Ştiam că englezilor le place să-şi menţină, la vremuri de restrişte, celebra “stiff upper lip”. Se pare însă că unii britanici preferă să arboreze un “stiff upper” lob. Ca urmare a înţepenelii lobului frontal, au probleme cu memoria.
Dl Tom Gallagher scria deunăzi în articolul “Little Britons contra Global Romanians” că sentimentele anti-imigranţi români şi bulgari aţâţate de presa şi politicienii de dreapta din Albion sunt perfect raţionale, şi că UKIP este un partid de “bun-simţ”:
“Partidul Independenţei Marii Britanii (UKIP) este o forţă politică de bun-simţ […] Un număr tot mai mare de britanici vor să pună capăt experimentului iraţional al globalizării, care i-a afectat în mod negativ, în ciuda unor cifre neconvingătoare care arată o creştere economică impresionantă, în ultimii ani […] Un sentiment proactiv – care nu este nici sinistru, nici iraţional – se naşte în rândul cetăţenilor […] Există o opoziţie crescândă faţă de transformarea Marii Britanii într-o insulă lipsită de formă, aglomerată, locuită de oameni tot mai puţin solidari, fideli propriilor cauze de natură etnică şi religioasă. Răspunsul Marii Britanii la proiectele utopice destinate eşecului, precum Uniunea Europeană, este unul matur şi echilibrat, bazat pe autoconservare. Sper că va constitui un model pentru alte state membre care au avut de suferit de pe urma parcursului adoptat de UE, în ultima vreme. Dar, în acelaşi timp, mă tem că, în unele ţări europene, procesul unei globalizări galopante va fi tot mai dificil de controlat şi va respecta tot mai puţin valorile democratice.” [1]
Aşa o fi. Dl Gallagher are dreptul la propria opinie. Dar nimeni nu are dreptul la două opinii contrare referitoare la acelaşi subiect în acelaşi timp. Sau, mă rog, are, dar nu ca expert. Ci doar ca analist de berărie. Sau de parc (Hyde Park, în cel mai bun caz).
Cu mai puţin de un an în urmă, pe 5 februarie 2013, înarticolul “Bound to backfire: the British attempt to repel EU citizens”, dl Gallagher le explica scoţienilor de ce trebuie să-i primească pe români în Marea Britanie: deoarece, pentru a intra în UE, românii au făcut sacrificiile pe care li le-au cerut politicienii britanici în frunte cu Tony Blair. Dl Gallagher argumenta atunci că nu e nici logic, nici moral să îi ţii pe români la mantinela UE:
“Aceasta incercare stangace de a-i impiedica pe concetatenii nostri din UE sa isi urmeze visul britanic va esua. Acel cetatean al lumii Tony Blair a aparut in fata Parlamentului roman in mai 1999 si le-a promis ca portile Europei le vor fi larg deschise daca vor ajuta NATO in confruntarea cu liderul sarb Milosevic. Nu numai ca romanii au facut ce li s-a cerut, dar au facut mari sacrificii economice pentu a pregati Romania pentru aderarea la UE in 2007. Marea Britanie a fost principalul sustinator al acestei aderari si 20 de milioane de romani au auzit cu regularitate ca standardul lor de viata se va apropia de cel din UE daca vor inghiti medicamentul amar [a reformelor economice]. De fapt, va dura secole pana cand acest lucru se va intampla. Si-au privatizat industria, si-au liberalizat preturile si au permis dumpingul economic masiv al statelor puternice din UE doar pentru a constata ca nu au din ce trai cu salariile lor de mizerie. Corupta lor elita politica aliata cu Liberalii si cu Laburistii britanici a fost singura beneficiară a intrarii in UE. Marea Britanie le e datoare romanilor si, in afara de faptul ca vrea sa paraseasca UE, nu-i poate opri pe acesti oameni sa vina, oricat de multi ar fi. Stramosii mei au fost parte a unui val similar acum 175 de ani in timpul foametei din Irlanda.”[2]
Ce se întâmplă cu dl Gallagher? Anul trecut se folosea de imigranţii români pentru lovi în Tony Blair. Acum, se foloseşte de imigranţii români pentru a susţine un UKIP pe care anumiţi Tories au început să-l vadă ca viitor partener de guvernare.
Dar partizanatul politic nu are voie să-l facă pe dl Gallagher să uite că, la referendumul din 2012, l-a susţinut trup şi suflet pe presedintele Traian Băsescu, singurul preşedinte al României care i-a felicitat pe români că emigrează. Şi care a declarat că trebuie să cedăm suveranitate pentru a edifica suprastatul UE. Dl Gallagher le reproşează acumromânilorşi că nu sunt destul de naţionalişti, că au acceptat să li se distrugă economia fără a reacţiona cu idei economice naţionaliste: “Cu excepţia unui economist ca Ilie Şerbănescu, am auzit puţine voci care să se plângă de terapia de şoc şi de deschiderea economică bazat pe criterii naţionaliste. Mulţi români au acceptat deja ca regulile după care sunt guvernaţi să fie făcute de alţii, văzând-o ca pe ceva firesc”.
