Cercetarea academica este adesea dictata de corporatii care numesc profesorii, dau bani universitatilor si isi pun directorii executivi in consiliile educationale, prezinta Alternet.org.
Iata ce se intampla atunci cand corporatiile incep sa controleze educatia.
“Atunci cand am abordat profesorii pentru a discuta despre proiectele de cercetare care se refera la agricultura organica, prima persoana care mi-a raspuns a fost o studenta la doctorat din cadrul unei universitati publice de renume. Asigurand-o de protectia anonimatului, aceasta mi-a spus: «Mi-a fostcomunicat de-a lungul intregii mele perioade de doctorat ca ar trebui sa studiez ceva ce Monsanto ar finanta, in loc sa continui sa imi urmez ideile pentru care eram complet dedicata. Am ajuns sa studiez ceea ce vreau, dar nu am primit niciun sprijin financiar si mi-am platit educatia din propriul buzunar.”
Din pacate, aceasta studenta nu este singura in aceasta situatie. Cercetarea stiintifica necesita finantare si cercetarea din ziua de azi urmeaza regula de aur: “Cel care are bani face regulile”.
Un raport emis de organizatia Food and Water Watch examineaza rolul finantarii corporative in cadrul cercetarilor in agricultura, desfasurate la universitatile publice. “Auzim in permanenta ca agentiile de reglementare si Congresul stabilesc reguli, politici si reglementari bazate pe studii stiintifice”, spune Tim Schwab de la FWW, explicand de ce a inceput sa investigheze influenta corporativa asupra cercetarii in agricultura.
“Asadar, daca regulile, reglementarile si politicile se bazeaza pe stiinta, iar stiinta este partinitoare, din moment ce este «cumparata» de industrie, atunci unde se va ajunge?”
Raportul a descoperit ca aproximativ un sfert din finantarile cercetarilor la universitatile publice provin acum de la corporatii. O perspectiva mai larga asupra tuturor cercetarilor agricole corporative este oferita prin enumerarea sumelor implicate in acest proces: 7,4 miliarde de dolari (in 2006), fata de 5,7 miliarde de dolari cheltuite in acelasi an din finantarea publica a cercetarii agricole.
Cu toate acestea, influenta corporativa nu se rezuma doar la finantarea cercetarilor. In 2005, aproximativ o treime din cercetatorii agricoli au declarat ca ofera consultanta pentru sectorul privat. Corporatiile numesc profesorii si doneaza bani universitatilor in schimbul unor cladiri, laboratoare si aripi ale institutiilor care sa le poarte numele.
In cele mai flagrante cazuri, consiliile corporative si conducerea universitatilor se suprapun. In 2009, presedintele Universitatii Dakota de Sud, de exemplu, s-a alaturat consiliului de directori de la Monsanto, unde castiga un salar anual de sase cifre.
Bruce Rastetter este in acelasi timp co-fondator si director al unei companii numite AgriSol Energy si membru al Consiliului de Regenti din Iowa. Sub conducerea sa,Universitatea Iowa s-a alaturat companiei AgriSol intr-o afacere in Tanzania, care a scos cu forta 162.000 de persoane de pe terenurile lor, iar mai tarziu, institutia de invatamant s-a retras din cadrul acestui proiect din cauza protestelor publice.
- Ce influenta au banii corporatiilor?
“Stim faptul ca finantarea corporativa conduce la rezultate care sunt favorabile pentru finantator”, spune Schwab. De exemplu, un studiu revizuit de experti a descoperit ca cercetarea finantata de corporatii privind proprietatile nutritive ale bauturilor racoritoare si laptelui aveau de 4-8 ori mai multe sanse sa ajunga la niste concluzii care erau in concordanta cu interesele sponsorilor. Iar atunci cand un cercetator publica o cercetare care este nefavorabila finantatorului studiului, el sau ea ar trebui sa inceapa sa caute o noua sursa de finantare.
Acest lucru s-a intamplat cu o echipa de cercetatori de la Universitatea din Illinois care erau finantati de o companie puternica de ingrasaminte, dupa ce au publicat un studiu in care au descoperit ca ingrasamantul azotat epuizeaza materia organica din sol.
Insa, de multe ori, influenta industriei ar putea fi mult mai subtila. Joyce Lok, de la Universitatea de Stat din Iowa, spune ca “daca o corporatie iti finanteaza cercetarea, aceasta te directioneaza sa analizezi anumite aspecte la care ei vor sa obtina un raspuns. Asadar, cu banii lor, nu vei putea explora si alte lucruri, la care acestia nu vor ca tu sa ajungi. Cred ca in acest mod, corporatiile directioneaza cercetarea.”
