Dl. Ben Bernanke, chairman al FED, ne asigura ca politica americana de a pompa bani ieftini in economie pentru a o ajuta sa depaseasca perioada de criza nu va sfirsi in cresterea inflatiei si ca exista un “Plan B” care va fi aplicat pe masura ce actualele greutati vor fi depasite. Alaturi de unele vesti bune din China si din zona euro, ultimele cifre din SUA par a sugera ca greul a trecut. Dar cit de bune, cu adevarat, sunt aceste vesti bune?
Performantele Chinei par a sfida legile economiei, tot asa cum performantele gimnastilor olimpici ai Pekinului par a sfida legea gravitatiei. Deficitul de cont curent al SUA va fi, conform estimarilor, mai mic de 3 la suta si chiar turbulenta zona euro pare sa-si inceteze declinul pe perioada de vara.
Asadar, greul a trecut?
Este greu de a da un raspuns transant la intrebarea de mai sus, macar pentru simplul motiv ca in spatele fiecarei aparente reusite se afla, la o analiza mai atenta, o suma de alte intrebari care, deocamdata, sunt mai degraba ghicitori.
Dl.Obama pare a fi prins pe picior gresit cu planurile de reforma a sistemului de asistenta medicala, chiar o serie de politicieni democrati afirmind ca o nota de plata este prea piperata pentru a fi platita de publicul larg intr-o perioada de criza.
Deocamdata nu este nici macar limpede daca planul de redresare a reusit cu adevarat si nu s-a parcurs decit o bucla – depasirea crizei imobiliare de subprime – pentru ca alte probleme sa bata la usa in viitorul apropiat. Iar fara repornirea masinarei nord-americane de consum, o redresare globala robusta este greu de imaginat.
Nu este de asemenea limpede daca noile reglementari contabile introduse dupa scandalul Enron au scos la suprafata tot putregaiul adunat in bilanturile contabile ale companiilor mari si mijlocii, sau ne aflam doar la mijlocul uraganului.
Succesul Chinei este datorat unei uriase mobilizari financiare a statului, intr-o economie, deocamdata, planificata. La fel s-a intimplat cu fosta URSS in perioada 1929-1933 (s-a inregistrat crestere economica robusta) desi lumea capitalista era cutremurata de criza.
De altfel, “secretul” redresarii pare a fi, cel putin deocamdata, interventia statului sub forma investitiilor publice care sa suplineasca scaderea cererii solvabile de consum. Numai ca aici intervin cel putin doua intrebari.
Prima: CIT anume poate investi un stat sau altul, avind in vedere ca banii pe care ii gestioneaza provin din doua surse, adica taxele contribuabililor si imprumuturile interne/externe de la banci sau de la institutiile financiare internationale?
A doua: niciun stat din lume nu poate suplini O PARTE A CERERII – nu se va apuca sa cumpere bunuri de larg consum cum ar fi detergenti sau confectii pentru a salva de la faliment sutele de mii de firme care fabrica aceste produse. Deocamdata aceste injectii cu adrenalina isi produc aparent efectele si elimina temporar posibilitatea unui dezastru generalizat.
Dar daca economiile nu raspund in timp util, incepind sa genereze propriile resurse imunitare (profit care poate fi taxat), mai devreme sau mai tirziu – eventual mai devreme – o asemenea politica isi poate arata dramatic limitele.
Este greu de crezut, cu alte cuvinte, ca DOAR aceste masuri – reduse, pina la urma, la redescoperirea statului-providenta intr-un moment greu – vor conduce la o solutie durabila de depasire a perioadei de turbulenta.
Si ca celelalte “crize latente” – puse in umbra de criza financiara – cum ar fi cea alimentara sau cea a energiei – se vor rezolva de la sine.
Aceste retete prescrise de medicii din variile guverne nu au atins, deocamdata, niciuna dintre ingredientele cocktail-ului exploziv care a aruncat in aer economia mondiala in vara anului trecut: gradul neverosimil al speculatiilor, care injecteaza mii de miliarde de bani fictivi in circuitele financiare internationale, absenta unor reglementari globale intr-o economie tot mai globalizata si in care interdependentele cresc dramatic de la un an la altul, lipsa unor ancore monetare stabile si capabile sa reziste furtunilor de intensitate mare, lacomia executivilor marilor companii.
Asadar, tindem sa credem ca vestile bune care vin din analizele internationale trebuie primite, cel putin deocamadata, cu multa circumspectie si nu avem niciun motiv rezonabil sa consideram ca perioada cea mai grea a crizei a trecut deja.
De altfel, exemplul Romaniei este concludent. Fara a fi capabila de o mobilizare financiara mare la nivel guvernamental – imprumutul de la FMI doar a salvat moneda nationala de la o potentiala depreciere abrupta – tara noastra nu a fost deloc convingatoare in privinta implementarii unor masuri anticriza plauzibile. Planurile de austeritate bugetara au ramas pe hirtie, sumele destinate teoretic investitiilor publice nu au fost incasate de la operatorii economici in declin sever. Tarile baltice sau Bulgaria vecina sunt alte exemple de esec atunci cind sutele de miliarde de dolari din China, Regatul Unit sau Franta au lipsit.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu