Nu serios!? Republica Federală Germania (nu o mai numim în acest fel, îi spunem „Germania”, ca-n vremurile bune!) face jocurile în Uniunea Europeana!? Înghițim toate condițiile pe care ni le impune? Nu, chiar așa, fără glumă… (Chestie pe care atât „dreapta” cât și „stânga” din Franța se prefac din când în când că o descoperă…)
Nefiind germanofob, mă exprim într-un mod mai obiectiv: Republica Federală Germania își apară interesele sale „naționale” fără implicații emoționale, cu „egoism” (ca și cum doar ea ar fi fost egoistă în relațiile internaționale!…). Nu se joacă: asta se cheamă „suveranitate națională” a unui Stat „suveran”, care a semnat tratatele europene doar dacă au fost în avantajul Republicii Federale Germania (din punct de vedere politic, economic, comercial, monetar) ! Avantaje care sunt inepuizabile și se pot verifica în mod empiric și rațional ( cu alte cuvinte, chiar de verificat, și chiar prin proceduri germane!)
Curtea Constituţională de la Karlsruhe nu se compară cu bietul nostru Consiliu Constituțional: aceasta are o putere juridico-politică pusă în slujba Statului german, putere de care se folosește, fără nicio ezitare. „Europa! Europa! Europa!…” afirma cu ironie De Gaulle. O lecție care pică bine cu ocazia alegerilor europene.
NOTA REDACȚIEI: Euroscepticismul generalului de Gaulle, într-un interviu televizat din 14 decembrie 1965
„Având în vedere că nu ne mai luptăm între noi, europenii vestici, având în vedere că nu mai există vreo competiție imediată și că nu mai există conflict, nici macar unul potențial, între Franța și Germania, între Franța și Italia, și chiar bineînțeles, cândva, între Franța, Italia, Germania și Anglia… cred că este foarte normal să se stabilească între aceste țări occidentale o solidaritate. Asta inseamna Europa! Și cred ca această solidaritate trebuie sa fie organizată: trebuie doar să știm cum și sub ce formă. Așadar, trebuie să privim lucrurile așa cum sunt ele, pentru că nu se poate face politică decât având în vedere realități. Bineînțeles, putem țopăi în scaunele noastre strigând: Europa! Europa! Europa!, dar asta nu duce la nimic si nu înseamnă nimic.”
Sursa: Claude Karnoouh
Traducerea: Alina Stredie
Adauga comentariu