Inflatia masoara devalorizarea banilor. Exista un cos cu diferite ponderi (discutabile, nu-i vorba) in consum si un consumator mediu. In realitate insa, nu exista consumator mediu. Exista Ionescu, Popescu si Georgescu. Fiecare dintre acestia are un comportament de consum diferit. Ionescu e gurmand si da pe mancare 80% din venit. Popescu e cinefil si renunta la snitele pentru a vedea ultimele aparitii. Prin urmare, in cosul lui de consum, cinema-ul ii atarna pana la 75%. Georgescu vrea haine noi, de firma. Face foamea pentru un costum Armani. Nu mai zic de altii care dau pe chirie sau rata la apartament 80% din venituri. Fiecare isi are inflatia lui, cu alte cuvinte.
Franta are chiar pe site-ul Statisticii lor o aplicatie prin care fiecare isi poate masura inflatia personalizata. Pentru ca , in mod corect au remarcat ei, nu exista consumator mediu. (Vezi aici cum se calculeaza inflatia personala)
Inflatia se refera nu la preturile in sine, ci la evolutia lor- stie orice student asta. Unele produse s-au ieftinit, altele s-au scumpit cu mai mult decat s-au ieftinit produsele despre care vorbeam, asa incat tragand linie, avem 5,3% inflatie. E de bine sau e de rau asta?
E normal. In primul rand, inflatia masoara o evolutie a preturilor fata de un moment ales. Dar care e, la urma urmei, momentul “zero” al preturilor fata de care masuram? E acel moment zero un moment de echilibru al preturilor? Sau e la randul lui unul “corodat” de inflatie?
Avem apoi metodologia de calcul a INS. Cea legata de ponderile in cosul de consum a diferitelor cheltuieli, care ar merita o aprofundare. Nu stiu daca ele reflecta intr-adevar comportamentul de consum al romanilor. Un mai fin reglaj, ar modifica probabil si datele legate de inflatie, dar asta e numai o speranta.
Aflu de asemenea (in buna traditie a unor gazetari) ca vinovat de inflatie e cartoful. Uneori pastaile, dar ele imi sunt prea dragi ca sa le vorbesc aici de rau. Ei bine, cartoful care se masoara de catre INS provine in foarte multe cazuri din contrabanda. E adus si vandut la negru, ceea ce permitea un pret sub cel “corect”. Nu se plateau taxe, astfel ca vanzatorul isi permitea sa lase la pret. Numai ca, daca va uitati pe statisticile Garzii, intr-o singura zi s-au confiscat cateva zeci de tone de cartofi. Scoaterea la lumina a economiei gri isi are si ea pretul ei.
Imaginati-va o economie in care s-ar vinde numai cartofi. O parte, adusi din Turcia fara niciun fel de acte. Vanzatorului i se confisca jumatate din marfa- partea adusa prin contrabanda. Nu va mari el pretul pentru a se pune in ordine cu diriguitorii fiscali? Intotdeauna, economia neagra e un factor care tine jos preturile.
Avem apoi o inflatie generata de convergenta nominala. .O alta provocata de politica fiscala completamente nefericita. O alta prin care se corecteaza cu ajutorul pol. monetare alte dezechilibre economice.
Ca, drept este, avem si hibe interne, desi nu pare :). Guvernantii nostri, cum bine spunea regretatul Gheorghe Cercelescu, traiesc uneori cu iluzia ca legile economice s-ar aplicaaltfel in tara noastra, ca toate manualele sunt gresite, iar Romania ar trebui sa-si scrie propriul manual. De fiecare data cand se mareste deficitul public, se dau asigurari ca masura nu va influenta negativ nici inflatia, nici dezechilibrul extern, cum spune teoria economica clasica, deoarece cheltuielile suplimentare nu se vor duce in consum, ci in investitii.
sursa: hymerion.ro
Adauga comentariu