Civilizaţia nu e o alternativă, crează doar impresia că e un sistem alternativ, un alt mod de a trăi viaţa, poţi să trăieşti în triburi sălbatice ca animalele sau poti sa alegi sa traiesti civilizat. Dar asemeni visului care are nevoie de corpul adormit a carui existenta o reneaga, creand o copie a realitatii pornind de la informatiile si energiile corpului din starea de veghe, civilizatia se bazeaza pe salbaticie, de unde isi extrage resursele.
Poza reprezinta marginea dintr-o gradina zoologica. Ţarcul e civilizatia, cu gardul care opreste plecarea, inchide fiintele si posibilitatile de manifestare, separa oamenii de animale, iti indica unde ai voie si unde nu mai ai voie. Inauntru sunt niste pasari exotice, emu probabil. Ele nu traiesc natural in tara de unde e poza si nici intre blocuri, au fost aduse din afara, de unde se genereaza emu fara interventia omului.
Traind intr-un ţarc mic, au mancat si au calcat in picioare toata iarba, iar acum ţarcul arata ca un desert, ca o plaja de nisip, desi mediul lor nativ e o campie acoperita cu ierburi si arbusti. Ca sa arate frumos, oamenii vor amenaja periodic tarcul. Vor aduce aparate de prelucrat pamantul din afara tarcului pe care le vor alimenta cu motorina sau baterii produse in afara tarcului, si vor planta seminte de gazon aduse din afara tarcului. De asemenea, mancarea pasarilor e adusa din afara, de altundeva, iar mizeria lor e aruncata tot afara. Gardul a fost facut din lemn si sarma, dar nu din copaci sau din minereu de fier gasit in interiorul ingraditurii. Dincolo de gard e mediul salbatic. Aici pamantul e fertil si iarba creste singura.
Relatia dintre civilizatie si salbaticie nu e una de alegere, ori asta ori cealalta, ci e una parazitism. Nu e ori stejar ori brad, e stejarul si vâscul.
Exista un schimb de materie, energie si informatie dinspre salbaticie spre civilizatie. Fara acest schimb permanent nu ar exista civilizatia. Exista la un moment dat un punct critic, dincolo de care civilizatia cere mai multe resurse decat poate salbaticia sa ofere. Dincolo de acest punct critic civilizatia da inapoi, colapseaza sau isi da downgrade la un nivel anterior, cu conditia sa mai existe resursele care au facut posibila existenta acelui stadiu anterior in primul rand.
sursa: jumahess.wordpress.com
Adauga comentariu