Cimitirul evreiesc din Huși a fost vandalizat de antisemiți, iar la azilul de nebuni e acum armonie

S-a căzut de acord: e mai bine politic ca dărâmarea mormintelor din Cimitirul Evreiesc din Huși să fie un atac antisemit. Înainte de orice expertiză tehnică a vreunui constructor, înainte de orice rezultat al anchetei poliției, reprezentantul „licuriciului cel mare”, Hans Klemm, ambasadorul SUA, el însuși evreu, a venit la Huși și a dat de înțeles scurt pentru „sugători”: nu poate fi altceva, în niciun caz accident cauzat de vreme, de vântul puternic de la sfârșitul lui martie! „Sugătorii” români au făcut ce știu mai bine: și-au țuguiat buzele, au absorbit exemplar și au scuipat asemenea ce înghițiseră de la „marele licurici”. Azi se numește „linie oficială”…



Primarul Hușilor, care, la început, când au fost găsite prăbușite pietrele funerare, dăduse vina pe vânt și starea precară a monumentelor și spusese că se face din țănțar armăsar când se vorbește despre antisemitism în acest caz, a amuțit… Doar nu e prost să se pună cu puterea…și încă cea globală! Nimeni nu e prost! Primarul, ca și ceilalți, a intrat în o altă „paradigmă sistemică” expusă „magistral” de același Traian Băsescu: „Nu știu dacă e bine, domnu’ chestor. Mă tem că eu v-am făcut chestor”.

Pentru edil e mai bine să se vorbească despre antisemitismul unor hușeni neidentificați, decât despre „lipsa de preocupare a autorităților locale” față de cimitirele evreiești. Ar putea deveni și mai grav, dar de data asta cu exemplu personal: El! Așa că se conformează „liniei oficiale”. Cu el a tăcut și vocea rațiunii. La azilul de nebuni e acum armonie, pacienții dansează pe muzica pe care numai ei o aud. Hușeni antisemiți, eventual și băuți, au făcut crima perfectă: au distrus 73 de morminte, dar nu au lăsat niciun semn, nicio amprentă, nicio urmă de pantof. Profanarea de la Huși nu seamănă cu nicio altă profanare. Polițiștii ar putea spune acest lucru. Dar numai dacă i-ar întreba cineva. Profanatorii, dacă nu au fost prinși până acum, nu vor mai fi prinși niciodată.

Cei care nu se aud vorbind sunt tocmai cei mai indicați să se pronunțe, specialiștii, constructori sau polițiști. Foarte probabil că ar fi chiar o greșeală să fie întrebați și ar fi o și mai mare greșeală pentru ei („..Nu știu dacă e bine, domnu’ chestor”) să se exprime liber și să se pună împotriva curentului. Însuși ambasadorul Klemm a venit la Huși și a lăsat un „vânt”. Dacă cineva va încerca să „spele” povestea împotriva „vântului”, cu ce-i cade la îndemână, va rămâne… „pătat”. Eroii în zilele noastre se mai găsesc în cimitire, dar doar „dedesupt”. Deasupra acum e doar despre supt.

La final, aceasta va fi o altă narațiune, de acum clasică, în care adevărul a devenit irelevant. În epoca postadevăr, adevărul e circumstanțial și determinat de putere. Ce trebuie să știm este că antisemitismul ne pândește de după morminte, ca o veritabilă fantomă! Iar așa se scrie și istoria. Și nu trebuie să ne fie de mirare dacă în manuale se va vorbi despre „recrudescența fenomenului antisemit” (doar asta e expresia standard) cu exemplul cel mai „concludent” Cimitirul Evreiesc din Huși. Doar ambasadorul Klemm l-a confirmat. Și nici nu mai e nevoie de altceva. Nu de specialiști, polițiști sau constructori…

Teatru absurd sau „film cu proști”

Dar să recompunem narațiunea, care are toate elementele unei povești de succes, dar doar în nota teatrului absurd sau a „filmelor cu proști”, însă luând-o de la celălalt capăt, de data asta, pentru a-i observa și mai bine evoluția și felul în care se autopotențează.

