Romania a devenit oficial o entitate complet dependenta de bunavointa FMI. Premierul Boc, care candva se mandrea de faptul ca el da pensiile si salariile din tara, a ajuns sa fie un umil executant al ordinelor emise la sediul din Washington al Fondului. Acum, FMI-ul este declarat oficial “babaul principal” al politicii economice si sociale. Este clar ca, de azi inainte, toate erorile si toate problemele din economie vor fi trecute in contul FMI. Strategia este cunoscuta si clasica, insa speram ca electoratul va fi capabil sa inteleaga faptul ca vina pentru toate problemele economice si sociale revine in ultima instanta clasei politice.
Radu Berceanu spune ca ar face investitii in drumuri si sosele, dar nu-i da voie FMI. Daca nu exista contractul oneros cu Bechtel, care a stors din bugetul statului sute de milioane de Euro, nici nu ar fi nevoie de acordul FMI pentru investitii pentru ca guvernul ar avea banii proprii. FMI nu are nicio vina pentru decizia de a trimite toti bugetarii in concedii neplatite. Economistilor de la Washington nu le pasa daca deficitul bugetar este redus prin concedieri, concedii, reduceri de salarii sau sistari de plati catre firmele care capuseaza statul. Modul in care sunt realizate directivele expertilor Fondului este stabilit la Bucuresti si monstruoasa coalitie de guvernare porta raspunderea pentru consecintele masurilor pe care le adopta.
Conform datelor Eurostat, Romania in semestrul I a avut o scadere economica de 7,2%. Mai rau decat noi stau numai tarile baltice, care au avut scaderi de peste 10%. In rest, suntem codasii Europei. Din punct de vedere formal, Franta si Germania au iesit din recesiune cu cresteri de 0,3% in trimestrul II fata de trimestrul I. Criza economica din UE inca nu s-a terminat, dar este clar ca economiile mai dezvoltate rezista mult mai bine la presiune si nu au probleme structurale critice.
In ciuda dorintei guvernului Boc de a da vina pe “greaua mostenire a guvernarii Tariceanu”, monstruoasa coalitie este vinovata pentru o serie intreaga de masuri absolut aberante, care au exacerbat efectele crizei. Daca luam in consideratie numai cresterea de 16% a cheltuielilor salariale pentru bugetari care a fost operata in primele luni de guvernare ale premierului Boc, trebuie sa constatam prezenta unui grad excesiv de incompetenta care ar fi trebuit sa duca la demisia guvernului. Din pacate, monstruoasa coalitie doreste sa pastreze in orice circumstante accesul la banii bugetari si nu va pleca pana cand situatia nu va deveni critica.
Problema principala a guvernului Boc este faptul ca Palatul Victoria a fost populat cu niste personaje care nici nu sunt in stare sa priceapa gravitatea situatiei in care ne aflam. Obisnuiti cu solutii simple, directe si incorecte, ministrii guvernului Boc nu au fost capabili sa creeze o strategie coerenta anti-criza nici dupa 8 luni de guvernare.
O strategie anti-criza nu este o lista de masuri pompieristice. O strategie anti-criza reprezinta, in primul rand, o viziune clara asupra vulnerabilitatilor de fond a economiei si a modalitatilor de rezolvare a problemelor structurale care sporesc expunerea Romaniei la socurile economice externe. Un aspect crucial pentru intelegerea cauzelor si specificului recesiunii din Romania este faptul ca criza externa nu a fost decat un declansator pentru o criza economica endogena. Una dintre erorile fundamentale ale guvernului Boc a fost inabilitatea sa inteleaga si sa recunoasca faptul ca economia noastra este handicapata din punct de vedere structural, capabila doar de consum in conditiile unui acces garantat la creditare ieftina si specializata pe tunuri cu sectorul de stat.
Monstruoasa coalitie a dorit sa apere cu orice pret sistemul clepto-securisto-oligarhic, in cadrul caruia si-au format personalitatile si averile liderii coalitiei. Este o dorinta fireasca, dar stupida si periculoasa pentru viitorul tarii. In istoria oricarei tari apar momente in care elita este fortata sa ia o decizie de importanta fundamentala: fie trebuie sa renunte la o parte din bani si privilegii in numele binelui comun si al progresului social, fie isi pastreaza nemodificate (un timp) veniturile si privilegiile, dar cu consecinte dezastruoase pentru concetateni si perspectivele de dezvoltare ale tarii. Elita politica din Romania a ajuns la o astfel de rascruce istorica. Momentan, liderii politici se indreapta pe un drum care va transforma Romania dintr-o tara care incearca sa se integreze in familia europeana intr-o tara din lumea a III-a, un Paraguay sau Honduras al Europei.
Primii pasi in aceasta directie nefasta au fost deja facuti. Sistemul economic si bugetar este dependent de FMI, iar unica grija a guvernului este indeplinirea cat mai eficienta a ordinelor primite de la Fond. Dupa ce situatia economica se va inrautati si mai mult, vor urma privatizarile pe doi bani ale ultimelor active valoroase pe care le mai are statul. Va urma “liberalizarea economica” care nu va fi altceva decat lichidarea tuturor instrumentelor de protectie sociala. Poporul va suferi foarte mult, iar sansele Romaniei de a ajunge o tara cu adevarat europeana, capabila sa duca o politica economica independenta, vor fi nule. In schimb, clasa politica va pastra confortul maxim, clientela acesteia urmand sa-si primeasca in continuare partea din banii bugetului de stat.
In situatiile in care elita politica actioneaza contrar intereselor populare, elita trebuie inlocuita. Ramane de vazut daca mai exista forte capabile sa coalizeze elementele sanatoase ale societatii in numele binelui national.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu