Intr-un ciclu de 20 ani, nici un guvern nu a fost in stare sa mentina un ritm moderat si constant de restructurare institutionala, astfel incat sa evitam dezvoltarea in salturi si reculul economic. Cam asta este si diferenta intre noi si alte tari central – europene, mai cu seama Polonia, des invocata in ultimul timp in comentarii de analiza economica. Polonia inregistreaza crestere si dezvoltare economica, intrucat controleaza socio-ritmul dezvoltarii pe perioade lungi. In Romania, acest socio-ritm este instabil, pentru ca programele guvernamentale se reduc la corectii, iar restructurarile se fac ocazional si improvizat, prin forta imprejurarilor. In acelasi timp, fiecare partid politic pretinde ca face restructurare sau introduce nu stiu ce reforme pentru a se legitima la guvernare, cu toate ca repeta in mod sistematic erorile guvernului precedent pe care le-a criticat. Pe fond insa, fiecare partid politic urmareste dedublarea propriilor actiuni. Cele oficiale reflecta costuri mari si beneficii mici in contul cetatenilor, iar actiunile reale trebuie sa aiba costuri mici si beneficii mari, ultimele fiind rentele care se colecteaza.
Lansat pe fondul unei entropii informationale ce a zapacit pe toata lumea, noul program anuntat de guvern reflecta acelasi joc de dedublare, in care se taie unele cheltueili pe seama unora, astfel incat rentele sa fie salvate pentru buzunarul altora. Dovada ca nu s-au taiat achizitiile, iar calitatea cheltuielilor publice nu a intrat in discutie. Cam asta se intampla cu masurile de reducere a cheltuielilor publice anuntate, care au un caracter fragmentar, nu sunt legate intre ele si nici nu se bazeaza pe programe de actiune. Ar fi trebuit ca domnii Videanu si dl. Blaga, cei mai implicati in acest program, sa prezinte fiecare separat, un plan de actiune privind restructurarea intreprinderilor de stat si respectiv restructurarea serviciiilor publice, in care tintele convenite cu Fondul Monetar International sa se integreze. Nu au facut-o. Asa incat, guvernul s-a rezumat la mesaje, fara sa faca demonstratia beneficiului social net pe fiecare masura anuntata. De fapt, nici nu cred ca are aceasta abordare la baza deciziilor sale.
Sub aspect politic, programul de reducere a cheltuielilor publice este un melanj de masuri liberale, cum ar fi taierea unor subventii, combaterea evaziunii fiscale si flexibilizarea legislatiei muncii, cu masuri comuniste, in baza carora se confisca o parte din pensii. Amestecul acesta de idei face foarte rau in plan politic, intrucat compromite pentru a doua oara miscarea politica de dreapta din Romania, dupa ce si PNL a facut acelasi lucru in perioada 2005 – 2008. Pe de alta parte, partenerii sociali, cum sunt sindicatele si patronatele nu stiu sa joace, din moment ce au propus in principiu, idei la fel de invechite precum cele ale guvernului, ceea ce ma face sa cred ca o intreaga generatie s-a epuizat cultural. De pilda, vehementa cu care sindicatele au sustinut tichetele de masa mi se pare aberanta, in conditiile in care acest sistem, aparut in Occident, este o escrocherie de zile mari. Mai bine dai unui salariat aceeasi bani cat valoreaza nominal un asa zis tichet de masa, decat sa silesti un angajator sa suporte costul tiparirii, difuzarii si achizitiei lor, din care unii au castigat moca. Oricum, in vreme de criza, cred ca orice salariat se poate lipsi de tichetele de masa, daca i se recunosc alte drepturi pe care sindicatele nu le promoveaza decat arareori, cum ar fi plata cumului de functii, recunoasterea platii sporului de vechime in munca sau normarea in munca. Adica lucruri mai serioase decat mizilicul cu tichetele de masa. Pe de alta parte, sindicatele sustin pe un ton isteric pastrarea locurilor de munca in intreprinderi de stat, ceea ce le plaseaza in comunism – stadiul romantic tarziu. Nu s-au interesat catusi de putin de numirile pe criterii politice din intreprinderile de stat, nemaivorbind de faptul ca sunt si lideri sindicali prin consilii de administratie, ceea ce mi se pare incompatibil cu statutul lor. Eu stiu cel putin un lider sindical care este membru intr-un consiliu de administratie la o companie de stat si care in acelasi timp „lupta” pentru drepturile salariatilor din aceeasi companie. Ridicola chestie. Cat priveste patronatele acestea traiesc cu iluzia ca reducerea salariilor si a pensiilor face bine la economie, desi nu au facut un calcul sa vada influenta in cererea agregata de marfuri si servicii care i-ar afecta in mod direct. Patronatele sunt divizate si nu au deloc initiativa. Situatia slaba in care se gasesc partenerii sociali alimenteaza hazardul si arbitrariul, impiedicand realizarea unui stat cu o economie bazata pe ordine sociala si economica.