Înainte de a ajunge în Cimitirul Evreiesc din Huși (nu după!), ambasadorul Klemm a trecut pe la Primăria Huși, unde „a discutat cu autoritățile locale și județene despre modalitățile de creștere a nivelului investițiilor în zonă, inclusiv alături de partenerii americani”, cum relatează presa. Să-și fi „uns” ambasadorul astfel drumul către cimitir și să-i fi „uns” pe demnitarii vasluieni pentru a-i susține ceea ce avea să devină varainta oficială acceptată? Ne putem măcar întreba, dacă tot suntem în lumea speculațiilor…

Ajuns la cimitir, ambasadorul expune o logică pe cât de minimalistă, pe atât de „infailibilă”: „Nu ştiu cum aţi putea explica asta. Aceste este clar un cimitir evreiesc, acestea sunt morminte ale unor evrei, marcate clar, fac parte dintr-o comunitate evreiască. Mi-e greu să găsesc altă explicaţie, altceva decât nişte acte antisemite”.

E simplu! De acum nu se mai admit dezbateri, iar orice semn de întrebare ar putea cădea el însuși sub incidența antisemitismului.

Deputat de Vaslui și vicepremier, Ana Birchall trebuia să fie la locul și momentul potrivit pentru cariera sa, dar mai ales să spună ce trebuie: „Vandalizarea celor peste 70 de monumente funerare din Cimitirul Evreiesc din Huşi reprezintă un gest profund regretabil la adresa victimelor şi supravieţuitorilor Holocaustului şi un act antisemit incalificabil pe care îl condamn în mod categoric”. Povestea devine astfel despre Holocaust. Nimeni nu stabilise direct o asemenea legătură, era imperceptibilă. Este meritul Anei Birchal, care, astfel, s-a evidențiat.

Ana Birchall mai încheie un târg în cimitir, care pare „la botul calului”, dar nu este câtuși de puțin așa, ci un acord tacit, deliberat. De unde, altminteri, putea foarte bine să fie muștruluit pentru starea în care se găsește cimitirul, primarul Hușiului este acum gratulat de însăși ministru „pentru intervenţia promptă în cazul vandalizării Cimitirului Evreiesc”. E o afacere pe care este clar că edilul nu o poate refuza. Să mai pună acum semne de întrebare în privința variantei distrugerii deliberate, a antisemitismului, așa cum a făcut la început, ar însemna să ridice cuvânt împotriva administrației județene, a Guvernului, dar și a Ambasadei SUA, care se pronunțase cu câteva zile în urmă printr-un comunicat: „Distrugerea a zeci de morminte evreieşti este nu doar un atac împotriva comunităţii evreieşti, ci şi un atac împotriva diversităţii întregii societăţi româneşti”.

Ambasada SUA nu ținuse cont cu nimic în comunicatul său tocmai despre comunitatea în numele căreia pretindea că vorbește. Cu alte câteva zile în urmă, Costache Clim, președintele Comunității Evreiești din Huși, refuzase varianta antisemitismului, a atacului deliberat împotriva comunității, punând prăbușirea mormintelor pe seama huliganismului: „Numai din cauza faptului că după Revoluție s-a creat în țara noastră haos. Lipsa de educație își spune cel mai mult cuvântul. Copii sau oameni care sunt certați cu orice conduită normală. Aici, în cimitir, aș putea să îmi dau cu părerea că au fost persoane, care au fost sub influența drogurilor, de exemplu. Asta e părerea mea personală. Astfel, dacă era un om sănătos, nu putea să facă ceea ce a făcut”. Nimeni nu l-a mai auzit de atunci pe Clim…

„Cred că am luat-o razna cu toții”

Din mijlocul hușenilor și din afara politicului, evreul din Huși îi deresponsabilizează pe concetățenii săi de acuzația de antisemitism. Același lucru îl făcuse, cu alte câteva zile în urmă, și Episcopul Hușilor, de altfel singurul care a răspuns primelor insinuări care trimiteau la antisemitism, produse, în treacăt, de deputatul Silviu Vexler, reprezentantul minorității evreiești, care a vizitat cimitirul la câteva zile după apariția știrii prăbușirii monumentelor: „Domnul Silviu Vexler, în urma vizitei făcute în oraşul nostru, doreşte să le transmită un mesaj subliminal locuitorilor din Huşi, care, majoritatea, sunt ortodocşi: atâta timp cât Corneliu Zelea Codreanu s-a născut la Huşi, înseamnă că huşenii, în mod aprioric, sunt ‘potenţiali antisemiţi’”.

