Cosmarul Romaniei

Mai grave decat declaratiile iresponsabile ale lui Tokes Laszlo, despre iesirea la lupta in strada a maghiarimii pentru obtinerea autonomiei Tinutului Secuiesc, mai periculoase decat reinvierea mumiilor Ceausestilor si mai amenintatoare decat perspectiva suspendarii presedintelui, sunt treptele violentei verbale si comportamentale tot mai agresive. Nimeni nu abandoneaza lupta, toata lumea isi imagineaza ca este centrul universului.

Romania se apropie cu pasi siguri catre punctul culminant al dezordinii sociale. A inceput cu criza economica. Incompetenta, minciunile si certurile infinite ale politicienilor au condus catre actualul faliment general. In schimb, ei isi arunca in continuare vina de la unul la altul. In ultimele zile au explodat bombele de presa.

Din sinuciderea unei fete triste precum Madalinei Manole, presa din Romania a inventat aproape o drama nationala. Deshumarea Ceausestilor a reprezentat nu doar scoaterea la iveala a ramasitelor pamantesti ale celor doi dictatori, ci si aducerea la iveala a unui trecut pe care il credeam ingropat pentru totdeauna. Si aici presa a reactionat mai violent si mai isteric decat daca ar fi fost vorba despre gasirea in viata a celor doi membri ai fostuli regim.

Dan Diaconescu a sesizat perfect situatia. Escaladarea violentei psihice si declarative, incordarea atmosferei sociale, nemultumirile tot mai mari si mai greu de stins ale populatiei, ascensiunea ideilor si credintelor extremiste, haosul general al societatii a fost taxat pe loc pe DDD – o oferta pentru Cotroceni de “nerefuzat” pentru romanii tot mai satui de minciunile actualilor. Presa insasi s-a transformat in acest caz in Oglinda perfecta in care Dan Diaconescu s-a privit cum a vrut, cat a dorit si din ce unghi i-a placut.

Deloc in ultimul rand, “Felix Motanul” si-a amintit de scopul sau in viata si a trecut la actiune – initiativa de suspendare a presedintelui. A depus pe ascuns plangerea la Parlament, sfidand Constitutia mai mult si mai grav decat cel pe care il acuza de exact acelasi lucru. Sondajul IPP, manipularea raspunsurilor cetatenilor prin intrebari intentionat stupide si nerealiste, a venit exact la momentul potrivit pentru invinsii alegerilor.

Acum si Crin Antonescu se viseaza din nou presedinte. Si PSD spera ca alegerilor sa vina cat mai repede si sa le aduca majoritatea mult visata in Parlament, iar Victor Ponta se roaga ca presedintele de o zi al romanilor, Mircea Geoana, sa fie uitat pentru ca intr-un viitor cat de cat realist el sau orice al social democrat cu sanse la prezidentiale sa ii poata lua locul.

Raportul pe Justitie facut de Comisia Europeana a trecut aproape neobservat, a stranit doar cateva comentarii, si acelea doar in sensul manipularii opiniei unidirectional doar catre seful statului, scapandu-se din vedere ca observatiile de acolo privesc de fapt societatea noastra in ansamblu, iar probelemele nu sunt doar ale politicienilor, ci si ale celor care le incredinteaza mandatele.

Cu toate astea nimeni nu se simte vinovat. Nimeni nu considera ca trebuie sa faca pasul inapoi, sa cedeze, sa recunoasca macar cu jumatate de gura ca a gresit. In schimb ne continuam lupta. Nici nu mai stim impotriva cui, nici foarte bine de ce, nici incotro. Tipam din inertie, negam din obisnuinta si criticam pentru ca altceva mai bun si mai mult nu stim sa facem. Isteria nemultimirilor se propaga cu atat mai usor cu cat mediul devine tot mai propice.

In vremuri de criza profunda nimeni nu isi mai permite sa lase libera o presa galagioasa, isterica si neobosita. Actiunile ei se propaga cu efecte inzecite si insutite in randul maselor. Iar adevarul sau minciuna, dupa cum am vazut, penduleaza prea fragil intre puterea politica si interesele private pentru a mai fi lasata sa functioneze dupa principiul clasic al democratiilor.

Iulian Leca
sursa: ziare.com