Cele 2000 de capuse

Clasa noastra politica, incepand cu Basescu si terminand cu Geoana, este incapabila sa treaca Romania peste hopul crizei mondiale. Este atat de incoerenta incat a generat chiar o criza proprie, damboviteana. Politicienii nostri se comporta precum vedetele de Dorobanti si au ca scop aparitia in emisiunile televizate si pe paginile ziarelor. In rest, au reusit sa vare tara in confuzie. Pentru ca asta este fenomenul care domneste acum in Romania. Economia este blocata din lipsa banilor, acestia vor veni de la FMI, dar vor sta sub cheia BNR, timp in care toata lumea asteapta sa treaca criza. Acestea se intampla pentru ca in Romania nu a avut loc o reforma reala la nivelul clasei politice. Pentru ca cei aflati perpetuu la putere s-au schimbat intre ei si au scopuri pur personale.
Cineva spunea ca Romania este, a fost si va fi condusa de vreo 2000 de oameni. Ei se perinda de la un partid la altul, de la o functie la alta, slugaresc pe la mai-marii zilei, dar sunt aceleasi figuri. Cateodata ies in evidenta, altadata stau ascunsi dupa perdea si dau sfaturi. Vreti un exemplu? Sa zicem Claudiu Lucaci. Fost purtator de vorbe al lui Adrian Nastase, ajuns interpret a ceea ce comunica ministrul Iacob-Ridzi. Deci un pesedist cu vechi simpatii la partid, aripa Nastase, a ajuns sa traduca limba unui pedelist, aripa Basescu. Cum spunea un coleg, mai mare perversiune politica nici ca se poate. Este doar un exemplu care demonstreaza ca oamenilor din sistem trebuie sa li se gaseasca un loc, indiferent pe ce banca stau. Si daca veti cauta prin orice coltisor de minister sau de primarie, veti vedea sa situatia este similiara cu cea prezentata mai sus. Oricum, in orice combinatie, numai la ciolan sa se afle.

Dar poate ar trebui sa ne intrebam cine sunt acesti conducatori eterni ai Romaniei. De unde vin ei, cum au aparut, cum de au candidat pe locuri asa-zis uninominale si au ajuns in Parlament. O sa avem surpriza sa descoperim ca multi dintre veteranii clasei politice au un background cat se poate de nomenclaturist sau securist. Iar cei care au crescut in umbra lor, si-au ajuns sperante ale politicii romanesti, au avut tatici sau bunici cu radacini adanci in sistemul comunist. Cum ar fi un director de mare uzina comunista, Roberta Anastase, sau mare mamaie in PCR, Bogdan Olteanu, si lista ar putea continua. Toti acesti oameni care stau in fruntea bucatelor nu s-au pus acolo de dragul de a ridica Romania din ghinionul istoric in care s-a aflat mai tot timpul. S-au cocotat in scaune pentru a continua traditia familiei si a transforma capitalul politic in bani, cat mai multi bani.

Asa ca nu e de mirare, politicienii pe care i-am votat si o sa-i alegem in continuare, pentru ca vorba aia “n-avem altii”, sunt incapabili sa croiasca, in timpuri grele, un drum pentru Romania. Cel putin vecinii nostri de la sud de Dunare au fost mai sinceri, au recunoscut ca nu pot face fata si ar vrea o guvernare europena. Sau ungurii care au cerut ajutor din start de la UE si FMI si sunt dispusi sa schimbe guvernele numai sa mearga treaba. La noi, doar minciuni si asigurari. Ca avem bani de pensii, ca am platit facturile restante, ca sistemul bancar e perfect, ca banii FMI ne trebuie doar in caz de urgenta. In fapt, cred ca ar trebui sa citim printre frazele lui Basescu, Boc, Geoana sau Isarescu, cei care ne linistesc zi de zi. Ca daca nu s-a prabusit nimic pana in prezent este datorita faptului ca pur si simplu economia a inghetat. Bancile nu mai dau niciun ban, falimentele sunt amanate de la o saptamana la alta, la fel si concedierile colective. Si in tot acest marasm, Crin este acreditat Obama al Romaniei, Geoana se vede in turul doi la prezidentiale, iar Basescu joaca in continuare rolul lui Zeus. Ei cu problemele lor, noi cu ale noastre.

Si daca cei care ne conduc n-ar face decat sa astepte sa treaca criza, ar fi fi bine. Dar ei, dupa apucaturile pe care le au, in momente de confuzie, uneltesc cu scopuri cat se poate de personale. Si dau legi, ordonante, ordine si coduri a caror aplicare ne va costa foarte scump. Pentru ca ori sunt facute in pripa, prost, pe vreun colt de birou din Palatul Victoria, ori sunt croite cu cap si tinta precisa, cum ar fi de pilda sa inchida definitiv gura presei, ca sa dau numai un exemplu. Vremurile tulburi ii ajuta pe guvernanti, pe acolitii lor, pe cei cateva mii de oameni care ne conduc perpetuu sa-si promoveze interesele pe sest, electoratul fiind mult prea ocupat acum cu grija zilei de maine.