Pentru prima data in istoria Uniunii Europene asistam la formarea unei coalitii, momentan informale, de state care nu doresc sa plateasca pentru excesele bugetare ale celorlalti membri din Uniune. Membrul Consiliului Director al Bancii Federale Germane, Thilo Sarrazin, a devenit purtatorul de cuvant al acestei coalitii. Intr-un interviu acordat ziarului francez “Les Echos”, Sarrazin a declarat in clar text ca Grecia, in situatia in care nu-si poate plati datoriile, trebuie sa declare intrarea in incapacitate de plata pentru a servi un exemplu celorlalte tari cu probleme bugetare. Este foarte posibil ca aceasta declaratie este semnul clar ca tabara politicienilor si a economistilor germani care sunt impotriva utilizarii banilor contribuabililor din tarile cu politica bugetara responsabila pentru plata exceselor bugetare ale claselor politice corupte din Grecia, Italia si Spania, incepe sa castige controlul asupra forurilor decizionale de la Berlin.
Cel mai surprinzator aspect al declaratiei lui Sarrazin a fost faptul ca acesta a mentionat o serie de tari care nu au probleme bugetare, care impartasesc mentalitatea de responsabilitate fiscala si care sunt de acord cu ideea de a face un exemplu din situatia Greciei. Tarile la care a facut referire oficialul german sunt: Olanda, Austria, Belgia si Luxemburg. Pentru un specialist care cunoaste specificul relatiilor in acea zona geografica din Uniunea Europeana, aceasta “Alianta Nordica” nu reprezinta o surpriza. Se poate spune ca s-au coagulat fortele unor tari care in mod natural au anumite afinitati comune si o mentalitate asemanatoare. Este, totusi, surprinzator si imbucurator faptul ca, in ciuda existentei in toate aceste tari a unor forte care doresc ca toate deciziile economice sa fie luate exclusiv in haosul birocratizat de la Bruxelles, veritabilii tehnocrati si patrioti au reusit sa se coaguleze si sa articuleze o viziune comuna asupra viitorului Europei unite. In fond, ceea ce se petrece acum este prima etapa a razboiului informational pentru definirea modului de existenta a Uniunii Europene, in conditiile unei crize economice globale. In ultimii ani, birocratia de la Bruxelles s-a transformat intr-o gaselnita ideala pentru finantarea politicienilor si oligarhilor din fonduri europene. Traseul unui procent substantial din banii unui contribuabil german in ultimii ani arata in felul urmator:
1. Contribuabilul german platea constiincios taxele la bugetul federal german;
2. Banii de la bugetul federal german se varsau in bugetul consolidat de la Bruxelles;
3. Reprezentantii Portugaliei, Spaniei, Italiei, Greciei si ai tarilor din Est obtineau fonduri aditionale de la Comisia Europeana, banii fiind utilizati pentru “proiecte care urmaresc convergenta nivelelor de trai cu tarile care au beneficiat de o dezvoltare economica mai intensa”.
De fapt, in cadrul Uniunii Europene, era foarte populara ideea care sustinea ca tarile care nu sunt dezvoltate din punct de vedere economic au un drept sacru de a obtine bani de la tarile mai dezvoltate din Uniune, pentru ca nivelul de trai din toate tarile europene sa fie identic. Acordarea unor conditii de finantare preferentiale pentru tarile neproductive si cu o disciplina fiscala redusa parea a fi justificata prin faptul ca banii luati de la contribuabilii germani si austrieci ar fi fost utilizati pentru eficientizarea economica si niciodata pentru pomeni sociale. Din pacate, politicienii din Italia, Spania, Portugalia si mai ales Grecia s-au dovedit a fi adeptii inlocuirii tuturor programelor de stimulare a economiei care erau finantate de bugetele nationale cu proiecte finantate la nivel comunitar, reusind sa obtina fonduri libere pentru pomenile electorale si sociale. Aceasta situatie trebuia sa se sfarseasca candva si criza economica a oferit o oportunitate exceptionala pentru politicienii responsabili din Germania, Olanda, Belgia, Austria si Luxemburg sa scape de obligatia de a finanta excesele tarilor sudice. Aceasta este o decizie strictamente economica, ceea ce se poate observa intr-un mod foarte clar, daca luam in calcul ca tarile care participa in cadrul “coalitiei celor cinci” sunt unicele tari din UE care contribuie la bugetul comunitar cu mai multi bani, decat banii pe care ii primesc prin finantare comunitara.
In viitor, ne putem astepta la continuarea luptelor interne in UE, o serie de falimente nationale si, poate, o secesiune.
sursa: cronicaromana.ro
Adauga comentariu