Conform obiceiului format in perioada razboaielor din Irak, SUA si tarile europene au apelat la ajutorul Arabiei Saudite in vederea cresterii productiei de petrol, pentru a reduce preturile pe piata globala. A fost un efort diplomatic colosal, dar americanii au reusit performanta de a forta Casa Saud sa accepte (declarativ) ideea ca o crestere a productiei ar fi o idee buna.
Din pacate pentru americani, unul dintre mecanismele care a fost creat pentru a proteja interesele SUA in sfera energetica a fost utilizat impotriva acestor interese. Arabia Saudita nu are posibilitatea de a mari unilateral cantitatea de petrol pe care o exporta, pentru ca regulile OPEC interzic astfel de actiuni. In mod normal, cartelul tarilor producatoare de petrol este receptiv la propunerile guvernului saudit, dar in acest caz a avut loc o veritabila rebeliune. Rebeliunea a fost condusa (deloc surprinzator) de reprezentantii Iranului, care au reusit sa formeze o coalitie cu restul membrilor organizatiei. Cu cativa ani in urma numai cineva absolut nebun ar fi putut presupune ca Iranul (o tara siita) va reusi sa formeze in OPEC o coalitie cu Qatar, Kuwait si cu o serie intreaga de tari sunnite impotriva Arabiei Saudite, dar se pare ca in conjunctura economica actuala, interesele financiare conteaza mai mult decat animozitatile religioase de odinioara. In consecinta, negocierile OPEC care s-au desfasurat la Viena au ajuns intr-un punct mort. Arabia Saudita propunea ca OPEC sa creasca productia de petrol pentru a scadea preturile, iar restul organizatiei era impotriva unor asemenea masuri, catalogandu-le drept contrare intereselor economice ale tarilor-membre ale OPEC. Americanii au fost nevoiti sa gaseasca solutii alternative pentru a compensa lipsa din piata a petrolului libian si lipsa de cooperare din partea OPEC.
Unica solutie care a fost identificata de administratia Obama este atat temporara cat si ineficienta. Pentru prima data in istorie, tarile-membre ale Agentiei Internationale de Energie (o organizatie creata in cadrul OECD) au decis (impinse de la spate de diplomatia americana) sa foloseasca rezervele strategice pentru reducerea preturilor din piata internationala de petrol. Aceasta este o solutie interventionista care implica vanzarea in piata libera a petrolului care a fost achizitionat in trecut pentru situatii de urgenta, deci este o solutie de ultima optiune. Dimensiunea interventiei nu este una fabuloasa. In piata libera vor fi injectate 60 de milioane de barili de petrol, principala sursa fiind rezerva strategica a SUA. Desi cifra pare mare, de fapt aceasta interventie de urgenta este echivalentul a 42 de zile de productie libiana. Prin urmare, efectele acestei interventii vor fi limitate in timp si nu rezolva problema fundamentala a cresterii preturilor la petrol. Mai mult decat atat, tarile OPEC au fost vizibil iritate de aceasta interventie si in piata circula zvonuri despre “un raspuns adecvat” din partea OPEC, ceea ce ar putea insemna ca tarile producatoare de petrol ar putea forta o crestere a preturilor doar pentru a-si demonstra forta.
Ca intotdeauna, castigatorul principal de pe urma actiunilor stangace ale administratiei Obama este China. Timp de o luna, autoritatile de la Beijing vor putea sa cumpere si mai mult petrol pentru rezerva strategica a Chinei la un pret redus datorita eforturilor americanilor de a vinde petrolul din rezerva strategica proprie. Cand Washingtonul si Teheranul se cearta, Beijingul castiga. Este ironic, nu-i asa?
sursa: cronicaromana.ro