În vizita sa prin cimitir, alături de un alt coleg deputat de Vaslui, primar și autorități județene, Vexler aruncase primul ancora politizării, spunând: „Dar Corneliu Zelea Codreanu unde s-a născut? Nu la Huși?”.

„Cred că am luat-o razna cu toții, încercând să facem din țânțar armăsar”, a putut reacționa atunci, spontan și sincer, primarul Ioan Ciupilan al Hușiului. Încă în afara politicului, Ciupilan a putut explica, în deplinătatea facultăților: „Pietrele funerare sunt căzute mai demult. Dacă ne uităm bine de-a lungul cimitirului, vedem că au mai căzut și altele. Aici (unde erau cele mai multe morminte căzute – n.) este un grup compact. M-am uitat la ele și nu pot să mă pronunț că sunt date de un om, că-s date de vânt, că-s date de alunecare de teren. Pentru acest lucru avem specialiști ai statului, specialiști în domeniu, care vor face anchetă și vor trage concluzie, în urma unei expertize. Din punctul meu de vedere, nu cred că este vorba despre un act de vandalism sau antisemitism. Niciodată nu aș putea să cred asta. Cred că cel mai bine ar fi, din partea tuturor, să nu tragă concluzii pripite, să apară tot felul de declarații în presă, că a fost o mână criminală, că nu știu ce… Din punctul de vedere al modului în care sunt realizate sunt foarte subțiri, deci fără niciun pic de rezistență. Aceste modalități de prindere, pe un fier beton de 5 centrimetri, pe o pastă de beton, de ciment, mai bine zis, e posibil oricând, în urma înghețului-dezghețului, să se desprindă, iar codul portocaliu de vânt, pe care l-am avut acum două săptămâni, sau când a fost, e posibil să le fi dat jos, uitându-mă că multe sunt în același sens căzute”.

Deci, Cimitirul Evreiesc din Huși se află într-o zonă de deal neîmpădurită, predispusă la alunecări de teren, pietrele sunt vechi și greșit asamblate, neîngrijite de foarte multă vreme. Chiar și numai din fotografii se vede clar că nu există intenția distrugerii, ele sunt doar prăbușite. Un antisemit cu intenții „serioase”, de a face un gest demonstrativ sau a devasta, nu le-ar fi „îmbrâncit” doar. Sunt doar PRĂBUȘITE! Vă dați seama cu ce vandali și dezaxați… cumpătați avem de-a face?! Căderea lor s-a produs după o serie de furtuni puternice, care, întâmplător, luaseră pe sus în oraș o statie de autobuz în aceleași zile, după cum scria un cotidian.

Dar acești clovni penibili sunt dispuși să se așeze la poze printre morminte, să joace rolul îngrijoraților și sideraților, și să arunce acuzația de antisemitism asupra unui oraș întreg, a unui județ și chiar țări, doar pentru că au stabilit că politic le convine tuturor să fie cu antisemitism. Pentru că este clar că astfel de acuzații, mai ales în lipsa unor vinovați, responsabili identificabili și calificabili („băuți”, „drogați”, „teribiliști”), calificare care clasifică și dispersează responsabilitatea, rămân să atârne asupra unei comunități întregi. Fără niciun fel de probe, fără nicio expertiză, politrucii ușurateci locali și naționali acceptă necondiționat niște silogisme cel puțin infantile venite de la înălțimea „licuriciului cel mare” care dictează de multă vreme de acum în țara noastră ce e adevărat și ce e fals și chiar unde avem voie să avea îndoieli. RUȘINE LICHELELOR!

Autor: Cristian Pătrașcu

Sursa: Anonimus.ro