Conștiința umană e un fel de oglindă perfectă, din cale afară de curată, care arată mereu și mereu unde și când, dar și cum, și-n ce împrejurări încălcăm legea spirituală. Nici un lucru pe care-l facem incorect nu rămâne ascuns tocmai din pricina ”purității conștiinței”, cum niciodată nu putem să mințim, să ne prefacem, să păcălim, să amăgim, să urâm, să respingem, să disprețuim și să fim răi, fără ca acestea toate să nu se înregistreze în sistemul nostru mental, emoțional și de comportament. La suprafață noi credem că toate acestea și încă unele mai distructive sau mai rele decât atât sunt practicate de oamenii din jurul nostru sau chiar de către noi înșine, fără consecințe.
De aceea vedem că unii bogați pot să fure și să trăiască pe picior mare, fără nici o problemă, cei ce trădează sau înșeală pot trăi fericiți până la adânci bătrâneți și cei răi prosperă și se scaldă în fericire. Asta-i doar ”suprafața apei”, aparența, dar știm că suparefețele albastre și limpezi ale oceanelor ascund rechini, putreziciuni și aspecte indezirabile sau periculoase. Conștiința curată a ființei umane o conduce pe aceasta permanent, neâncetat și fără abatere către recunoașterea părții întunecate și îi arată neâncetat că partea aceea trebuie asumată și corectată pentru ca omul să n-o mai proiecteze asupra lumii înconjurătoare.
Tot ce ni se pare mai urât, mai grav, ce ne înfurie și ne pare sfidător sau toxic la oamenii din jurul nostru, la cei pe care-i iubim, poate, dar și mai mult la cei pe care-i urâm e – adesea – ceea ce facem noi înșine inconștient, în viața de zi cu zi. Acest proces de oglindire este din cale afară de clar și de coerent, din cale afară de corect, dar nu putem fi conștienți, deci nu ne putem identifica în lume ca în oglindă tocmai pentru că ne displace profund ceea ce facem noi. Trăsăturile întunecate reprimate nu sunt altceva decât obiceiuri greșite de percepție, de gândire, de comportament și de acțiune, pe care le repetăm constant noi înșine, în diferite circumstanâe de viață.
Pentru că nu sunt percepții corecte, comportamente și acțiuni corecte, ba unele sunt de-a dreptul reprobabile și respingătoare, noi le respingem în lumea înconjurătoare și le vedem în ea atâta vreme cât au rămas inconștiente și necorectate în noi înșine. Partea aceasta întunecată, o consecință a purității propriei noastre conștiințe, care înregistrează totul și redă, apoi, sub forma emoțiilor și a obiceiurilor negative de comportament, este o parte a Sinelui, o parte a noastră, fără de care nu suntem întregi și, fără s-o recunoaștem, ne simțim în nesiguranță, dezechilibrați, nemulțumiți, lipsiți de iubire de sine, de acceptare de sine, de încredere în sine, dar și lipsiți de iubire, de acceptare, de încredere în alții. Pământul îți fuge de sub picioare și te simți dependent de o lume instabilă și nesigură, înfricoșat și neliniștit, fie că ești bogat sau sărac, fie că ai obținut succesul și aprecierea întregii lumi doar pentru că nu te-ai întregit și nu te-ai recunoascut așa cum ești, cu cele bune și cu cele rele ale tale. Omul întreg se simte stăpân pe el însuși în clipa în care își aduce în conștiență partea întunecată, și-o asumă și o corectează. Omul întreg nu-i făcut doar din frumusețe și înțelepciune, ci din toate erorile, din toate omisiunile, din toate scăpările și din toate slăbiciunile sale.
Noi ne permitem să-i judecăm cu furie pe ceilalți doar atunci când nu ne-am întregit pe noi înșine, când nu ne-am asumat faptul că vedem la ei ceea ce nu vedem și nu corectăm în noi înșine. Omul întreg e un om liniștit, care poate observa lumea și o poate accepta fără să facă vreun efort, dar acceptarea, iubirea, încrederea, curajul și toate trăsăturile frumoase ale ființei nu sunt reale, în sensul de a fi trăite ca atare, decât după ce avem curajul extraordinar de a ne confrunta cu întunericul din noi înșine.
Autor: Maria Timuc
Adauga comentariu