- Radacini adanci
John Henry Wells, care a petrecut mai multe decenii ca si student, profesor si administrator la universitatile de acest fel, vede lucrurile intr-o maniera diferita. Ca si academician, acesta spera ca cercetarea sa fie relevanta pentru problemele lumii reale, cu care agricultura se confrunta in acest moment.
“Atunci cand imi pun intrebarea daca am realizat vreodata un plan de cercetare cu scopul de a fi finantat, raspunsul meu este intotdeauna nu. Insa m-am gandit foarte mult daca planul meu de cercetare va fi relevant si unul din indicatorii relevantei ar fi acela daca ideile pe care le pun in aplicare ar atrage atentia asociatiilor de comert sau a industriei private.”
Atunci cand finantarea devine un criteriu important al selectarii subiectelor de cercetare, analizele care intentioneaza sa serveasca nevoilor celor saraci si fara putere sunt in dezavantaj. Totusi, Wells spune ca acest lucru nu este deloc un fenomen nou: universitatile de stat au existat pentru a fi de folos elitei inca de la crearea lor, in secolul 19.
“In anii 1830, Justus von Liebig, un chimist agricol din Germania, a inceput sa afirme ca substantele nutritive cele mai importante pentru plante erau azotul, fosforul si potasiul. Teroriile sale au alimentat dezvoltarea ingrasamintelor chimice si au determinat intrarea intr-o noua era a stiintei agricole si a chimiei solului in anii 1840 si 1850. Desi multe din teoriile lui Liebig erau gresite, acesta a fost primul mare propagandist pentru chimie si pentru agricultura industrial-chimica. Poate cea mai importanta dintre greselile sale a fost convingerea sa ca materia organica din sol nu era importanta.”
Asadar, inca de la inceput, unii oameni de stiinta au servit intereselor celor care faceau comert cu ingrasaminte chimice si alte produse agricole, chiar daca nu aceasta era intentia lor. Fara indoiala, multi au fost atrasi de perspectiva de a infiinta o forma noua, stiintifica si moderna a agriculturii.
- De unde vine prima rosie modificata genetic?
Trinitatea deloc sfanta a industriei, guvernului si academiilor care promoveaza agricultura industriala si respinge ideea metodelor sustenabile, are o istorie lunga care continua si astazi.
In raportul sau, organizatia FWW pledeaza pentru o intoarcere la finantarea federala a cercetarii la universitatile de stat. Insa, guvernul nu este deloc imun la ideea de a servi intereselor corporative.
De exemplu, Roger Beachy, fostul sef al Institutului National de Agricultura si Alimente (NIFA) – agentia din cadrul Departamentului de Agricultura din SUA care finanteaza burse de cercetare – a petrecut o mare parte din cariera sa ca si academician. Acestaa colaborat cu Monsanto pentru a produce prima rosie modificata genetic din lume.Acesta a devenit mai tarziu presedintele fondator al Centrului pentru Stiinta a Plantelor Donald Danforth, o filiala non-profit a companiei Monsanto, inainte ca presedintele Obama sa il numeasca la conducerea NIFA.
Asa cum a subliniat Schwab, politica se bazeaza de multe ori pe cercetare, insa, o politica buna necesita o baza solida in domeniul cercetarii obiective si impartiale.
Intr-un sistem in care corporatiile si guvernul finanteaza cercetarile, dar din cauza unui joc tip carusel, aceiasi oameni isi schimba pozitiile intre ei, promovand interesele industriale, care ar fi solutia potrivita la aceasta problema?
Sursa: Financiarul // ecomagazin.ro
Alooo?! Domnu’ editorialist, ati descoperit apa calda? Ce-i asa de anormal? Da, la poli e frig si la ecuator e cald, iarna nu-i ca vara iar barbatu’i barbat si femeia, femeie.
:)
Asta-i capitalismul.
Scopul lui este PROFITUL si atat.
Sa te miri de situatie este ca si cum te-ai mira ca mor oameni in razboi…
Solutia la aceasta problema ar fi ca universitatile, chiar cu riscul de a pierde finantari sa publice studiile pe care le fac indiferent daca sunt sau nu favorabile finantatorului. Daca un studiu nu este favorabil finantatorului atunci el este cu siguranta important pentru altcineva. Universitatile vor pierde niste finantatori dar cu siguranta se vor gasi altii (concurenta sau beneficiarii produselor facute de finantator) care sa-si doreasca sa aprofundeze acel domeniu de cercetare. Trebuie sa depasim ideea ca fara marile concerne, banci sau cine stie ce tehnologii nu vom supravietui. Viata merge inainte chiar si fara ei si poate chiar mai bine.