Din cauza consecințelor crizei economice, care a dus, printre altele, la creșterea șomajului în multe țări, tinerii din Europa și America se întorc să locuiască la părinții lor. Unii n-au putut să-și găsască de lucru pentru a-și putea plăti școala și chiria. Însă revenirea în casa părintească nu numai că nu va rezolva problemele financiare ale tinerilor, ci va crea altele noi.
Pentru America, aceasta reprezintă o mică revoluţie socială. Dacă mai înainte tinerii se mutau din casa părintească de la 18 ani, în prezent, ei nu se mai grăbesc să părăsească casa părinţilor sau se întorc sub acelaşi acoperiş cu aceştia. Sociologii le-au dat numele de „copii bumerang” sau “generația sandwich” şi consideră că acest fenomen a fost provocat de criza economică globală. Tinerii aleg să locuiască cu părinţii în loc să-şi reducă cheltuielile.
Psihologul Alina Timoşkina consideră că cea mai simplă cale este „să stea pe spinarea părinţilor”: „Tinerii infantili tind să se întoarcă în casa părintească şi să se folosească de confortul şi resursele părinţilor”.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în Europa. Specialiştii au calculat că anul acesta în Europa s-au întors la părinţi circa 50 de milioane de persoane, este cu 10-15% mai mult decât anul trecut. În general, vârsta acestor tineri este cuprinsă între 25 şi 34 de ani. Printre cauzele care îi determină pe tineri să se întoarcă la părinţi este costul ridicat al locuinţelor. Cu părinţii locuiesc circa 90% spanioli şi portughezi, 70% germani, 60% britanici, polonezi şi italieni.
În ţările asiatice, problema „copiilor bumerang” nu este atât de actuală, afirmă studentul din Coreea, Gino Bae: „Atunci când coreenii se mută de la părinţi, ei nu se mai întorc. Eu am plecat de la părinţi. Trăiesc la Moscova de 8 sau 9 ani. Nu locuiesc cu ei. Părinţii nu mă ajută, eu îmi câştig singur existenţa, îmi plătesc singur şcoala, chiria”.
În Rusia, situaţia este diferită. Părinţii caută să-şi ajute cât mai mult copiii, să-i sprijine. Nu este întâmplător faptul că ruşii se căsătoresc mai devreme şi au copii. Tinerii ruşi, spre deosebire de europeni şi americani, nu sunt nevoiţi să-şi schimbe obiceiurile.
Statisticile arata ca numeroase maladii psihice, cum ar fi singuratatea, ingrijorarea fata de echilibru la locul de munca si pastrarea unui loc de munca favorabil, se intilnesc in general la virste cuprinse ingtre 35 si 44 de ani. Oamenii din aceasta grupa au cei mai putini prieteni si nu au timp sa cultive prietenii. In acelasi timp, acest segment, este cel mai putin probabil sa ceara o perioada libera de la munca, in ciuda faptului ca au nevoie vizibila.
O schimbare extrem de periculoasa in plan social si cu mari implicatii economice. Ea poate determina in final, o cadere a generatiei sandwich, care de altfel, incepe sa devina coloana vertebrala a societatii in plan social, incepe o lipsa de motivatie si determinare pentru o generatie care trebuie sa construiasca, trebuie sa dea exemplu si trebuie sa arate ca au o experienta de viata, trebuie sa fie lideri, sa dea exemplu de modul cum trateaza parintii mai in vrsta si cum percep si colaboreaza cu tinara generatie. Este un stress enorm, dar problema este ca el vine la o virsta care nu mai da voie generratiei sandwich sa mai creada in independenta si satisfactii, pe care si le-ar dori.
În România, asemenea aspecte sunt luate în derâdere, iar românii nu discută din pacate, acest lucru, această tragedie pe care o trăiesc cu toții și pe care o consideră o problemă de evoluție a societății, care nu este deloc așa si chiar se poate remedia prin programe sociale și prin crearea de structuri economice favorabile și balansate.
Fuga dupa bani imprimată de capitaliști și capital ne-au făcut să uităm că facem parte din generația sandwich. Cine ne poate aduce aminte și de ce nu preferăm echilibrul ?
Surse: Vocea Rusiei și Alternativa României
Adauga comentariu