Departe de a deveni noul motor de crestere al lumii, inlocuind Occidentul, China inrautateste situatia, politicile sale riscand sa conduca economia globala spre o a doua recesiune, cred analistii britanici.
Chiar presedintele chinez, Hu Jintao, a declarat ca nu s-a discutat despre adevaratele probleme ale sistemului economic mondial si ar trebui sa stie despre ce vorbeste, avand in vedere ca statul chinez exporta prea mult, avand consecinte deflationiste.
In timp ce unii se tem de inflatia provocata de lichiditati, Justin Lin, economist sef la Banca Mondiala, a declarat ca cea mai mare amenintare este reprezentanta de intreruperea productiei in fabricile de peste tot, ceea ce va crestere numarul somerilor. “Sunt mult mai speriat de deflatie”, a spus Lin, citat de The Telegraph.
Mentinand moneda nationala la 6,83 de dolari, pentru a majora exporturile, Beijing-ul a reusit sa “transfere” somerii in afara tarii, sau “sa fure job-uri americane”, dupa cum s-a exprimat castigatorul premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman.
Insa companiile vestice sunt complice in acest fenomen, relocandu-si unitatile de productie in China, unde forta de munca este foarte ieftina. Apoi, fac lobby la Washington, pentru a nu da legi pentru stoparea acestui fenomen.
La un moment dat, angajatii americani se vor revolta, cred analistii. Rata somajului din Statele Unite este deja extrem de ridicata, iar, doar in luna octombrie, peste 330.000 de locuinte au fost confiscate de banci. De altfel, in acest an, mai multi americani si-au pierdut casele, din cauza faptului ca nu au mai putut plati ratele, decat in tot deceniul cat a durat Marea Recesiune, in anii 1930. In total, aproximativ sapte milioane de case vor fi confiscate de creditori.
Obama nu mai vrea produse chinezesti
Inainte de a pleca in China, presedintele american, Barack Obama, a declarat ca tara asiatica nu mai poate trai doar din exportul de bunuri catre americani, si asa plini de datorii. “Am ajuns la unul dintre acele puncte din istorie in care avem oportunitatea sa o luam pe un drum diferit”, a spus Obama.
El a adaugat ca un esec in aceasta privinta ar pune “presiune enorma” asupra relatiilor din SUA si China. Sa fie, oare, o amenintare? De altfel, SUA are capacitatea de a ruina China, inchizand pietele. Daca este provocata, SUA are puterea economica de a intra in autarhie (o economie inchisa, izolata de alte tari), asa cum a procedat Marea Britanie in anii 1930. In aceste conditii, China s-ar prabusi, nu numai din punct de vedere economic, dar si politic.
Presedintele chinez pare reconciliator, anuntand ca tara sa face eforturi mari pentru a reduce dependenta de exporturi, ce reprezinta 39 de procente din produsul intern brut. “Vrem sa majoram capacitatea oamenilor de a cheltui”, a declarat el.
Astfel, Beijing-ul a crescut pensiile si asigurarile de sanatate, mai ales in mediul rural, pentru ca oamenii sa nu mai simta nevoia sa economiseasca atat de mult, insa va dura destul de mult sa schimbe mentalitatea chinezilor.
Pe de alta parte, cea mai mare parte a planului de sprijin financiar, in valoare de 600 de miliarde de dolari, s-a orientat spre constructia de fabrici si infrastructura pentru ca tara sa poate produce si mai mult pentru export, iar o parte s-a dus spre piata de capital. China produce mai mult otel decat urmatorii opt producatori impreuna si mai mult ciment decat restul lumii.
In timp ce Vestul trebuie sa faca fata datoriilor, Estul are productie prea mare. Primii sunt nevoiti sa stranga cureaua, iar Asia nu adauga destula cerere pentru a compensa, ci, dimpotriva, produce si mai mult.
Astfel, cred analistii publicatiei britanice, exista inca doua probleme majore pentru economia mondiala: “bula” investitionala din China si bancile din Europa, care isi ascund, inca, problemele.
Teodora Bodeanu
sursa: ziare.com
Politicienii pe o parte, iar industriaşii pe altă parte. Cam aşa s-ar putea descrie situaţia. Toate ţările capitaliste dezvoltate, ca să câştige câţi mai mulţi bani, au dus fabricile în Orient. Păi dacă au dus fabricile acolo, ce ar trebui ăia să facă?! Grevă?! Ce abureală de doi lei. În domeniul IT, nu cred că există 10% din producţie în statele dezvoltate. Orice copil ştie că 90% din piesele dintr-un PC, sunt made în China, Tailanda sau Malaiezia. Sictir bă ipocriţilor.