Dar dl Gallagher a fost unul dintre cei mai conformişti acuzatori ai ideilor şi curentelor naţionale româneşti. Susţinător ieri al naţionalistului scoţian pro-UE Alex Salmond şi azi al euro-scepticului UKIP, Gallagher a denunţat în vrac ideile naţionale şi naţionalismul românesc în, printre altele, cartea “Romania After Ceausescu: The Politics of Intolerance” (Edinburgh University Press, 1995). În acea carte, Gallagher susţinea exact contrariul a ce spune azi, şi anume afirma că românii ar fi prea naţionalişti – cei mai naţionalişti din Europa de Est – şi că din cauza asta nu pot realiza societatea deschisă şi nu ştiu preţui diversitatea etnică.
Conform propriilor domniei sale criterii, dl Gallagher a contribuit deci, prin activitatea sa academică şi jurnalistică, la actuala sărăcie a României. Dl Gallagher ar trebui să priceapă că cine seamănă sărăcie culege imigranţi. De aceea i-aş propune dlui Gallagher o înţelegere: promit să nu emigrez în Marea Britanie dacă domnia sa promite să nu se mai ocupe de România. Altfel, all bets are off.
Note
[1] “The United Kingdom Independence party (UKIP) is a common sense political force […] Increasing numbers of Britons wish to end an irrational experiment with globalization that has weakened the country despite unconvincing figures showing impressive economic growth in some years. Romanian graduates of British universities, especially in the social sciences will protest about the advancing ‘fascist spirit’ in Britain. But as in America, the left-wing universities are completely divorced from mainstream life. The holder of an Oxford degree is viewed with increasing contempt, if he or she thinks it is a passport to get into politics. A more pro-active spirit is emerging among citizens which is not sinister or irrational. There is a desire to share the country with newcomers who contribute to its well-being. But there is growing opposition to turning Britain into a shapeless world island, densely packed with people who display less and less solidarity and increasingly pursue their ethnic and religious causes. The British response to faulty utopian projects like the EU is a mature and measured one based on self-protection. I hope it provides a model for other members who have suffered badly from EU central direction in recent times. But I fear that in some European countries the challenge to runaway globalization will be far less restrained and less respectful of democratic norms.”
http://www.contributors.ro/dezbatere/little-britons-contra-global-romanians/
[2] “Romanians are probably the least racist folk in Eastern Europe which is perhaps not saying a great deal. In communist times they got used to the numerous Third World students whom the dictator Ceausescu allowed in because he coveted their foreign exchange. Romania is one of the few countries in the region without a skinhead movement. Its people are bigoted in certain ways but colour is not usually a big issue for them. However, two groups are not well-esteemed: Muslims, because of the country’s lengthy experience of Ottoman control; and, in particular, gypsies because of their anarchic cheekiness and often disorderly approach to life’s everyday matters. A lot of Romanians will not be thrilled if they find themselves in a country where the natives are expected to adjust themselves to the customs of high-profile minorities. Romanians, proudly patriotic though many are, usually wish to improve themselves when they settle down in a new land. They will be amazed if officials tell them that in order to feel at home they can slaughter the traditional Christmas pig in front of Braehead shopping centre or drive their wooden carts along the M8. This clumsy attempt to deter fellow citizens of the EU from pursuing the British dream is bound to backfire. That world citizen Tony Blair actually turned up in the Romanian parliament in May 1999 and promised them that the gates of Europe would be flung open for them if they would help NATO in its confrontation with the Serbian ruler Milosevic over his ill-treatment of his Albanian subjects in Kosovo. Not only did they comply, but they made huge economic sacrifices to prepare Romania for full membership of the EU in 2007. Britain was their chief sponsor and the 20 million Romanians were regularly told that their living standards would start to approach the EU norms if they swallowed the harsh medicine. Instead, it will take centuries for this to occur. They privatised their industry, abandoned their price subsidies and allowed massive economic dumping by powerful EU states only to find that they cannot make ends meet at home with derisory salaries. Their sleazy political elite allied to the British Liberals and Labour have been the only real local beneficiaries of membership. Britain owes the Romanians and unless it wants to walk away from the EU, it cannot stop these people coming, however great their numbers. My ancestors were part of a similar wave 175 years ago during the Irish famine and, if truth be told, it would have been better if many of them had continued to America given the problems that persist down to the present such as over the lack of toleration for Catholic schools. It may be just as hard for the gypsy portion of the Romanian diaspora to settle down as past problems in Glasgow’s Govanhill indicate.
http://www.scottishreview.net/TomGallagher55.shtml
Autor: Mircea Platon
Sursa: Cotidianul
Avem si noi un razgandac se numeste Basescu si mai nou si Ponta a uitat ce a promis inainte de alegeri! Se pare ca e o trasatura caracteristica tuturor politicienilor.