Revenind insa la programul guvernului de reducere a cheltuielilor publice trebuie sa subliniez ca, fara restructurarea serviciilor publice ( dat fiind faptul ca ministerele si primariile sunt furnizori de servicii) si a intreprinderilor de stat nu putem sa stabilizam situatia. In acelasi timp, fara o abordare echilibrata de stimulare a consumului si a investitiilor private nu avem cum sa relansam economia. Fiecare functie isi joaca rolul sau. Este inacceptabil si ineficient sa stimulam investitiile publice la costuri foarte mari, dat fiind rentele ce trebuie platite politicienilor, reducand consumul privat. Nu am auzit ca vreodata o economie sa se relanseze fara consum. Nu sustin consumul pe latura sa extrema din perioada 2005 – 2008, dar nici ce se preconizeaza acum prin taierea salariilor si a pensiilor, mai ales ca, Romania nu inregistreaza un ecart inflationist ridicat. Sigur ca, anul acesta s-a inregistrat o crestere a inflatiei, dar nu din cresterea masei monetare si a cererii agregate, ci ca urmare a masurilor luate de guvern de majorare a accizelor. In acelasi timp, statul a incurajat comenzile si investitiile publice, de parca ar fi avut un ecart deflationist si ar fi trebuit sa stimuleze . Prin urmare, daca punem cap la cap ce s-a facut in ultimele 12 luni, masurile recent anuntate de guvern nu sunt anticriza, ci corecteaza chiar masurile anterioare aplicate de guvern.
Prin prisma beneficiului social net si implicit al eficacitatii, masurile anuntate de guvern sunt inegale valoric. Unele sunt bune, pe cand altele produc mai mult pagube, ceea ce va obliga statul la alte corectii. Am sa dau mai multe exemple, dintre cele anuntate de guvern, dar pe sarite.
De exemplu, intentia de a diminua evaziunea fiscala mi se pare corecta. Citind insa proiectul de ordonanta cu privire la combaterea evaziunii fiscale am constatat ca procedura amanarii executarii silite reglementate de Codul de procedura fiscala de care au beneficiat mari intreprinderi nu a fost eliminata. Ca atare, din nou se actioneaza discriminatoriu in tratamentul fiscal, intrucat intreprinderile de stat sunt protejate, pe cand statul declanseaza razboiul contra privatilor ca sa combata evaziunea Cu alte cuvinte, costul noilor actiuni se transfera exclusiv in sectorul privat care nu este protejat politic. De asemenea, facturile vechi, cum ar fi cea de la Petromidia dar si de la alti mari contribuabili nu sunt recuperate. In acelasi timp, nu s-a dat publicitatii nici un plan de restructurare al intreprinderilor de stat.
Un alt exemplu pe care il am in vedere priveste reducerea indemnizatiei de somaj cu 15%. In conditiile in care valoarea indemnizatiei de somaj este de 75% din salariul brut pe economie plus cateva procente care se adauga din salariu lunar corespunzator stagiului de cotizare ale unui salariat, inseamna ca guvernul nu va proceda la concedieri din sectorul public, desi le-a anuntat. Cu greu se poate imagina trimiterea in somaj a unui numar de 250.000 persoane, fara ca guvernul sa nu se gandeasca macar in termeni politici ca, cu cel mult 500 lei in buzunar oamenii trimisi in somaj vor da foc la primarii si ministere, dupa ce in prima faza le-au fost taiate salariile. Bun ! Ce ar fi trebuit sa faca guvernul pentru a trimite in somaj o parte din angajatii publici chiar acum ? Pai sa mareasca indemnizatia de somaj in loc sa o reduca, sa elimine platile compensatorii pentru concediere colectiva, dar concomitent sa introduca programe de recalificare profesionala. Evident ca, printre masurile anuntate, eu nu am auzit de asa ceva.
Alt exemplu. Anul acesta vanzarile de masini au scazut cu 56%, cel mai mare recul de pe piata auto din Uniunea Europeana. Cu toate acestea guvernul sustine financiar programul „rabla”. Nu am nimic impotriva innoirii parcului de masini si nici cu acest program. Dar, in conditiile in care nu se cumpara masini, iar tichetele valorice se comercializeaza pentru ca oamenii sa faca rost de bani in locul masinilor, nu vad motvul pentru care statul nu ar suspenda pentru o perioada acest program, dand o alta destinatie bugetara unor bani folositi deocamdata cu efect economic zero. Cu banii din acest program se poate deschide o linie de finantare pentru intreprinderi mici si mijlocii astfel incat acestea sa-si co- finanteze proiectele din programele europene.
Alt exemplu. Programul prima casa a consumat aprox. 700 milioane euro. Cu acesti bani care intra in buzunarele unor asa zis dezvoltatori imobiliari ce au promovat preturi in loc de case, mai bine statul ar fi finantat ANL sa construiasca locuiinte, pentru a echilibra astfel piata imobiliara in loc sa ajute in continuare la distorsionarea preturilor in folosul unora. Alt exemplu.
In fine, un ultim exemplu. Reducerea pensiilor cu 15%. Aceasta masura sporeste in timp cheltuielile statului in loc sa aduca economie. Iata de ce. Pe de o parte statul reduce pensiile, aducand o persoana in pragul saraciei. Pe de alta parte, din cauza acestei stari sociale cresc subventiile de sustinere, cum sunt cele care se acorda pentru caldura, printr-un transfer de beneficiu de la impozitele colectate de la alte persoane. Asadar, cat de mare poate fi prostia ca pe de o parte, statul sa micsoreze pensia unui om, iar pe de alta parte sa-i dea o subventie la caldura, pentru ca nu isi poate plati factura. Nu inteleg unde se face economia. Separat de aceasta amplificare a unei microstari, atrag atentia ca reducerea pensiilor este neconstitutionala si ca atare, in caz de judecata statul pierde, fiind eventual obligat si la plata de penalitati.
Valentin M. Ionescu
sursa: standard.money.ro
Adauga comentariu