrept (vezi Doamne!, i-a apucat echitatea în reprezentarea electorală! Haida de!). Doar că țara, cel puțin oficial, nici nu se află în campanie electorală, dar au uitat asta!
Or, tocmai faptul că guvernanții unei țări europene merg la Bruxelles, pentru a da cu subsemnatul („tehnic” și… ne-negociabil!) reprezintă un „atuu” electoral, dar pentru Opoziție. Care, oricât ar fi fost ea de portocalie la vremea ei, totuși nu a ajuns să dea umilă explicații în afara țării!
P.S.:
Desigur, pontiștii înșirați pe funia de usturoi a guvernării se vor întoarce în țară tare mândri de treaba lor (își vor ține cozile bine ascunse între picioare!) și vor arăta abia după alegeri planul de noi taxe și impozite, evident, ca preț al grelei moșteniri nedebăsificate! Dar nici Traian Băsescu nu spune nimic despre această deplasare la Bruxelles a Guvernului care poate fi considerată etapă în procesul cedărilor de guvernare. Căci, oare cine a fost inițiatorul delegării de competențe către Bruxelles, aproape de limita cedărilor de suveranitate?!
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea
Trist, dar asta e adevarul..