C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Cine da leapsa ratelor de lemn

Stiti jocul acela din copilarie, dintre putinele de care ne puteam bucura intr-o vreme cand inca nu aparusera democratia de import si jocurile video, niciodata nu stiu de unde ii venea numele, leapsa? Era mai intai leapsa pentru cei mai iuti de picior si mai era leapsa pe ouate, pentru cei mai molai sau fete tocilare. Cineva te alerga, ceilalti fugeau ca potarnichile pe unde apucau, dar o singura atingere a urmaritorului si statutul se schimba brusc, din vanat liber deveneai dintr-o­data vanator. De atunci s-a nascut zicala “ai luat leapsa”. Adica, din fugar liber deveneai vanator fara niciun privilegiu oferit de aceasta postura. Dimpotriva, jocul dadea credit statutului de vanat, care conferea libertatea de miscare, si transforma calitatea de vanator intr-o corvoada bezmetica, un fel de pedeapsa.

A lua leapsa de la vanator era un calificativ prost, insemna ca tu erai atat de slab incat iti pierdeai statutul privilegiat, de vanat liber. Insemna ca vanatorul cel bezmetic fusese mai tare si te pacalise, pasandu-ti corvoada pentru o alta bucata de timp. Jocul devenea mai interesat odata cu lasarea serii, cand acuitatea vizuala mai scadea si lucrurile se complicau putin atat pentru cel care incerca sa scape de vanator, cat si pentru vanator, care nu mai facea fata potarnichilor galagioase care fugeau care incotro.

Joaca totusi, mai continua o vreme, asta pana in momentul in care o mama mai grijulie isi chema vreo odrasla in casa si gasca de pusti se spargea cam la fel de repede cum se si infiripase, animata doar de un simplu joc.

Astazi, niciun pusti nu cred ca mai joaca acest joc stupid pana la urma, care presupunea totusi inter-relationare si aptitudini fizice, acum fiecare copil se joaca singur, fiecare cu jucariile lui, fiecare cu leaganul lui, cu jocul lui video. Totusi, nu am incetat, deveniti adulti sau bunici, sa primim leapsa, de data asta nu in cadrul vechiului joc, ci al unuia nou, condus si dirijat de guvernanti. Numai ca acum, spre deosebire de democraticul joc al copilariei, numai ei sunt cei care dau leapsa, iar noi un vanat bezmetic, fara niciun drept.

Chiar si tabla valorilor s-a inversat: guvernantii sunt vanatorii cu statut special, iar vanatul si-a pierdut libertatea de miscare, transformandu-se in ratele acelea de lemn de pe lac, momeli pentru atotputernicii vanatori. Cu alte cuvinte, luam leapsa in fiecare zi, captivi statutului permanent de sluga si fara sa avem cum sa ne impotrivim vreo clipa. Iar vanatorii de azi nici macar nu mai sunt vanatori, sunt mai degraba un fel de papusari care nu dau socoteala nimanui. Uitati-va macar o clipa in jur. Ce vedeti?

Pe unul care se jura pe un podium electoral ca veti avea 900 de euro salariu mediu si 500 euro pensiile si dupa alegeri v-a dat leapsa. A avut cineva posibilitatea de riposta in fata unei asemenea minciuni gogonate? Nu, pentru ca suntem niste rate de lemn, legate de picior in mijlocul lacului, buni de momeala pentru vanatori. Pe altul care va dadea leapsa atunci si spunea c-o sa creasca salariile profesorilor cu 50 la suta conform legii promulgate la Cotroceni. A avut cineva posibilitatea sa-i traga la raspundere pe mincinosi? Nu, pentru ca din statutul de rate de lemn legate de picior in mijlocul lacului nu ai niciodata acest drept.

Ati luat leapsa si atunci cand vi s-a spus ca salariile nu vor fi taiate, si atunci cand vi s-a spus, nu o data, ci de cinci ori ca am iesit din recesiune, si atunci cand v-a pacalit unul cu comunistii care ataca de­mocratia si cu sarea tarii pandita de moguli, chiar si atunci cand va spune unul ca vrea sa reformeze Romania sau atunci cand va spune ca vrea sa imparta tara ca sa scape de baronii locali rai (cei buni, sa fie primiti!) dupa rationamentul ca 8 e mai mic decat 41, si al lui Lao Tzi ca iarna nu-i ca vara. In fata acestor minciuni ati putut vreo­data riposta, ati fost vreodata in postura ca acesti mincinosi sa stea in fata unui zid de oameni si sa primeasca in fata, direct, nu prin reprezentanti, ceea ce merita? Nu, pentru ca voi sunteti legati de picior in mijlocul lacului si ei se ascund in spatele camerelor de televiziune.

Aveti posibilitatea sa reactionati, macar cu o flegma, atunci cand, din postura de rata de lemn legata de picior in mijlocul lacului, auziti ca vanatorul bezmetic de la Cotroceni hotaraste ca destinul vostru va fi dirijat de o constitutie gandita doar de el, cel speriat de moarte ca si-ar putea pierde imunitatea si ajunge in inchisoare precum pre­sedintele Israelului, judecat, in functie fiind, si condamnat pentru agresarea se­xuala a unei angajate? Aveti dreptul sa aveti un re­ferendum al vostru, nu doar al lor? Nu, luati leapsa si ramaneti tacuti. Pentru ca o rata de lemn nici macar sa croncaneasca nu poate. Vremea cand eram fugari sprinteni si liberi a trecut. Si ei, vanatorii care dispun de vanatul captiv asa cum poftesc, cu ei cum ramane?

Ei bine, papusarii merg inainte, fara frica, con­stienti de faptul ca o societate este cu atat mai democratica cu cat guvernantii pot face orice faradelege, pot calca orice lege, fara ca nimeni sa-i poata trage la raspundere. Atata vreme cat ei sunt criminali legali.

George Cusnarencu
sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss