C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cu 200 de milioane de euro nu cumperi tacerea serviciilor secrete. Ce NU a spus MRU despre Rosia Poieni

ROSIA POENIPremierul Mihai Răzvan Ungureanu (MRU) a explicat ţâfnos, într-un interviu acordat lui Emil Hurezeanu, că el e un soi de garant al interesului naţional, că aceia care-l bănuiesc că ar servi interese străine sunt iresponsabili, că privatizarea Cuprumin (societatea care deţine exploatarea carierei de cupru de la Roşia Poieni) e bună şi gata. În rândurile de mai jos, vă prezentăm ce n-a spus MRU.

– În fiecare instituţie de stat care se ocupa cu privatizarea, exista, pe structura fostului Birou de Documnte Secrete (BDS), un aşa-numit “Serviciu verificare bonitate clienţi”. Alcătuită, de regulă, din foşti ofiţeri de informaţii, respectiva structură ţinea legătura, instituţional, cu ofiţerii activi ai serviciilor secrete româneşti, fiind abilitată să primească şi să informeze mai departe decidenţii în legătură cu acţionariatele, interesele, palmaresul, conexiunile şi bonitatea firmelor care cumpără caiete de sarcini în vederea privatizării. Dacă Ministerul Economiei şi Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), care au gestionat vânzarea acţiunilor Cuprumin, nu mai au o astfel de structură, atunci e caz de atentat la siguranţa naţională.

– Toate ministerele (şi, implicit, structurile subordonate care gestionează privatizări) ar trebui să primească, zilnic, informări de la serviciile secrete privind grupurile de interese care ar avea de profitat de pe urma încheierii unui astfel de contract şi despre modul lor de acţiune. Dat fiind că prezumtivul cumpărător era canadian, dincolo de informările SRI, care se ocupă de acţiunile reprezentanţilor investitorului pe teritoriul României, era şi-n responsabilitatea SIE să informeze autorităţile decidente privind indentitatea proprietarilor reali, modul în care se finanţează vehiculul economic prin care aceştia vor să facă achiziţia, legăturile pe care le au aici etc. Dacă serviciile n-au făcut-o, iar şeful OPSPI are dreptate când afirmă că habar n-are cine e-n spatele firmei, atunci e caz de trădare a intereselor naţionale.

___________________________________________________________________
Cine e, totuşi, în spate?

Realizator: Doi investitori de la Cupru Min.

Mihai Răzvan Ungureanu: Unu îl ştiţi. E cel care a cumpărat
întreprinderea. Acum, dacă vă referiţi la cine se află în spate, ce
alimentează, cine, vă pot răspunde, la un moment dat…
Realizator: Dar jocul ăsta de burse…
Mihai Răzvan Ungureanu: Dacă se poate se va putea prezenta singur, până la urmă.
Realizator: Jocul de bursă a funcţionat şi în cazul Roşiei Montane,
unde, din fericire, din nefericire, depinde de perspectivă, nu s-a
întâmplat încă nimic şi, totuşi, firma a câştigat pe jocul de bursă”. (fragment din interviul acordat RealitateaTV de MRU)
___________________________________________________________________

– O privatizare cum este cea a Cuprumin, de talia şi importanţa ei, fără un plan ferm de investiţii pe cinci ani, nu există în practica internaţională. Licitaţia cu strigare se preta la spaţiile comerciale aparţinând, pe vremea când FPS avea patrimoniul statului în asministrare, fostelor ILF-uri şi, total nefericit, hotelurilor vândute iresponsabil de Ministerul Turismului. Realizarea etapelor planului de investiţii pentru modernizare (pe care le convin, cuantum şi etapizare, prin negociere, cumpărătorul şi vânzătorul) este condiţie rezolutorie în contractele de privatizare. Mai mult, investiţiile pentru modernizare nu au nici o legătură cu acelea pentru ecologizare, care au fost asumate de România, cu titlu de obligaţie de mediu, în negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

– Privatizarea societăţilor deţinătoare de licenţe de exploatare în domeniul resurselor naturale şi concesionarea de zăcăminte are caracter strategic şi se face, de regulă, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Preşedintele României a cerut asta public în momentul în care Guvernul Tăriceanu adusese în dezbatere publică posibilitatea listării Romgaz. Regula e valabilă şi pentru Transelectrica, Hidroelectrica, Transgaz ş.a.m.d.

– În zona înstrăinării resurselor, indiferent de mărimea pachetului de acţiuni, vânzătorul (în cazul nostru, statul român) păstrează, prin contract, vreme de cinci ani, aşa-zisul “vot de aur”. Adică dreptul de veto pe deciziile manageriale şi patrimoniale strategice, definite ca atare în contractul de vânzare-cumnpărare.

Guvernului României că este obligat să răspundă transparent contribuabililor cum gestionează banii publici şi resursele naturale de pe teritoriul pe care-l administrează, nu-l stăpâneşte. Pe cale de consecinţă, aşteptăm lămuriri punctuale la fiecare dintre “liniuţele” de mai sus.

Autor: VICTOR CIUTACU
sursa: jurnalul.ro

Related Posts

One Response “Cu 200 de milioane de euro nu cumperi tacerea serviciilor secrete. Ce NU a spus MRU despre Rosia Poieni”

  1. stef says:

    Ungureanu asta se crede patronul Romaniei? o recomandare pt MRU – la scoala .

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss