C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Credeţi că traversaţi criza? Încă nu aţi văzut nimic!

Cutremurul financiar din anul 2008 reprezintă numai începutul unei crize economice, sociale şi politice cum nu se vede decât o dată într-o viaţă de om, scrie Jim Quinn, într-o serie de articole postate pe publicaţia online The Burning Platform. Încercările de a întrezări revenirea economică din media, ale politicienilor şi ale oamenilor din lumea investiţiilor, sunt calificate drept patetice, ele pornind de la o perspectivă lineară asupra istoriei dominată de credinţa că progresul omenirii este în linie dreaptă. De fapt, istoria este ciclică şi se repetă la fiecare 80-100 de ani.

“Adevărul este astăzi o resursă rară pe planetă”, zice Quinn, afirmând că oamenii care întreţin iluzia revenirii economiei americane nu înţeleg natura actualei crize şi fac un imens deserviciu populaţiei, dezinformând oamenii într-un moment în care aceştia ar trebui să fie pe deplin conştienţi de vremurile grele care vor veni. “Vă pot garanta că această ţară nu va cunoaşte o revenire economică sau progres pentru alţi cincisprezece sau douăzeci de ani. Dacă apreciaţi că ultimii patru ani au fost răi, nu aţi văzut încă nimic”, spune autorul citat.

El face trimitere la cartea “A patra întoarcere” (“The Fourth Turning”) publicată în 1997 şi scrisă de William Strauss şi Neil Howe. Potrivit lucrării respective, SUA se află în faţa unui nou şoc ce nu este comparabil decât cu cel de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când coloniile engleze şi-au declarat independenţa, cu Războiul Civil din 1861-1865 şi cu marea criză de la jumătatea secolului trecut, care a început cu crahul bursier de la New York din 1929 şi a continuat cu cel de-al doilea Război Mondial.

Lăsaţi orice speranţă… la intrarea în criză

Problemele acumulate în societate sunt foarte mari, iar deznodământul nu poate fi decât unul singur, afirmă Quinn: “Speranţa nu este o opţiune. Este prea multă datorie, sunt prea puţine fluxuri de bani, prea multe promisiuni, prea multe minciuni, prea puţină gândire de bun-simţ, prea multă iluzie în masă, prea multă corupţie, prea puţină încredere, prea multă ură, prea multe arme în mâinile prea multor nebuni şi prea puţini lideri vizionari pentru a nu se crea o implozie mondială de proporţii epice”.

Factorii de decizie politică şi establishment-ul financiar vorbesc despre găsirea de soluţii, însă stadiul la care am ajuns în 2012 ne lasă de fapt fără niciun fel de opţiuni în faţă. “Deceniile de nebunie, acumulare de datorii şi de iluzii hrănite de frenezia materialistă au lăsat lumea falită şi fără opţiuni. Şi încă liderii noştri accelerează acumularea de datorii, în timp ce încurajează masele să se comporte ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat din 2008”, scrie The Burning Platform.

Cifrele care ne spun de ce criza este inevitabilă

În media se vorbeşte despre traversarea crizei şi reîntoarcerea la normalitate. Problema este însă că ceea ce este acum considerat ca fiind normalitate este de fapt o subestimare a posibilităţii apariţiei unor dezastre, dublată de o capacitate de redusă pentru înfruntarea acestora. Americanii, practic, nu sunt pregătiţi mental pentru a accepta factorii care ne duc spre un colaps economic. Cifrele însă vorbesc de la sine.

Datoria publică a SUA a crescut cu 5.600 miliarde de dolari numai în ultimii trei ani, adică tot atât cât suma datoriilor strânse în 211 ani, între 1789 şi 2000. În medie, în deceniul precedent, deficitul bugetar nu a fost mai mare de 190 miliarde dolari pe an. În mandatul lui Barack Obama aproape s-a înzecit la 1.300 miliarde dolari. Niciodată acest deficit fiscal nu a depăşit 4% din produsul intern brut. Astăzi se cifrează la 9% din PIB.

Din 242 milioane de americani apţi de muncă, nu mai puţin de 100 milioane nu lucrează. Obligaţiile neacoperite ale sistemelor de sănătate şi asistenţă socială se ridică la 100.000 miliarde dolari. Adăugăm la aceasta iluzia imperiului care poartă războaie nedeclarate peste oceane şi întreţine o armată imposibil de finanţat.

Normalitate sau nefiresc?

Întreaga societate se bazează pe iluzii, chiar dacă referirile despre o revenire la “normalitate” sunt enunţate de politicieni sau în media. De fapt, suntem departe de normalitate, scrie The Burning Platform. Tendinţa către controlul strict al oamenilor şi pentru supraveghere, din ce în ce mai vizibilă, este nefirească. Ca şi multe dintre celelalte aspecte cu care ne obişnuim. “Ne-am convins singuri că cea mai bună cale de a rezolva problema datoriilor este aceea de a crea mai multă datorie. Credem că vom fi în mai mare siguranţă dacă atacăm ţări străine”, spune Quinn, adăugând că, în paralel, instituţiile financiare care au indus risc sistemic au fost încurajate să devină şi mai puternice, iar Rezerva Federală Americană este încredinţată cu noi puteri, deşi a distrus 97% din puterea de cumpărare a dolarului de la înfiinţarea sa.

Lovitura vine când ne aşteptăm mai puţin

Crizele vin surprinzător. Astfel, în 1772 nimeni nu se gândea că în America de Nord va urma un război de opt ani după declararea independenţei celor 13 colonii engleze; în 1859, la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Abraham Lincoln, nimeni nu se aştepta că va urma un război în care vor muri 700.000 de americani; în 1928 nimeni nu îşi imagina că Bursa de la New York se va prăbuşi cu 89% şi că va izbucni o conflagraţie mondială în care aveau să se piardă 60 milioane de vieţi.

Să nu ne lăsăm amăgiţi de iluzia revenirii. Criza este lungă

Şi criza din 2008 a lovit năprasnic, după ce în 2007 în societate domina un optimism extrem. Alegerea lui Barrack Obama la sfârşitul lui 2008 şi anii de respiro pe care i-am traversat pot da senzaţia că actuala criză a fost depăşită. Nu este aşa!, atrage atenţia Jim Quinn. El aminteşte că şi în 1776, la declararea independenţei, solidaritatea coloniilor părea a indica faptul că momentele grele au fost surmontate. Asta nu a împiedicat însă continuarea crizei în anii de război care au urmat.

La fel, în 1861, armata unionistă îşi croia drum către Richmond, capitala Confederaţiei, iar războiul civil părea că se îndreaptă către un deznodământ rapid. A urmat însă dezastrul de la Bull Run din iulie 1861, iar victoria sudiştilor a prelungit conflictul cu încă patru ani. Dimpotrivă, criza s-a acutizat, iar Lincoln a găsit prilejul pentru a-şi asuma puteri dictatoriale. Au fost mărite taxele şi legiferate mobilizările forţate care au permis înrolarea rapidă a încă unei jumătăţi de milion de americani.

În 1933 părea că ce a fost mai greu din criză a fost traversat. A urmat însă “vacanţa bancară”, în care deponenţii nu au avut acces la economiile lor şi aceasta a fost urmată de confiscarea aurului. Războiul mondial din prima jumătate a anilor ’40 a fost doar o confirmare a faptului că marea criză începută în 1929 nu se încheiase.

La fel, revenirea din 2009-2012 poate fi înşelătoare, iar începând cu 2013 este de aşteptat ca actuala criză să se reia cu putere. “Nimeni nu ştie exact care vor fi evenimentele care vor marca această perioadă de criză din istoria noastră. Dar nu este cale de întoarcere. Am intrat în iarnă, iar zilele frumoase şi calme ale toamnei au trecut demult. Nimic altceva decât furtună, durere şi sacrificiu nu se află în faţa noastră. Am intrat în iarna nemulţumirilor noastre nepregătiţi, aidoma greierului din fabulă. Asta ne asigură că această criză va fi, de departe, mai dură decât ar fi fost necesar să fie. Greierele vrea soluţii şi răspunsuri uşoare la problemele create în decenii de ignoranţă, lene, lăcomie şi prostie. Este prea târziu. Nu sunt răspunsuri uşoare, iar soluţiile sunt toate dureroase şi amare”, conchide Quinn.

Ce este de făcut

The Burning Platform scrie că ar trebui să urmăm recomandările pe care William Strauss şi Neil Howe le dau în cartea lor:
1. Lucraţi pentru standarde morale şi culturale mai înalte, evitând exemplele derizorii!
2. Simplificaţi rolul guvernului, tăind abrupt dimensiunile şi obiectivele acestuia!
3. La toate nivelurile, autorităţile trebuie să reducă hăţişurile legale, ale reglementărilor şi constrângerilor profesionale.
4. Politicienii trebuie să definească fără ocolişuri provocările cu care ne confruntăm şi să sublinieze îndatoririle pe care le avem, în detrimentul evidenţierii drepturilor.
5. Problemele locale să fie rezolvate de comunităţi, fără ajutor guvernamental.
6. Trataţi copiii ca cea dintâi prioritate a naţiunii!
7. Spuneţi-le celor în vârstă că trebuie să reducă dependenţele faţă de ceilalţi, să economisească mai mult şi să aştepte beneficii mai mici din partea societăţii!
8. Accentul trebuie mutat de la planurile naţionale de pensii către forme mai bine definite de contribuţii.
9. Tăiaţi cheltuielile sistemelor de sănătate şi asistenţă socială!
10. Măriţi rata internă de economisire, reduceţi consumul şi construiţi surplusuri bugetare!
11. Aşteptaţi-vă la ce este mai rău, conservaţi-vă forţele şi pregătiţi-vă pentru bătălia epică pe care o aveţi în faţă!

Crizele majore ale secolelor trecute

Războiul Rozelor (1459 – 1487), Criza Seculară a Evului Mediu Târziu

Criza Imperiului Spaniol (1569 – 1594), Criza Seculară a Reformei Religioase

„Glorioasa Revoluţie” (1675 – 1704), Criza Seculară a Noii Lumi

Revoluţia Americană (1773 – 1794), Criza Seculară a Revoluţiilor

Războiul Civil American (1860 – 1865), Criza Seculară

Marea Depresiune şi al Doilea Război Mondial (1929 – 1946), Criza Seculară a Marilor Puteri

Criza Milenară (2008 – ????), Criza Seculară de la cumpăna mileniilor

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss